2ra-1457/23 — Încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată

La 08 februarie 2022, Vadim Glavan şi Carolina Glavan, acţionând din nume propriu şi în interesele minorilor ***** şi ***** *****, au depus cerere de chemare în judecată împotriva Companiei Aeriene „Air Moldova” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare CA „Air Moldova” SRL) şi „Aeroport Handling” Societate cu Răspundere Limitată (în continuare „Aeroport Handling” SRL), privind încasarea prejudiciului material cauzat prin refuzul la îmbarcarea pentru cursa Chișinău-Londra.

În motivarea cererii de chemare în judecată au menţionat că, la 06 mai 2021, Vadim Glavan, Carolina Glavan, Mădălina Glavan şi Gabriel Glavan au rezervat şi au procurat de la CA „Air Moldova” SRL a câte un bilet, pentru cursa 9U 833 din 31 august 2021, ora 12:30, Chişinău/Moldova - Londra/Stansted, Marea Britanie.

Au indicat că, până la zbor, pasagerii au comandat testele pentru a doua şi a opta zi după sosirea în Marea Britanie, au completat formularele online de localizare a pasagerilor înainte de sosire în Marea Britanie, trecând testarea Antigen Coronavirus SARS-CoV-2 (Covid-19) cu rezultatul negativ.

La 31 august 2021, pasagerii Vadim Glavan, Carolina Glavan, ***** ***** şi ***** *****, aflându-se în Aeroportul Internaţional Chişinău, au fost anunţaţi de către reprezentanţii companiei „Aeroport Handling” SRL că, nu vor putea să zboare cu cursa din data respectivă, explicându-le că testele pentru a doua şi a opta zi după sosirea în Marea Britanie nu sunt corespunzătoare, fără a oferi alte argumente suplimentare.

Au notat că, au ales compania pentru testare potrivit listei puse la dispoziţie de guvernul Marii Britanii pe adresa https: //www, gov.uk/pro vide-i oume vcontact-details-before-travel-uk, însă reprezentantul „Aeroport Handling” SRL în continuare a refuzat îmbarcarea pasagerilor.

Aşadar, reclamanţii au primit refuz la îmbarcare fără explicaţii pertinente, deşi pasagerii au respectat cu stricteţe şi în totalitate condiţiile de zbor. În urma refuzului la îmbarcare, reclamanţii au fost nevoiţi să achiziţioneze alte bilete 1 pentru data de 01 septembrie 2021, precum şi să efectueze noi teste Antigen, inclusiv, să procure teste pentru a doua şi a opta zi după sosirea în Marea Britanie, pentru a ajunge la destinaţie cât mai curând având în vedere că concediul preconizat de către ultimii se finisaseră, fiind necesară revenirea la muncă, totodată, începuseră anul şcolar pentru Gabriel Glavan.

Prin urmare, reclamanţii au suportat costuri suplimentare pentru: biletele avia în sumă de 33100,00 de lei, teste Antigen repetate în sumă de 900,00 lei, teste pentru a doua şi a opta zi după sosirea în Marea Britanie în sumă de 168,00 Lire sterline.

La 12 noiembrie 2021, au înaintat somaţie CA „Air Moldova” SRL, solicitând achitarea compensaţiilor pentru refuzul la îmbarcare şi repararea prejudiciului material.

Prin răspunsul nr. 2004/02 din 6 decembrie 2021, CA „Air Moldova” SRL a refuzat achitarea sumelor solicitate, invocând că, la 31 august 2021, reclamanţilor le-a fost refuzată îmbarcarea de către Serviciul Profiling al companiei „Aeroport Handling” SRL la cursa KTV-STN, din motiv că, nu au fost furnizate informaţiile corecte la completarea formularului de localizare a pasagerilor (PFL), care călătoresc în Marea Britanie.

Prin somaţia din 4 ianuarie 2022, expediată în adresa „Aeroport Handling” SRL, a fost solicitată achitarea în beneficiul reclamanţilor a compensaţiilor pentru refuz la îmbarcare şi repararea prejudiciului material.

Prin răspunsul din 18 ianuarie 2022, „Aeroport Handling” SRL a refuzat achitarea sumelor solicitate, invocându-se faptul că: „ Unica companie, care poartă răspundere faţă de pasageri şi are obligaţiuni vis-a-vis de ei pentru refuz la îmbarcare, anularea zborului, întârzierea şi etc. În calitate de Prestator/ Transportator/ Operator Aerian în conformitate cu toate temeiurile legale, stabilite de legislaţia naţională, precum şi internaţională în vigoare se referă numai la obligaţiunile operatorului aerian, care în cazul dat este - CA „Air Moldova” SRL. Ne având calitate de operator aerian, transportator sau prestator faţă de pasageri, SRL „Aeroport Handling” nu are relaţii contractuale cu ei şi nu este responsabil vis-a-vis de pasageri. SRL „Aeroport Handling’’ prestează servicii de deservire la sol numai companiilor aeriene, dar nu pasagerilor.”

Reclamanţii au susţinut că CA „Air Moldova” SRL şi „Aeroport Handling” SRL, prin refuzul neîntemeiat de îmbarcare, le-au încălcat drepturile de consumator, astfel fiind responsabili pentru achitarea compensaţii pentru refuzul la îmbarcare şi repararea prejudiciilor cauzate. Or, reclamanţii au îndeplinit toate condiţiile de zbor aplicabile la acel moment, şi anume, au comandat testele pentru a doua şi a opta zi după sosirea în Marea Britanie, au completat formularele On-line de localizare a pasagerilor înainte de 2 sosire în Marea Britanie, inclusiv trecând testarea Antigen Coronavirus SARS- CoV-2 (Covid 19) cu rezultatul negativ.

