2ra-1720/23 — Încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată

La 10 februarie 2021, Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” SA a depus cerere de chemare în judecată împotriva Martei Furtună, cu privire la încasarea prejudiciului material și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamanta a invocat că, prin ordinul nr. **** din ****, Marta Furtună a fost angajată prin cumul în funcția de manager vânzări la reprezentanța Cahul.

La 01 octombrie 2018, între Societatea pe Acțiuni „Acord Grup”, în calitate de angajator și Marta Furtună, în calitate de angajat a fost încheiat contractul individual de muncă cu nr. ****, prin care ultima a fost angajată în calitate de director la Centrul regional Cahul, cu locul de muncă de bază în Centrul regional Cahul, pentru o perioadă nedeterminată.

Concomitent, la ****, între părți a fost încheiat contract de răspundere materială deplină nr. ****, conform căruia Marta Furtună și-a asumat răspunderea materială deplină pentru integritatea patrimoniului angajatorului, valorilor materiale și nemateriale încredințate, conform art. 339 din Codul muncii.

Prin cererea din ****, depusă în conformitate cu prevederile art. 85 alin. (1) din Codul muncii, Marta Furtună a solicitat să fie demisă din funcția de director regional al Centrului regional Cahul, începând cu data de 28 februarie 2020.

În legătură cu demisia prezentată de către pârâtă și în scopul respectării prevederilor art. 85 alin. (3) din Codul muncii, contabilitatea Societății pe Acțiuni „Acord Grup” a depistat existența mai multor datorii și anume: -suma primelor de asigurare încasate și nepredate în casieria societății - 25 437,69 de lei; -suma pentru reparația mijlocului de transport „****” cu numere de înmatriculare **** – 9 310 de lei; - suma pentru nerestituirea bunurilor materiale transmise în gestiune – 4 899 de lei. În rezultatul datelor din evidența contabilă s-a depistat un neajuns pentru primele de asigurare realizate în sumă de 25 437,69 de lei. 1

Cu referire la pretenția privind compensarea sumei de 9 310 de lei pentru reparația mijlocului de transport de model „****” cu numere de înmatriculare **** – 9 310 lei, reclamanta a menţionat că, conform actului de predare – primire din 11 septembrie 2017, pârâta, Marta Furtună, a primit spre folosință acest mijloc de transport.

Conform procesului – verbal de constatare a daunelor din 17 februarie 2020, semnat de Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” și pârâta, Marta Furtună, au fost stabilite și constatate deteriorările mijlocului de transport.

În baza ordinului – comandă nr. 71 din 06 martie 2020, actului de executare a lucrărilor nr. 71 din 06 martie 2020 și facturii cu seria IV nr. 1065545 din 06 martie 2020 rezultă că mijlocul de transport de model „****” cu numere de înmatriculare **** a fost supus reparației, pentru care a fost achitată suma de 9 310 de lei, fapt ce se confirmă prin ordinul de plată bancar nr. 63305 din 17 martie 2020.

Conform ordinului – comandă nr. 71 din 06 martie 2020 și actului de executare a lucrărilor nr. 71 din 06 martie 2020 volumul lucrărilor efectuate corespunde cu deteriorările constatate la data predării mijlocului de transport.

Referitor la pretenția cu privire la repararea sumei de 4 899 de lei pentru nerestituirea bunurilor materiale transmise în gestiune, reclamanta a menţionat că conform actelor de predare – primire din 07 februarie 2017 și din 11 septembrie 2017 pârâta a primit un șir de bunuri materiale, printre care și un notebook „****” cu numărul de inventar C005 și un safeu electronic **** Sigma cu numărul de inventar M205, iar după încetarea raporturilor de muncă, aceste bunuri materiale nu au fost restituite.

În scopul soluționării pe cale amiabilă a litigiului, reclamanta a expediat pârâtei notificări prin care a propus soluționarea extrajudiciară a divergențelor existente. Cu toate acestea, pârâta a refuzat recepționarea corespondenței respective.

Reclamanta, Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” SA, a solicitat încasarea prejudiciului material în sumă de 39 646,69 de lei, a cheltuielilor de judecată suportate pentru achitarea taxei de stat în sumă de 1189,40 de lei, pentru obținerea datelor privind adresa pârâtei în sumă de 191,20 de lei și cheltuieli de asistență juridică în sumă de 4500 de lei.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a notat că, soluția instanței de fond privind respingerea acțiunii înaintate de Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” este neîntemeiată, deoarece nu a fost aplicată norma materială care trebuia să fie aplicată, inclusiv au fost interpretate eronat probele administrate la dosar.

