CASE OF FĂLIE v. ROMANIA

Reclamantul s-a născut în 1951 și locuiește în București. În 1999 a cumpărat o casă și pământul pe care a fost construit, situat în București. Pachetul de teren al reclamantului a fost adjacent unei parcele de teren achiziționate de alte două părți terțe în 1948. La 13 noiembrie 2001, reclamantul a depus o acțiune civilă împotriva celor două părți terțe, care urmărește să obțină demarcarea parcelelor adiacente de teren și o ordonanță care impune inculpaților să se întoarcă la el 11 mp. M parcelă de teren care se presupune că era ocupată ilegal de ele. Într-o hotărâre din 4 aprilie 2002, Curtea de District din București a declarat că acuzații ocupase ilegal o parcelă de 10.78 mp. m din terenul reclamantului din 1965. Acesta a stabilit limitele proprietăților pe baza unui raport tehnic elaborat de un expert și a ordonat inculpaților să returneze terenul în cauză reclamantului.

Acuzații au depus un recurs la Curtea Județeanului București. Curtea a ordonat un nou raport de experți. La 22 mai 2003, instanța a respins recursul ca fiind nefondat în argumentarea instanței de primă instanță. 10. Acuzații au depus un recurs pe punctele de drept din cauza faptului că instanța judecătorească a interpretat greșit faptele și dispozițiile juridice aplicabile. 11. Într-o decizie finală din 26 noiembrie 2003, Curtea de Apel a permis recursul asupra punctelor de drept, a anulat hotărârile primelor două instanțe și a respins acțiunea reclamantului. Acesta a susținut că atât reclamantul, cât și acuzații au avut în posesia lor zone de teren mai mici decât cele menționate în contractele lor de achiziție respective, și a invitat părțile să ajungă la o înțelegere prietenoasă.

De asemenea, aceasta a susținut că părțile nu pot adopta o acțiune proaspătă decât dacă nu pot ajunge la un acord.

5. The applicant was born in 1951 and lives in Bucharest. 6. In 1999 he purchased a house and the land on which it was built, located in Bucharest. The applicant’s parcel of land was adjacent to a parcel of land purchased by two other third parties in 1948. 7. On 13 November 2001 the applicant lodged a civil action against the two third parties, seeking to obtain the demarcation of the adjacent parcels of land and an order requiring the defendants to return to him an 11 sq. m parcel of land which was allegedly being illegally occupied by them. 8. In a judgment of 4 April 2002 the Bucharest District Court held that the defendants had been illegally occupying a parcel of 10.78 sq. m of the applicant’s land since 1965. It established the boundaries of the properties on the basis of a technical report prepared by an expert and ordered the defendants to return the land in question to the applicant.

9. The defendants lodged an appeal with the Bucharest County Court. The court ordered a new expert report. On 22 May 2003 the court dismissed the appeal as ill-founded endorsing the reasoning of the first-instance court. 10. The defendants lodged an appeal on points of law on the ground that the courts had misinterpreted the facts and the applicable legal provisions. 11. In a final decision of 26 November 2003 the Bucharest Court of Appeal allowed the appeal on points of law, quashed the decisions of the first two courts and dismissed the applicant’s action. It held that both the applicant and the defendants had in their possession smaller areas of land than those mentioned in their respective contracts of acquisition, and invited the parties to reach a friendly settlement.

It also held that the parties could bring a fresh action only if they could not reach an agreement.