2ra-1538/23 — Încasarea prejudiciului material, a penalității , a prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

La 15 august 2019, Alexei Tcaciuc, reprezentat de avocatul Andrei Bîtcă, a depus cerere de chemare în judecată împotriva Societăţii cu Răspundere Limitată „MOBILE STOCK”, intervenient accesoriu Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Supravegherea Pieţei, privind încasarea prejudiciului material, a penalităţii, a prejudiciului moral în sumă de 5000 de lei şi a cheltuielilor pentru judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la 07 februarie 2018, din magazinul situat pe str. ****, ****, mun. Chişinău, administrat de Societatea cu Răspundere Limitată ,,Mobile Stock” a fost procurat un telefon mobil ,, ****” la preţul de 11486 de lei.

În luna aprilie 2019, acesta s-a defectat (s-a stins şi nu s-a mai aprins). Termenul de garanţie fiind valabil, reclamantul a transmis telefonul centrului de deservire al pârâtei, iar ulterior prin cerere a solicitat Societăţii cu Răspundere Limitată „MOBILE STOCK” restituirea banilor.

Potrivit răspunsului nr. 124/ie din 19 aprilie 2019, Societatea cu Răspundere Limitată ,,Mobile Stock” a refuzat restituirea banilor.

La 21 mai 2019, reclamantul s-a adresat, în mod repetat, pârâtei cu solicitarea restituirii banilor pentru telefonul defectat, însă de această dată nu a mai primit nici un răspuns.

A susținut că, până în prezent nu a primit nici telefonul şi nici nu banii i- au fost restituiţi. Faptul procurării telefonului de la pârâtă se confirmă prin contractul de credit nr. **** din ****, precum şi prin recipisa semnată de Ion Balan, care i-a vândut reclamantului produsul.

Conform pct. 1.4. al contractului, suma spre plată furnizorului (pârâtului) reprezintă suma creditului: 11486 de lei. Suma creditului, la solicitarea şi acceptul debitorului se transferă direct de la creditor spre Furnizor. Prin semnarea prezentului contract, debitorul îşi exprimă acordul ca Creditorul să transfere direct la contul Furnizorului suma creditului, în scopul procurării bunului menţionat. 1

Cu referire la încasarea prejudiciului moral, reclamantul a menţionat că, din cauza admiterii unor încălcări esenţiale a legislaţiei de către pârâtă, i-au fost provocate suferinţe psihice, stres legat de imposibilitatea utilizării produsului, cât şi necesitatea demonstrării vinovăţiei societăţii.

În ceea ce priveşte argumentarea prejudiciului moral suferit menţionează că, prin prisma practicii CEDO, în cauza Antipenkov vs Rusia, nr. 33470/03 din 15 octombrie 2009, §82, Curtea Europeană a reiterat că părţii lezate nu-i poate fi cerut ca aceasta să prezinte probe întru argumentarea prejudiciului moral suferit. Simpla constatare a încălcării săvârşite sunt suficiente pentru a oferi o satisfacţie echitabilă. Acelaşi concept, potrivit căruia prejudiciul moral nu trebuie să fie probat de către partea lezată, este reiterat de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Gridin vs Rusia, nr. 4171/04 din 1 iunie 2006, §20.

Conform art. 32 al Legii nr.105 din 13 martie 2003 privind protecţia consumatorilor şi având în vedere că ultima reclamaţie a fost adresată la 21 mai 2019, consideră întemeiată şi echitabilă calcularea penalităţii anume din această dată. Astfel, începând cu 22 mai 2019, a fost calculată penalitate în mărime de 58 004,30 de lei pentru perioada 22 mai 2019-07 octombrie 2020.

În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 19, art. 1998, art. 2036-2037 din Codul civil și Legii nr.105 din 13 martie 2003 privind protecția consumatorilor.

În urma concretizării cerinţelor, reclamantul, Alexei Tcaciuc, a solicitat încasarea de la Societatea cu Răspundere Limitată ,,Mobile Stock” în beneficiul său a prejudiciului material în mărime de 11486,00 de lei, ce constituie contravaloarea bunului, a penalităţii pentru perioada 22 mai 2019 – 15 august 2019 în mărime de 9 877,96 de lei, iar pentru perioada 16 august 2019 – 07 octombrie 2020, în mărime de 48 126,34 de lei, a prejudiciului moral în mărime de 5 000 de lei şi a cheltuielilor de asistenţă juridică în mărime de 3000 de lei.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reţinut că reclamantul Alexei Tcaciuc nu a prezentat bonul fiscal care să demonstreze achiziţionarea de la Societatea cu Răspundere Limitată „MOBILE STOCK” a telefonului mobil în litigiu, rezultând cu certitudine că între reclamant şi pârâtă nu a existat nici un raport comercial şi, prin urmare, primul nu poate înainta pretenţii faţă de ultima.

Or, din lucrările dosarului rezultă cert că Alexei Tcaciuc a procurat telefonul mobil ,,Xiaomi MiMix2” de la Ion Balan, prin urmare, pretențiile apelantului urmează a fi îndreptate doar împotriva ultimului.

Suplimentar, a invocat că instanța de fond nu a dat o apreciere corectă dispozițiilor art. 185 alin. (1) lit. a) –c) din Codul de procedură civilă. Conform talonului din 08 aprilie 2019, telefonul a fost transmis către Societatea cu Răspundere Limitată „Vicmobile”, însă nici până la moment nu a fost restituit. Recurentul a susținut că participarea acestei societății era obligatorie, prin 3 prisma faptului că acesta a primit telefonul la reparație, iar până la moment nu a primit nici telefonul și nici banii nu i-au fost restituiți. Mai mult, recurentul indică că problema de drept supusă examinării este faptul dacă posesorul bunului poate avea calitate de consumator, pe cînd instanțele inferioare au apreciat că statut de consumator poate avea doar proprietarul. În opinia recurentului, această opinie este eronată, deoarece legea indică că dreptul la repararea bunului sau restituirea banilor o are consumatorul, fără a face distincție dacă e posesor sau proprietarul bunului.

La 16 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii de recurs depusă de Alexei Tcaciuc, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi.

Art. 432 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.” 4

Astfel, recursul declarat de Alexei Tcaciuc, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, la 16 octombrie 2023, este depus în termenul legal prevăzut de lege.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Alexei Tcaciuc, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu 5 îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest 6 sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexei Tcaciuc, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, ca fiind inadmisibil. 40. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexei Tcaciuc, reprezentat de avocatul Roman Doroftei, împotriva deciziei din 19 ianuarie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7