2ra-1016/24 — Încasarea cheltuielilor

La data de 13 iunie 2022, Alexandru Căpățînă, prin intermediul avocatului Șoitu Vasile, a depus cerere de chemare în judecată către Ion Macrei, intervenienți accesorii Sofia Căpățînă, Oxana Macrei, Macrei Slin, Agenția Servicii Publice, Consiliul municipal Cahul, Consiliul raional Cahul, Ministerul Apărării, Primăria mun. Cahul, privind încasarea sumei de 16000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică suportate în procesul civil anterior, precum și încasarea sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de asistență juridică pentru judecarea prezentei cauze civile (f. d. 4-8).

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a menționat că la 7 iulie 2015 a depus acţiune în instanţa de judecată cu privire la anularea deciziei Consiliului Raional Cahul privind anularea contractelor de vânzare-cumpărare în proprietate privată, anularea deciziei Consiliului orăşenesc Cahul, anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren, anularea actelor de constatare.

Prin hotărârea din 30 decembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, s-a respins ca neîntemeiată acțiunea depusă de Alexandru Căpățină către Consiliul Raional Cahul, Ion Macrei, ÎS ”Cadastru” OCT Cahul, Ministerul Apărării, intervenienți Mihail, Zlatovcen Victor, Oxana Macrei, Macrei Selin, Sofia Căpățină cu privire la anularea deciziei Consiliului Raional Cahul nr. 6/10-III din 27 septembrie 2013, anularea contractelor de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată a apartamentelor nr. 3 și 4 al casei nr. 21 din str. Dunării, or. Cahul, anularea în parte a deciziei Consiliului orășenesc Cahul nr./9(32/9)-XXIV din 25 iunie 2014, anularea titlurilor de autentificare a dreptului deținătorului de teren, anularea actelor de constatare pe teren, anularea hotărârii comisiei de privatizare nr.2 din 28 mai 2012, cu privire la obligarea OCT Cahul de a elibera actele, și încasarea cheltuielilor de judecată.

Reclamantul a invocat că decizia din 05 decembrie 2017 a Curții de Apel Cahul, prin care s-a admis apelul declarat de Alexandru Căpăţînă. S-a casat 1 hotărârea din 30 decembrie 2016 a Judecătoriei Cahul cu pronunțarea unei noi hotărâri. S-a admis parțial acțiunea depusă de Alexandru Căpăţînă. S-a anulat hotărârea comisiei de privatizare a fondului de locuință de pe lângă Consiliul raional Cahul nr. 2 din 28 mai 2012 în partea privatizării apartamentului nr. X din casa nr. XX de pe str. XXX, or. XX, de către Macrei Ion, Macrei Oxana și Selin Macrei și în partea privatizării apartamentului nr. X din casa nr. XX de pe str. XXX, or. XXX, de către Alexandru Căpăţînă, Căpăţînă Sofia și Căpăţînă Mihai. S-a declarat nule contractele de vânzare-cumpărare, transmitere-primire în proprietate privată nr. 4563 din 14.06.2012 a apartamentului nr. X din casa nr. XX de pe str. XXX, or. XXX, încheiat între Consiliul raional Cahul și Alexandru Căpăţînă, Sofia Căpăţînă şi Mihai Căpăţînă; nr. 4154 din 04.06.2012 a apartamentului nr. X din casa nr. XX de pe str. XX, or. XX, încheiat între Consiliul raional Cahul și Ion Macrei și Oxana Macrei. S-a anulat decizia Consiliului raional Cahul nr. 6/10-III din 27 septembrie 2013 în partea aprobării hotărârii comisiei de privatizare a fondului de locuințe nr. 2 din 28 mai 2012 în partea privatizării apartamentului nr. X și nr. X din casa nr. XX de pe str. XXX, or. XXX. S-a anulat pct. 8-9 a deciziei Consiliului orășenesc Cahul nr. 4/9 (32/0)- XXIV din 25 iunie 2014 privind transmiterea lui Ion Macrei, Oxana Macrei, Selin Macrei și lui Alexandru Căpăţînă, Sofia Căpăţînă și Mihail Căpăţînă în proprietate private comună în devălmășie a lotului de teren de lângă casă nr. XX de pe str. XXX, or. XXX, nr. cadastral XXXXX și titlurile de autentificare a dreptului deținătorului de teren, eliberate în baza deciziei menționate pe numele lui Ion Macrei, Oxana Macrei, Selin Macrei și pe numele lui Alexandru Căpăţînă, Sofia Căpăţînă și Căpăţînă Mihai. În rest, acțiunea depusă de Alexandru Căpăţînă s-a respins, ca neîntemeiată.