Din materialele cauzei se confirmă cu certitudine existența relațiilor de muncă între Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” SA și Furtună Marta în perioada 01 februarie 2017 până la 28 februarie 2020.

În vederea executării atribuțiilor de serviciu, intimata Furtună Marta a primit de la Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” mai multe valori materiale, printre care, la 07 februarie 2017, aparat de casă „MCC Orgtech mini OT00504976” nr. inventar MCC062; registru RMCC tehnică – 1 registru; 3 registru MCC – 1 registru; bandă pentru aparatul de casă – 4 buc.; telefon FAX ****, numărul de inventar A010; printer **** nr. de inventar P052; ștampila ovală Acord Grup nr. 46 (f.d.16, vol.1), la 11 septembrie 2017, a primit următoarele notebook „****” număr de inventar C005; computer „****” număr de inventar C058 (f.d.14, vol.1), inclusiv și automobilul „****”, cu nr. de înmatriculare ****; certificat de înmatriculare nr. 140313149; raport de verificare tehnică; polița de asigurare obligatorie RCAI; cheie de pornire motor – 1 buc.; datele vitezometrului la momentul predării – 54076 km; rest combustibil în rezervor – 10 litri; 4 anvelope de iarnă; card pentru alimentare nr. 506 (f.d.17, vol.1).

Astfel, între Societate pe Acțiuni „Acord Grup” și Marta Furtună au fost întocmite acte de predare – primire a bunurilor.

Prin ordinul nr. **** din **** al Societății pe Acțiuni „Acord Grup”, Marta Furtună a fost eliberată din funcția de director al Centrului regional Cahul, din proprie inițiativă (demisia).

În rezultatul inventarierii efectuate în legătură cu demisia din funcție a intimatei, angajatorul Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” a constatat lipsa unor bunuri transmise în folosința Martei Furtună și anume notebookul „****” cu număr de inventar C005 și un safeu electronic „****” cu număr de inventar M205, în valoare totală de 4 899 de lei, precum și în evidența contabilă s-a constatat un neajuns la primele de asigurare încasate și netransmise în casieria societății de asigurări în sumă de totală de 25 437,69 de lei.

Cu referire la prejudiciul material cauzat apelantei/ reclamantei prin nedepunerea în casieria societății a sumelor încasate pentru primele de asigurare în mărime de 25 437,69 de lei, instanța de apel a stabilit că, din lista încasărilor primelor de asigurare numerar de la angajați pentru perioada februarie 2020, întocmită și semnată de Marta Furtună, rezultă că la finele lunii februarie 2020, ultima a înregistrat existența unei datorii față de societatea de asigurări în sumă de 24 804,09 de lei, iar în urma demisiei intimatei a fost depistată încă o poliță de asigurare vândută, iar suma încasată de 633,60 de lei nu a fost inclusă de aceasta în casieria societății de asigurări (f.d.34-35, vol.1).

Din certificatul contabil prezentat în instanța de apel de reprezentantul societății se atestă că, pentru luna februarie 2020. directorul Centrului regional Cahul, Marta Furtună, a primit în numerar personal, cât și de la consultanții în asigurări mijloace bănești pentru prime de asigurare în suma totală de 40 168,69 de lei, având datorie pentru perioadele precedente în sumă de 469,54 de lei, iar în rezultatul verificărilor suplimentare s-a constatat că prima de asigurare în sumă de 633,60 de lei pentru polița nr. **** eliberată la ****, fapt confirmat 4 prin bonul fiscal nr. 0007 din 12 decembrie 2019, informația nu a fost prezentată și inclusă în darea de seamă.

Astfel, suma mijloacelor bănești pentru primele de asigurare încasate în urma încheierii contractelor de asigurare și primite de la angajați de directorul, Marta Furtună, pentru luna februarie 2020, constituia suma totală de 44 271,83 de lei, care nu a fost introdusă în casieria societății de asigurări. La 28 februarie 2020, Marta Furtună a introdus în casieria societății de asigurări suma de 18 834,14 de lei, respectiv la situația din 28 februarie 2020 suma mijloacelor bănești nepredate în casierie de către pârâtă/ intimată a constituit 25 437,69 de lei (f.d.40, vol.2).

