2ra-1632/23 — Repararea prejudiciului material și moral și compensarea cheltuielilor de judecată

La 25 mai 2022, Andrei Darii a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenient accesoriu Procuratura Generală, cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la 18 octombrie 2019, organul de urmărire penală a dispus începerea urmăririi penale în temeiul unei bănuieli rezonabile de comiterea infracțiunii prevăzută de art. ***** din Codul penal, atribuind cauzei penale numărul *****.

În baza procesului-verbal din 21 noiembrie 2019, Andrei Darii a fost reținut pentru 72 de ore și audiat în calitate de bănuit în comiterea infracțiunii prevăzute de art. ***** din Codul penal.

Prin ordonanța procurorului din 21 noiembrie 2019, s-a dispus efectuarea percheziției la domiciliul său, fiind întocmit proces-verbal de percheziție.

La 22 noiembrie 2019, Andrei Darii a fost pus sub învinuire, incriminându-i-se comiterea infracțiunii prevăzută de art. ***** din Codul penal.

Prin demersul procurorului, s-a solicitat aplicarea măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru 30 de zile.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost aplicată în privința învinuitului, Andrei Darii, măsura preventivă, arest la domiciliu pe un termen de 30 zile, din momentul pronunțării încheierii, cu stabilirea restricțiilor, și anume, interzicerea de a ieși din locuință, interzicerea comunicării cu persoane implicate pe cauză și primirea acestora în locuința sa.

Prin decizia din 05 decembrie 2019 a Curții de Apel Chișinău, a fost admis recursul procurorului, a fost casată încheierea din 24 noiembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana și a fost aplicată în privința învinuitului, 1 Andrei Darii, măsura preventivă arest preventiv pe un termen de 30 zile, până la 21 decembre 2019, ora 16:20, cu executarea măsurii în Penitenciarul nr.13 Chișinău.

Procurorul în cadrul Procuraturii mun. Chișinău, Oficiul Botanica a înaintat Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana demers cu privire la prelungirea termenului măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru 30 de zile.

Prin încheierea din 18 decembrie 2019 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, a fost admis integral demersul procurorului, a fost prelungit în privința învinuitului, Andrei Darii, măsura preventivă sub formă de arest preventiv pe un termen de 30 zile în Penitenciarul nr. 13, Chișinău, începând cu 21 decembrie 2019, ora 16:20 până la 20 ianuarie 2020, ora 16:20.

Procurorul în cadrul Procuraturii mun. Chișinău, Oficiul Botanica a înaintat demers cu privire la prelungirea termenului măsurii preventive sub formă de arest preventiv pentru 30 de zile.

Prin încheierea din 15 ianuarie 2020 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a înlocuit, în privința învinuitului, Andrei Darii, măsura preventivă sub formă de arest preventiv cu măsura preventivă sub formă de arest la domiciliu, pe un termen de 30 de zile, până la 14 febrarie 2020, ora 14:00, cu stabilirea restricțiilor și anume: interzicerea de a ieși din locuință, interzicerea comunicării cu persoane implicate pe cauză și primirea acestora în locuința sa, obligația de a menține în stare funcțională mijloacele electronice de control și de a le purta permanent.

Prin ordonanța procurorului din 09 iulie 2020 a Procuraturii mun. Chișinău, sediul Botanica, s-a dispus scoaterea de sub urmărire penală a lui Andrei Darii, în privința infracțiunii prevăzute de art. ***** din Codul penal.

