2ra-1/24 — Constatării încălcării dreptului la judecarea cauzei penale în termen rezonabil, reparearea prejudiciului moral și compensarea cheltueielilor de judecată

La 20 februarie 2023, Batrîncea Mihail a depus cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției, intervenienți accesorii Procuratura Generală și procurorul Porubin Roman, cu privire la constatarea încălcării dreptului la judecarea cauzei penale în termen rezonabil, repararea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la 08 decembrie 2018, la ei în ospeție au venit Tatiana Groian, Ștefan Răilean și Larisa Calancea, care era în stare de ebrietate, cu nepoțelul în vârstă de 3 ani. I- au invitat pe toți la masă, au servit vin și bucate, soția sa nu a servit băuturi alcoolice.

Ulterior, Tatiana Groian și Ștefan Răilean au plecat acasă, iar Larisa Calancea a mai rămas la masă și a continuat să servească din bucate și vin. Peste o perioadă de timp, aceasta a decis să plece acasă și ieșind din ogradă, fiind în stare de ebrietate avansată, a pierdut echilibrul și a căzut jos peste copilul de 3 ani. Soția sa, Elena Batrîncea, a insistat ca Larisa Calancea să rămână la ei să înnopteze, deoarece ultima nu se ținea pe picioare și punea în pericol viața și sănătatea copilului, însă aceasta a refuzat și ținându-se de garduri a încercat să plece spre casă, copilul s-a speriat și a început a plânge.

Văzând cele întâmplate, au telefonat la 112, pentru a cere ajutorul poliției, deoarece își făceau griji de copil care era în pericol pe timp de iarnă și cu un matur ce nu era capabil să se țină pe picioare. Au fost informați că va fi trimis la fața locului un echipaj de poliție.

În scurt timp, a fost telefonat de un polițist care i-a zis să se deplaseze de la domiciliul său în centrul satului, lângă magazinul „Mixt”, însă a refuzat și a explicat polițistului că problema e la el acasă și doamna care era în stare de ebrietate era în drum, atunci polițistul a indicat că dacă nu va veni în centrul satului, va considera apelul ca fiind unul fals și va solicita să fie sancționat cu o amendă în mărime de 7000 de lei. 1

În astfel de împrejurări, s-a dus în centrul satului, unde îl așteptau colaboratorii de poliție, unul dintre ei s-a coborât din automobil și i-a zis să povestească încă o dată cazul, însă polițistul îl întrerupea și îi făcea aluzii prin diferite replici din care reieșea că de fapt polițistul nu era interesat de cazul dat.

La un moment dat, a replicat înapoi polițistului și a solicitat ca acesta să se prezinte, au început un schimb de replici, la care polițistul s-a supărat, l-a apucat și l-a aruncat jos la pământ care era acoperit cu pietriș, i-a aplicat cătușele și s-a urcat cu genunchii pe pieptul său. Din mașina de poliție s-a coborât o doamnă polițist care filma cu telefonul cele întâmplate și a solicitat să mai vină un echipaj de poliție. Pe toată perioada cît au vorbit la telefon a stat jos la pământ, cu fața în noroi. Fiind în stare de șoc și de durere, i-a înjurat pe colaboratorii de poliție, iar ei l-au urcat cu forța în automobilul de poliție și au plecat la Inspectoratul de Poliție Strășeni, unde polițistul, Valentin Railean, a întocmit careva acte și l-a pus să semneze, însă a refuzat, deoarece nu avea cu dânsul ochelarii pentru a citi ce este scris și l-a rugat pe acesta să-i citească, însă ultimul a refuzat și i-a comunicat că nu este nevoie să semneze și a chemat doi colaboratori de poliție care au semnat în calitate de martori, după care i-au spus să aștepte în coridor.

Peste o perioadă de timp fiind cu durere de spate și la cap a decis să plece acasă și ieșind pe ușă a fost strigat să se întoarcă și au venit la el doi colaboratori de poliție care l-a întors înapoi, unde Valentin Railean i-a înmânat copia procesului-verbal și i-a spus că poate să plece.