Instanța de apel a respins argumentele reprezentantului intimatei precum că nu au fost prezentate probe ce ar confirma formarea neajunsurilor pentru primele de asigurare în sumă de 25 437,69 de lei, or, conform dispozițiilor art. 118 alin.(1) din Codul de procedură civilă, cât și contractului de răspundere materială deplină din 01 octombrie 2018, obligația probațiunii revine ambelor părți. Însă, intimata nu a prezentat instanței de judecată, personal sau prin intermediul reprezentantului său, probe care să combată argumentele și pretențiile invocate de apelantă și nici nu a solicitat Societății pe Acțiuni „Acord Grup” efectuarea unui audit al evidenței contabile și stabilirea concretă a datoriei la primele de asigurare realizate și neintroduse în casieria societății de asigurări.

Cu referire la prejudiciul material cauzat societății prin nerestituirea unor bunuri materiale transmise intimatei în sumă totală de 4 899 de lei, instanța de apel a notat că prin, dovezile prezentate de către reclamantă/ apelantă se confirmă transmiterea în folosința Martei Furtună a unui safeu electronic număr de inventar M205 și notebook-ul „****” număr de inventar C005, însă ultima la demisie nu le-a restituit angajatorului în modul în care le-a primit. Or, Marta Furtună avea obligația de a asigura integritatea acestora, iar la demisie să le predea angajatorului în starea în care le-a primit, obligație ce nu a fost executată de ultima.

Cu referire la argumentul intimatei, Marta Furtună, precum că nu a fost efectuat un calcul al stabilirii prețului safeului electronic număr de inventar M205 și notebook-ul „Lifebool A512” număr de inventar C005 și calculul uzurii acestor bunuri, instanța de apel le-a considerat neîntemeiate, or, Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” a solicitat valoarea acestor bunuri conform valorii înregistrate în contabilitatea societății.

Totodată, instanța de apel a notat că, în urma examinării automobilului „****” nr. de înmatriculare ****, acordat apelantei în folosinţă, s-a depistat la acesta mai multe defecțiuni tehnice, fapt ce se confirmă prin procesele-verbale 5 de constatare a daunelor din 06 februarie 2020 și din 17 februarie 2020, contrasemnate de către Marta Furtună, astfel fiind de acord cu defecțiunile depistate.

Conform ordinului-comandă nr. 71 din 06 martie 2020, actului nr. 71 din 06 martie 2020, facturii fiscale seria, nr. IV1065545 din 6 martie 2020 și ordinul de plată nr. 6335 din 17 martie 2020 se atestă că mijlocul de transport a fost supus reparației, achitându-se pentru aceasta suma de 9310 de lei.

Din considerentele expuse, instanța de apel a concluzionat că cererea de chemare în judecată depusă de Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” este întemeiată și urmează a fi admisă. În consecință, instanța de apel a dispus încasarea de la Marta Furtună, în beneficiul societății, a sumei de 39646,69 de lei cu titlu de prejudiciu material.

Având în vedere că cuantumul cheltuielilor de judecată suportate de Societatea pe Acțiuni „Acord Grup” a fost confirmat prin probe pertinente și concludente, precum și ținând cont de complexitatea cauzei și de volumul de muncă prestat de avocat, instanța de apel a apreciat ca întemeiate pretențiile apelantei/reclamantei privind compensarea cheltuielilor de judecată. În consecință, instanța de apel a dispus încasarea de la Marta Furtună, în beneficiul Societății pe Acțiuni „Acord Grup”, a sumei de 1189,40 de lei cu titlu de taxă de stat, a sumei de 191,20 de lei pentru obținerea informațiilor privind adresa pârâtei, a sumei de 1500 de lei cu titlu de cheltuieli de transport și a sumei de 4500 de lei pentru asistență juridică.

Prin urmare, recurentul şi-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, în vigoare până la 01 septembrie 2023.

La 30 iulie 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimatei copia cererii de recurs depuse de Marta Furtună, reprezentată de avocatul Sergiu Puică, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Până la examinarea admisibilității recursului, intimata nu și-a valorificat drepturile sale procedurale și nu a depus referință.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 7

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Astfel, recursul depus de Marta Furtună, reprezentată de avocatul Sergiu Puică, la 15 decembrie 2023, se consideră depus în termenul stabilit de lege.

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe 8 aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Marta Furtună, reprezentată de avocatul Sergiu Puică, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în 9 această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Marta Furtună, reprezentată de avocatul Sergiu Puică, ca fiind inadmisibil. 56. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Marta Furtună, reprezentată de avocatul Sergiu Puică, împotriva deciziei din 11 octombrie 2023 a Curţii de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10