Alexandru Căpăţînă a invocat că prin decizia a Curții Supreme de Justiție din 30 mai 2018, s-a admis recursul declarat de către Ion Macrei, s-a casat decizia din 5 decembrie 2017 Curții de Apel Cahul, cu restituirea cauzei la rejudecare în ordine de apel la Curtea de Apel Cahul, în alt complet de judecată.

Ulterior, prin decizia din 30 noiembrie 2018 Curții de Apel Cahul, s-a admis apelul reclamantului Alexandru Căpăţînă. S-a casat integral hotărârea din 30 decembrie 2016 a Judecătoriei Cahul, cu adoptarea unei noi hotărâri. S-a scos de pe rol cererea de chemare în judecată a reclamantului Alexandru Căpăţînă pe capătul pretențiilor privind anularea deciziei Consiliului raional Cahul 14 din 27 septembrie 2013, anularea actelor de constatare pe teren întocmite de Oficiul Cadastral Teritorial Cahul și obligarea OCT Cahul de a elibera noi planuri cadastrale, dat fiind că reclamantul Căpăţînă Alexandru, nu a respectat procedura prealabilă obligator stabilită lege de soluționare a litigiului pe cale extrajudiciară în temeiul art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă. S-a încetat procesul pe capătul 2 pretenției reclamantului Alexandru Căpăţînă privind anularea deciziei comisiei de privatizare a Consiliului raional Cahul nr. 2 din 28 mai 2012, dat fiind că această pretenție nu poate fi examinată în acțiune civilă, în temeiul art. 265 lit. a) Cod de procedură civilă. S-a admis parțial acțiunea reclamantului Alexandru Căpăţînă. S-a constatat nulitatea contractului de privatizare a apartamentului nr. X str. XXX or. Cahul încheiat între vânzătorul Consiliul raional Cahul și cumpărător Alexandru Căpăţînă la data de 14 iunie 2012 autentificat de notarul Olga Niculiţă. S-a constatat nulitatea contractului de privatizare a apartamentului nr. X str. XXX or. XX încheiat între vânzătorul Consiliul raional Cahul și cumpărătorii Ion Macrei, Oxana Macrei și Selin Macrei la 04 iunie 2012. S-a anulat parțial decizia Consiliului orășenesc Cahul din 25 iunie 2014, și anume, punctele 8 și 9 ale acestei decizii, în partea dispozițiilor cu privire la transmiterea cetățenilor Ion Macrei, Oxana Macrei, Selin Macrei, Alexandru Căpăţînă, Sofia Căpăţînă și Mihail Căpăţînă în proprietate a terenului aferent casei de locuit, amplasat în or. Cahul. str. Dunării nr. XX nr. cadastral XXX cu suprafața 0,1298 ha, ca fiind contrar legii. S-a anulat titlul de proprietate asupra terenului cu nr. cadastral XXXX eliberat la data de 04 iulie 2014 de Primăria or. Cahul pe numele Alexandru Căpăţînă, Sofia Căpăţînă și Mihail Căpăţînă şi titlul de proprietate asupra terenului cu număr cadastral XXXXX eliberat la data de 07 iulie 2014 de Primăria or. Cahul pe numele Ion Macrei, Oxana Macrei și Selin Macrei. S-a încasat de la Ion Macrei în beneficiul lui Alexandru Căpăţînă cu titlu de cheltuieli de judecată 200 lei, suportate pentru achitarea taxei de stat la depunerea cererii de chemare în judecată.

Totodată, prin decizia din 12 iunie 2019 Curții Supreme de Justiție, s-a declarat inadmisibil recursul depus de Ion Macrei, reprezentat de avocatul Valeriu Negoiţă.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 80, 81, 85 alin.(1), 94 alin.(1), 166-167 din Codul de procedură civilă.