În drept, şi-au întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispoziţiile art. 19 alin. (1) –(5), art. 774, art. 858, art. 1411, art. 1417, art. 1420 din Codul civil, art. 21 şi art. 24 din Legea privind protecţia consumatorilor nr. 105 din 13 martie 2003, pct. 1 lit. a), pct. 8, pct. 11 şi pct. 18 din Regulamentul privind compensarea şi asistenţa pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare şi anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor.

Reclamanţii au solicitat încasarea de la CA „Air Moldova” SRL şi „Aeroport Handling” SRL a sumei totale de 1600,00 Euro în lei, conform cursului BNM la data executării hotărârii, cu titlu de compensaţie pentru refuzul la îmbarcare pentru cursa Chişinău Londra/ Stansted, încasarea prejudiciului material format din suma de 33100,00 de lei pentru procurarea noilor bilete, a câte de 84,00 Lire sterline, în MDL conform cursului BNM la data executării hotărârii, pentru procurarea testelor la sosire şi câte 450,00 de lei, pentru efectuarea testului Antigen şi încasarea cheltuielilor de judecată suportate pe durata examinării prezentei cauze.

La 18 noiembrie 2022, „Aeroport Handling” SRL a depus cerere de apel nemotivată, iar la 03 aprilie 2023, a depus cerere de apel motivată împotriva hotărârii din 21 octombrie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanţe cu emiterea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reţinut că reclamanților Vadim Glavan, Carolina Glavan, ***** ***** și ***** ***** le- a fost refuzată îmbarcarea la zborul Chișinău–Londra (9U833) fără existența unor motive temeinice prevăzute de lege. 4

Instanța de apel a reținut că, potrivit Regulamentului privind compensarea și asistența pasagerilor în eventualitatea refuzului la îmbarcare și anulării sau întârzierii prelungite a zborurilor, aprobat prin Hotărârea Guvernului nr. 836/2012, refuzul îmbarcării este admisibil doar în circumstanțe excepționale, existența cărora nu a fost demonstrată de către SRL „Aeroport Handling”.

Totodată, în conformitate cu pct. 6 din Regulament, operatorul aerian care execută obligațiile prevăzute de acesta fără a avea contract direct cu pasagerul este considerat că acționează în numele persoanei care a încheiat contractul de transport cu pasagerul.

Din lucrările dosarului rezultă că SRL „Aeroport Handling” a prestat servicii de handling la sol pentru compania aeriană „Air Moldova” SRL, acționând în numele acesteia, iar acțiunile angajaților săi au determinat neadmiterea reclamanților Vadim Glavan, Carolina Glavan, ***** ***** și ***** ***** la bordul aeronavei.

În aceste condiții, instanța de apel a concluzionat că SRL „Aeroport Handling” intră sub incidența pct. 6 din Regulament și poartă răspundere pentru acțiunile întreprinse în raport cu reclamanții.

De asemenea, instanța de apel a constatat că motivul invocat de pârâtă privind completarea necorespunzătoare a formularelor de localizare a pasagerilor nu a fost dovedit prin probe pertinente și concludente. Mai mult, pârâta nu a întreprins măsuri rezonabile pentru remedierea eventualelor neconformități și nu a acordat asistența necesară pasagerilor, în condițiile în care formularele puteau fi completate în format electronic.

Instanța de apel a apreciat drept relevante și acțiunile ulterioare ale SRL „Aeroport Handling”, care, după refuzul îmbarcării reclamanților la zborul nr. 9U 833 din 30 august 2020, a permis îmbarcarea acestora în ziua următoare la un alt zbor, circumstanță ce denotă recunoașterea implicită a caracterului nejustificat al refuzului inițial.

Instanța de apel a considerat justă concluzia instanței de fond cu privire la încasarea de la SRL „Aeroport Handling” a sumei de 400 euro pentru fiecare pasager, conform pct. 18 lit. b) din Regulament, precum și la încasarea cheltuielilor suplimentare suportate de reclamanți ca urmare a refuzului la îmbarcare și anume suma de 33100 de lei pentru cumpărarea biletelor noi de avion și 900 de lei pentru testele COVID-19.

Cu referire la pretențiile privind alte cheltuieli, inclusiv costurile testelor comandate, instanța de apel a stabilit că instanța de fond corect le-a respins ca neîntemeiate, întrucât reclamanții nu au prezentat dovezi privind efectuarea efectivă a plății, actele depuse confirmând doar comanda și condițiile de prestare, nu și transferul mijloacelor bănești. 5

Recurenta şi-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (2) lit. b) şi art. 432 alin. (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare pînă la 01 septembrie 2023)

La 10 noiembrie 2023, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaţilor copia cererii de recurs depusă de SRL „Aeroport Handling”, reprezentată de avocatul Veaceslav Jarovlea, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi.

Art. 432 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 6 e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1)-(2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1);

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursul declarat de SRL „Aeroport Handling”, reprezentată de avocatul Veaceslav Jarovlea, la 19 septembrie 2023, este depus în termenul legal prevăzut de lege.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la 7 formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de SRL „Aeroport Handling”, reprezentată de avocatul Veaceslav Jarovlea, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea 8 oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de SRL „Aeroport Handling”, reprezentată de avocatul Veaceslav Jarovlea, ca fiind inadmisibil. 50. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă,, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de SRL „Aeroport Handling”, reprezentată de avocatul Veaceslav Jarovlea, împotriva deciziei din 13 iunie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9