În partea motivată a ordonanței din 09 iulie 2020 privind dispunerea scoaterii de sub urmărire penală în cauza ce vizează infracțiunea prevăzută de art. ***** din Codul penal, s-a reținut că, în urma acțiunilor de urmărire penală efectuate, nu a fost constatată săvârșirea infracțiunii de către Andrei Darii și nici existența intenției acestuia de a dobândi ilicit mijloacele financiare ale Societății cu Răspundere Limitată „B1ago Group”. S-a stabilit că între părți au existat raporturi juridice de natură civilă. Totodată, nu au fost administrate probe care să demonstreze că învinuitul a ascuns sau a înstrăinat bunurile pentru a crea în mod artificial imposibilitatea urmăririi acestora. De asemenea, probele administrate în cadrul urmăririi penale nu au avut un caracter concludent și suficient pentru a justifica învinuirea lui Andrei Darii de comiterea infracțiunii respective, nefiind posibilă administrarea unor probe care să îi demonstreze vinovăția. 2

Ordonanța de scoatere de sub urmărire penală a lui Andrei Darii a fost emisă în temeiul art. 275 pct. 3) din Codul de procedură penală, acesta fiind un temei de reabilitare.

Prin încheierea din 12 martie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a respins plângerea depusă de Societatea cu Răspundere Limitată „Blago Group”, reprezentată de avocatul Ion Lunca și s-a menținut ordonanța din 09 iulie 2020 a Procuraturii mun. Chișinău, sediul Botanica.

Reclamantul a susținut că, prin scoaterea de sub urmărire penală, în baza art. 275 pct. 3) din Codul de procedură penală, se atestă acțiunile ilegale ale organelor de urmărire penală și ale instanțelor de judecată, care i-au cauzat daune morale considerabile, prin repercusiuni inerente și încălcări evidente ale drepturilor și libertăților fundamentale.

Drepturile și libertățile fundamentale i-au fost afectate în mod evident și direct, în particular dreptul de a nu fi supus relelor tratamente în Penitenciarul nr. 13 Chișinău, dreptul la libertate și securitate, dreptul la viață privată, dreptul de a nu fi tras la răspundere penală în cazul în care persoana nu a comis o faptă prejudiciabilă, precum și la inadmisibilitatea învinuirii nefondate de comiterea unei infracțiuni deosebit de grave. Or, la 05 decembrie 2019, a fost plasat în Penitenciarul nr.13 Chișinău și a fost deținut timp de 41 de zile în condiții inumane și degradante, contrar standardelor naționale și internaționale, inclusiv contrar art.3 din CEDO.

În perioada 18 noiembrie 2019 – 09 iulie 2020, a parcurs o etapă cu mari suferințe psihologice, fiindu-i restrânse arbitrar drepturile constituționale în contextul libertății, dreptului la libera circulație, dreptului la siguranță, dreptul la viața privată, dreptul de proprietate, fiind supus relelor tratamente, iar aceste suferințe au vizat întreaga sa familie.

În drept, reclamantul și-a întemeiat cererea de chemare în judecată pe dispozițiile art. art. 3, 6, 7, 10, 11 din Legea nr. 1545 din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti și art. 3,5,6, 8 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

Reclamantul, Andrei Darii, a solicitat constatarea faptului încălcării drepturilor sale fundamentale prin acțiuni ilegale de tragere la răspundere penală, reținere ilegală, aplicarea măsurilor preventive sub formă de arest preventiv și arest la domiciliu, percheziţie, ridicări, detenție în condiții inumane și degradante și încălcarea dreptului de proprietate, încasarea din bugetul de stat, prin intermediul Ministerului Justiției, în beneficiul său a prejudiciului material în sumă de 17050 de lei, cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza penală, a prejudiciului moral în sumă de 150000 de lei și a cheltuielilor de 3 asistență juridică în sumă de 7500 de lei, cît și obligarea procurorului care a condus sau a exercitat urmărirea penală sau procurorului ierarhic superior să-i aducă scuze oficiale în numele statului pentru că a fost supus neîntemeiat urmăririi penale și acțiunilor ilegale de urmărire penală.

La 10 ianuarie 2023, Procuratura Generală a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 02 decembrie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanţe, cu emiterea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată (f.d. 88-90).