La 23 noiembrie 2023, Ion Macrei, reprezentat de avocatul Valeriu Negoiţă a declarat apel nemotivat (f. d. 87), împotriva hotărârii din 22 noiembrie 2023 a Judecătoriei Cahul, sediul Central, iar la 28 februarie 2024, a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care să fie admisă integral acțiunea (f. d. 111-116).

În consolidarea soluției adoptate, instanța de apel a constatat că reieşind din activitatea avocatului descrisă în informația la contractul de asistență juridică în vederea aprecierii caracterului real, necesar și rezonabil al cheltuielilor suportate pentru asistența juridică, instanța de fond neîntemeiat a admis integral pretențiile reclamantului Alexandru Căpățînă privitor la compensarea cheltuielilor de asistență suportate într-un proces civil anterior în sumă de 16 000 lei.

Instanţa de apel a menţionat, reieșind din admiterea parțială a pretențiilor din acțiunea reclamantului Alexandru Căpățînă, o parte din cerințe fiind scoase de pe rol, în privința altor cerința procesul civil a fost încetat deoarece nu se judecă în procedură civilă, precum și complexitatea cauzei, noutatea și dificultatea cerințelor juridice înaintate prin acțiune, aportul avocatului la soluționarea cauzei, timpul și munca depusă de avocat, aptitudinile speciale necesare pentru a acorda asistența, Completul de judecată a considerat necesar de a compensa parțial cheltuielile de asistență juridică suportate de Alexandru Căpățînă în procesul civil anterior în sumă de 10 000 lei, apreciindu-le ca fiind necesare, reale și rezonabile. Or, acțiunea anterioară a fost înaintată de Alexandru Căpățînă nu doar în privința pârâtului Ion Macrei, dar și în privința altor persoane, care în prezentul proces civil au calitatea procesuală de interveniți accesorii. 4

Cu referire la argumentele privind termenul de prescripţie înaintate de Alexandru Căpățînă și ilegalității încheierii din 27 iunie 2023 prin care s-a respins excepția de tardivitate ridicată de avocatul Negoiță Valeriu, Completul de judecată a considerat întemeiată soluția instanței de fond de a respinge argumentele expuse de partea pârâtă în sensul depunerii tardive a acțiunii de către reclamantul Căpățînă Alexandru.

Astfel, prin aplicarea dispozițiilor art. 391 alin.(1) din Codul civil la circumstanțele cauzei, instanța de fond întemeiat a reținut că termenul de prescripție a expirat la 12 iunie 2022, care este într-o zi de duminică, iar acțiunea a fost înregistrată la instanța de judecată în data de 13 iunie 2022, prima zi lucrătoare, și ultima zi a termenului de prescripție. Mai mult, instanţa de apel a subliniat și situația excepțională declarată pe teritoriul Republicii Moldova în perioada 17 martie 2020 – 15 mai 2020 și a anului 2022, în timpul căreia s-au suspendat de drept curgerea termenelor procedurale.

Recurentul a reiterat argumentele din cererea de apel. Suplimentar a fost invocat că hotărârea vizată este afectată de vicii fundamentale, manifestate prin limitarea drepturilor recurentului de a avea dreptul la un proces echitabil şi acces liber la justiţie.

Susţine faptul că instanţa de fond şi de apel nu a dat o calificare circumstanţelor invocate de către recurent şi s-a bazat pe declaraţiile intimatului 5 Prin urmare, consideră că nu aprimit răspuns la argumentele esenţiale ale cererii, hotărârea nefiind motivată.

Completul de judecată conchide că recurentul s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 26 iulie 2024, la adresa recurentului şi reprezentantului recurentului, avocatului Valeriu Negoiţă, fapt ce se confirmă prin scrisoare de expediere anexată la actele cauzei (f. d. 175), iar cererea de recurs a fost depusă la oficiul poştal la 22 august 2024 (f. d. 180-195).

Ulterior, în adresa lui Alexandru Căpăţînă a fost expediată copia recursului declarat de Ion Macrei, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 201).