După investigațiile medicale care le-a urmat s-a constatat că, i-a fost *****, excoriații pe frunte, ***** care se califică ca vătămări corporale medii.

Reclamantul a reiterat că, la *****, agentul constatator inspectorul superior al Inspectoratului de Poliție Strășeni a întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. *****, prin care a fost stabilită comiterea de către Mihail Batrîncea a contravenției prevăzute de art. ***** din Codul contravențional, reținându-se că, la *****, în s. Ghelăuza, r-nul Strășeni, nu s-a subordonat cu rea-voință la cererea legitimă a colaboratorilor de poliție.

La 12 decembrie 2018, Batrîncea Mihail a depus contestație împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție din 08 decembrie 2018, declarând că nu se consideră vinovat, că a fost bătut, maltratat de către colaboratorii de poliție și a solicitat admiterea contestației, anularea procesului-verbal cu privire la contravenție și emiterea unei încheieri interlocutorii prin care să fie constatate acțiunile ilegale ale colaboratorilor de poliție care l-au maltratat cu expedierea ei la Procuratura Generală, secția Combatere Tortură din cadrul Direcției Urmărire Penală și Criminalistică. 2

Prin hotărârea din 07 martie 2018 a Judecătoriei Strășeni, sediul Central, s-a respins contestația contravenientului împotriva procesului-verbal cu privire la contravenție încheiat în temeiul art. *****din Codul administrativ, ca fiind inadmisibil. S-a declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție din *****, încheiat în baza art. ***** din Codul contravențional în privința lui Batrîncea Mihai, cu încetarea procesului contravențional.

Nefiind de acord cu hotărârea instanței, a contestat-o cu recurs doar în partea în care instanța a refuzat să emită încheierea interlocutorie în privința acțiunilor ilegale ale polițiștilor.

Ulterior, la data când a început examinarea recursului la Curtea de Apel Chișinău, a retras cererea de recurs, deoarece între timp a depus plângere la Procuratura Generală pentru examinare cazului sub aspectul tratamentului inuman, degradant și de tortură a polițiștilor.

Plângerea de la Procuratura Generală a fost expediată spre examinare la Procuratura r-nului Strășeni, iar după mai multe ordonanțe de refuz în pornirea urmăririi penale care au fost anulate de instanțele de judecată, la 19 martie 2020 a fost informat că Procuratura r-nului Strășeni a examinat în ordinea prevederilor art. 274 din Codul de procedură penală, procesul penal cu nr. 53pr- 1-18 din 12 decembrie 2018 pornit la plângerea depusă de Mihail Batrîncea referitor la acțiunile ilegale ale angajaților Inspectoratului de Poliție Strășeni.

Ca rezultat al examinării, la 11 martie 2020, a fost dispusă pornirea urmăririi penale pe faptul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 1661 alin. (2) lit. f) din Codul penal - tortura, tratamentul inuman sau degradant.

Reclamantul a menționat că, a mai fost chemat de două ori la Procuratura r-nului Strășeni unde a fost audiat suplimentar și a fost notificat despre dispunerea expertizei psihiatrice în privința sa, iar a doua oară a fost chemat să i se aducă la cunoștință expertiza psihiatrică cu care a declarat că nu este de acord, că experții i-au adresat întrebări în derâdere cu tentă acuzatoare.

Au trecut 4 ani și 2 luni de când cazul se află la faza urmăririi penale. Pe caz nu se întreprinde nimic, se dorește tergiversarea termenului de examinare a plângerii, deoarece cu cât mai mult timp trece cu atât mai greu vor fi acumulate probele.

În opinia reclamantului, Statul are obligația de a acționa cu promptitudine în cazul în care a fost comisă o infracțiune, iar în cazul dat, a fost nevoie tocmai de 2 ani de zile și plângeri din partea părții vătămate, ca procurorul să pornească urmărirea penală.

La 16 noiembrie 2022, a depus cerere în adresa Procuraturii r-nului Strășeni, solicitând accelerarea urmăririi penale pe cauza penală nr. 3 2020338003, care a fost recepționată la 17 noiembrie 2022, însă răspuns nu a primit.