Prin decizia din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Chişinău, s-au respins cererile de apel depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală și s-a menținut hotărârea din 02 decembrie 2022 a Judecătoriei Chişinău, sediul Centru.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a constatat că Andrei Darii a fost urmărit penal neîntemeiat, fiind recunoscut în calitate de bănuit și învinuit, în privința acestuia fiind efectuate acțiuni de urmărire penală (perchiziții) și aplicate măsuri preventive de libertate (arest preventiv în perioada 21 noiembrie 2019 -20 ianuarie 2020 și arest la domiciliu în perioada 15 ianuarie 2020 -14 februarie 2020). Iar, prin ordonanța din 09 iulie 2020 a Procuraturii mun. Chișinău, oficiul Botanica, a fost scos de sub urmărire penală pe motivul lipsei în acțiunile acestuia a faptului infracțiunii prevăzute de art. ***** din Codul penal.

Astfel, Andrei Darii este în drept de a pretinde repararea prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organului de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești în baza Legii nr. 1545, or, la caz, însăși ordonanța de scoatere de sub urmărire penală este o dovadă suficientă, care denotă tragerea ilicită a persoanei la răspunderea penală.

Instanța de apel a stabilit că prin acțiunile întreprinse de organul de urmărire penală și de procuratură față de reclamantul Andrei Darii, i-au cauzat acestuia un prejudiciu material și moral, din care considerent Statul poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat astfel.

Instanța de apel a notat că, în speță, reclamantul dispune de dreptul subiectiv la repararea prejudiciului moral cauzat prin tragere ilegală la răspundere penală, deoarece în privința sa a fost emisă ordonanță de scoatere de sub urmărire penală, fapt care atrage după sine obligația de compensare a prejudiciului ce i-a fost cauzat prin erorile organului de urmărire penală.

Instanța de apel a apreciat suma de 40 000 de lei ca fiind rezonabilă în raport cu durata procedurilor, natura încălcărilor constatate și suferințele psihice suportate de reclamant, dar și fiind conformă principiului echității.

Cu referire la repararea prejudiciului material cauzat în mărime de 17050 de lei, ce reprezintă cheltuieli de asistență juridică suportate în cauza penală, instanța de apel a conchis ca prima instanță corect a admis integral pretenția, or, art. 7 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 stabilește că, în cazurile menţionate la art.3, persoanei fizice sau juridice i se compensează sau i se restituie sumele plătite de ea pentru asistenţa juridică. Cheltuieli de asistență juridică suportate de reclamant/apelant în cauza penală se confirmă prin ordinele de plată din *****, în mărime de 9 800 de lei, ***** în mărime de 5 950 de lei și ***** în mărime de 1 300 de lei, în total suma de 17 050 de lei. 5

Cu referire la pretenția privind compensarea cheltuielilor de judecată la examinarea prezentei cauze, instanța de apel a conchis că prima instanță just a admis în parte această cerință cu încasarea de la Ministerul Justiției a sumei de 7 000 de lei, proportional părții admise. Or, Andrei Darii a avut câștig de cauză și aceste cheltuieli de asistență juridică au fost reale, necesare și rezonabile, fiind confirmat prin bonul de plată seria QL nr. ***** din 03 mai 2022, prin care reclamantul/ apelantul a achitat în beneficiul BAA „Beliba, Ungurean și Partenerii” plata pentru serviciile de asistență juridică în prezentul litigiu în mărime de 7 500 de lei (f. d. 60).

La 20 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatului copia cererilor de recurs depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Prin referința din 31 mai 2024, Procuratura Generală a solicitat să fie admisă cererea de recurs depusă de Ministerul Justiției, casarea actelor judecătorești și emiterea unei hotărâri de respingere a cererii de chemare în judecată depusă de Andrei Darii.

La 07 iunie 2024, Andrei Darii, reprezentat de avocatul Ivan Ungureanu, a depus referință, solicitând respingerea cererilor de recurs depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; 8 c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursurile declarate de Procuratura Generală, la 21 noiembrie 2023 și de Ministerul Justiției, la 11 decembrie 2023, se consideră depuse în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la 9 formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurenților cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererile de recurs depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală nu conțin argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea 10 oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursurile declarate de cererilor de recurs depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, ca fiind inadmisibile. 57. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursurile depuse de Ministerul Justiției și Procuratura Generală, împotriva deciziei din 26 septembrie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 11 12