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului, Alexandru Căpăţînă nu a făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; 6 f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Verificând motivele de casare, invocate în recurs Ion Macrei reprezentat de avocatul Valeriu Negoiţă, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție atestă că acestea nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la 01 septembrie 2023, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de către instanța de fond şi instanța de apel și nu relevă existența temeiurilor de declarare a recursului ca fiind admisibil, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Potrivit jurisprudenței CtEDO, recursul trebuie să fie efectiv, adică să fie capabil să ofere îndreptarea situației prezentate în cerere, să posede puterea de a îndrepta în mod direct starea de lucruri.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție conchide că motivele de casare, invocate în recursul depus Ion Macrei reprezentat de avocatul Valeriu Negoiţă nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, or, nu s-a constatat că decizia contestată ar fi arbitrară.

La acest capitol, în ceea ce privește susținerea recurentului potrivit căreia hotărârea instanței de apel ar fi arbitrară, în sensul art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța de recurs reține că nu orice dezacord cu soluția instanței inferioare echivalează cu o încălcare a principiilor de drept sau cu o hotărâre arbitrară. 7

Din punct de vedere jurisprudențial, noțiunea de „hotărâre arbitrară” trebuie înțeleasă în lumina interpretărilor date de Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

Astfel, în cauza Bochan v. Ucraina (nr. 2), 5 februarie 2015, § 62, Curtea a reținut că o decizie judecătorească este arbitrară dacă nu are nicio bază juridică în dreptul intern și nu stabilește nicio legătură logică între faptele litigiului, norma juridică aplicabilă și soluția adoptată. În plus, în cauza Balliktaş Bingöllü v. Turcia, 22 iunie 2021, § 75, s-a subliniat că o hotărâre este afectată de o „eroare vădită” atunci când conține o eroare de drept sau de fapt atât de gravă încât niciun judecător rezonabil nu ar fi putut să o comită și care are potențialul de a compromite echitatea procesului.

Aplicând aceste repere la cauza dedusă judecății, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Hotărârea contestată nu este lipsită de fundament juridic, iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Referitor la susținerea privind pretinsa apreciere vădit nerezonabilă a probelor, instanța de recurs constată că nu a fost demonstrată existența unei erori evidente de evaluare a materialului probator, care să fi fost determinantă pentru soluția adoptată. O simplă divergență în interpretarea probelor nu este suficientă pentru a atrage incidența art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Prin urmare, nu se poate reține caracterul arbitrar al hotărârii, întrucât nu s-a dovedit o abatere evidentă de la dreptul intern, nici o nefundamentare juridică, astfel cum impune art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, coroborat cu jurisprudența CtEDO.

Respectiv, întrucât, potrivit art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, o eroare în aprecierea probelor poate atrage admiterea recursului doar dacă este vădită, inexplicabilă rațional pentru un profesionist și determinantă pentru soluția pronunțată, iar în speță recurentul nu a demonstrat aceste elemente și nu a prezentat argumente sau probe concludente privind caracterul arbitrar al deciziei Curții de Apel Chișinău, care a fost întemeiată pe probele administrate și 8 interpretarea corectă a normelor legale, rezultă că cererea de recurs este nefondată.

În context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că argumentele invocate în cererea de recurs nu se încadrează în limitele stabilite de norma indicată, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, motivele invocate în cererea de recurs sunt similare celor invocate în cadrul judecării anterioare a cauzei, asupra cărora instanța de apel s-a pronunțat corespunzător cu respectarea prevederilor legale.

Prin urmare, dezacordul recurentei cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II- a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În contextul prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în cazul invocării inclusiv în recurs de către recurent a temeiurilor conținute la art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs verifică sub aspectul dat temeiurile recursului.

La acest aspect, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, în jurisprudența sa constantă, statuează că, dreptul de acces la instanţă nu este absolut. Există limitări implicit admise (cauza Golder împotriva Regatului Unit, p. 38, cauza Stanev împotriva Bulgariei (MC), p. 230). Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (cauza Luordo împotriva Italiei, p. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (cauza Levages Prestations Services împotriva Franţei, p. 45). Procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6§1 (cauza Helmers c. Suediei, 09 octombrie 1991). 9

Din considerentele redate, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că recursul declarat de Ion Macrei reprezentat de avocatul Valeriu Negoiţă, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și drept urmare prin prisma art. 433, alin. (1) lit. f), urmează a fi considerat inadmisibil deoarece este vădit neîntemeiat.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. a), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul declarat de Ion Macrei reprezentat de avocatul Valeriu Negoiţă, împotriva deciziei din 28 mai 2024 a Curții de Apel Cahul. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 10