Reclamantul a indicat că, prin prezenta cerere de chemare în judecată, urmărește scopul ca Ministerul Justiției să cunoască minuțios activitatea colaboratorilor de poliție și a procurorilor care comit acțiuni ilegale și abateri grave, or, trece prea mult timp și se tergiversează examinarea cazului, iar pentru această încălcare solicită să îi fie recuperat prejudiciul moral.

Totodată, a remarcat și faptul că, are o vârstă înaintată și dacă procesul penal va decurge atât de lent, există probabilitatea că nici nu va mai prinde finalitatea cazului.

Reclamantul a solicitat constatarea încălcării dreptului la judecarea în termen rezonabil a cauzei penale nr. ***** în care are calitate de parte vătămată și parte civilă; încasarea din contul Ministerului Justiției al RM, prin intermediul bugetului de stat, prejudiciului moral în sumă de 200 000 de lei, pentru încălcarea termenului de judecare a cauzei penale și încasarea cheltuielilor pentru asistență juridică în sumă de 5 000 de lei, precum și alte cheltuieli de judecată care vor surveni în legătură cu examinarea prezentei cereri de chemare în judecată.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanţa de apel a reținut că, sub aspectul său penal, art. 6 § 1 din Convenție poate fi invocat numai de o persoană căreia i s-a înaintat o acuzație (bănuit, învinuit, inculpat), însă există o excepție, în situația când victima unei infracțiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale în legătură cu imposibilitatea soluționării aspectului civil, și anume examinarea excesiv de lungă a acțiunii sale civile în cadrul procedurilor penale.

Instanța de apel a apreciat ca întemeiată concluzia primei instanțe cu referire la respingerea cererii de chemare în judecată, or, excepția de la art. 6 § 1 din Convenție, reprezintă situația când victima unei infracțiuni pretinde durata nerezonabilă a procedurilor penale, în legătură cu imposibilitatea soluționării aspectului civil, și anume examinarea excesiv de lungă a acțiunii sale civile în cadrul procedurilor penale.

Deși reclamantul/apelantul pretinde la tergiversarea urmăririi penale în cauza penală nr. *****, în care are calitate de parte vătămată, instanța de apel a stabilit că, nu este suficient doar deținerea acestei calități, dar și depunerea în calitate de parte vătămată a acțiunii civile în procesul penal. Mai mult, deși apelantul a invocat că este parte civilă, acesta nu a demonstrat că, are o astfel de calitate procesuală în procesul penal.

Instanța de apel a stabilit că instanța de fond just a conchis că Mihail Bătrîncea nu poate solicita constatarea încălcării termenului rezonabil de examinare a cauzei.

Suplimentar, recurentul a menționat că, până la data depunerii cererii de recurs nu a fost identificat nici un vinovat în comiterea infracțiunii. Respectiv, nu dispune de posibilitatea reală să depună acțiune civilă, deoarece nu sunt recunoscute toate persoanele vinovate. În calitate de parte vătămată are dreptul la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011.

La 27 mai 2024, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Mihail Batrîncea, reprezentat de avocata Tatiana Tampei, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 6

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 7

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Mihail Barîncea, reprezentat de avocata Tatiana Tampei nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 8 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 32. Cu referire la argumentul recurentului potrivit căruia în calitate de parte vătămată în procesul penal are dreptul la repararea prejudiciului prin prisma Legii nr. 87 din 21 aprilie 2011, Completul de judecată nu poate să-l rețină ca temei de casare, întrucât instanțele inferioare just au constatat că, nu este suficient doar deținerea calității de parte vătămată, fiind necesară și depunerea unei acțiuni civile în cadrul procesului penal. Mai mult, recurentul invocând că este parte civilă, nu a demonstrat prin probe existența unei asemenea calități procesuale în cadrul procesului penal. 38. În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Mihail Bătrîncea, reprezentat de avocata Tatiana Tampei, ca fiind inadmisibil. 39. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Mihail Bătrîncea, reprezentat de avocata Tatiana Tampei, împotriva deciziei din 30 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Chişinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9 10