2ra-1654/23 — Repararea prejudiciului moral si incasarea cheltuielilor de judecată

La 10 ianuarie 2018, Gheorghe Străisteanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Oxanei Proniceva, cu privire la repararea prejudiciului moral și încasarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la *****, ora *****, Oxana Proniceva a intrat pe teritoriul Parcului „La Izvor” la „Terasa de Vară” ce aparţine Societății cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” și a luat loc la masa nr.15 cu produse alimentare, inclusiv băuturi alcoolice procurate de la alt magazin, fără să achite serviciile acordate.

În calitate de administrator i-a comunicat pârâtei despre necesitatea achitării serviciilor, preţurile fiind afişate, astfel pentru masa nr.15 urma să achite 600 de lei, însă Oxana Proniceva, aflându-se în stare de ebrietate, a devenit agresivă, a început să strige la dânsul, să-l umilească și ameninţe cu răfuială fizică, adresându-i cuvinte jignitoare.

Din cauza comportamentului agresiv al pârâtei, a fost nevoit să apeleze la serviciul operativ de poliţie. Prezentându-se la faţa locului, agenţii de poliţie au identificat persoana agresivă ca fiind Oxana Proniceva. În privinţa acesteia a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenţie nr. ***** din *****, fiind sancționată cu amendă în mărime de 300 de lei, în temeiul art. ***** din Codul contravenţional (huliganism nu prea grav).

Reclamantul a precizat că, în procesul-verbal de audiere a contravenientului din 08 septembrie 2017, pârâta a indicat că recunoaște învinuirea ce i s-a adus, iar procesul-verbal cu privire la contravenţie şi decizia privind aplicarea sancţiunii sub formă de amendă au devenit irevocabile.

În rezultatul acţiunilor ilegale, pârâta i-a cauzat prejudiciu material în mărime de 300 de lei şi un prejudiciu moral în mărime de 10000 de lei. Astfel, la 08 decembrie 2017 a expediat în adresa pârâtei o somație, solicitând repararea benevolă a prejudiciului material şi moral, însă răspuns nu a primit.

În opinia reclamantului, prejudiciul moral şi material este în directă legătură cu acţiunile ilegale ale pârâtei, care ignorând intenţionat dispozițiile 1 legale cu privire la comportamentul în locuri publice, a refuzat să achite serviciile acordate, s-a exprimat jignitor în privința lui și a încălcat ordinea publică, provocându-i daune morale irecuperabile.

Prejudiciul moral s-a manifestat prin sentimente de frustrare ca urmare a acţiunilor pârâtei comise contrar legii, suferinţe continue din cauza ilegalităților comise de ultima prin ameninţări, şantaj, înjurări, suferinţe psihice şi fizice, dureri, stresuri, nervi, griji, lipsă de la serviciu în timpul anchetei cauzei, afectare sufletească şi spirituală, oboseală, dificultăţi, demoralizare, descurajare, hedonisit – limitarea de a se bucura de plăcerea vieţii, de satisfacţii spirituale şi materiale, anxietate cauzată de incertitudinea creată de pârâtă.

Reclamantul, Gheorghe Străisteanu, a solicitat încasarea de la Oxana Proniceva prejudiciului material în sumă de 300 de lei și a prejudiciului moral în sumă de 10 000 de lei.

În consolidarea soluției, instanța de apel a reținut că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție seria ***** din *****, Oxana Proniceva a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. *****din Codul contravențional și sancționată cu amendă în mărime de 300 de lei, fiindu-i imputat faptul că la *****, *****, în timp ce se afla pe teritoriul Societății cu Răspundere Limitată „Inima Codrului” din intenţii huliganice a acostat jignitor pe directorul Gheorghe Străisteanu încălcând astfel normele morale şi ordinea publică (f.d.12).

Procesul-verbal cu privire la contravenţie seria/nr. ***** din *****a fost contestat de către Oxana Proniceva în instanța de judecată.

Prin hotărârea din 31 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani, s-a anulat procesul-verbal cu privire la contravenție seria/nr. ***** din *****, întocmit în privinţa Oxanei Proniceva și decizia și decizia de sancționare din aceeași dată pe motiv că agentul constatator a admis încălcări procedurale și anume nu a respectat dreptul contravenientei la interpret. Hotărârea din 31 ianuarie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Buiucani a fost menținută prin decizia irevocabilă din 3 iulie 2023 a Curții de Apel Chișinău.

În corespundere cu art. 45 alin. (1) din Codul contravențional, dacă prin contravenție a fost cauzat un prejudiciu, persoana prejudiciată este în drept să-și valorifice pretențiile civile în procedură civilă. Persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenție îl poate apăra prin acțiune civilă depusă conform legislației procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial și a celui nepatrimonial cauzate prin contravenție.

Conform art. 1398 alin. (1) din Codul (în redacția de până la 1 martie 2019), cel care acționează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune

Instanța de apel a notat că temeiul răspunderii delictuale este componența delictului civil. Componenţa delictului civil include următoarele elemente (condiţii): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Pentru angajarea răspunderii delictuale este necesară, potrivit regulii generale, vinovăţia autorului faptei ilicite.

Instanța de apel a conchis că, în lipsa condițiilor stabilite potrivit regulii generale de la art. 1398 alin. (1) din Codul civil, nu poate fi angajată 3 răspunderea delictuală a intimatei, Proniceva Oxana, respectiv, nici obligația acesteia de a repara prejudiciile pretinse de către Gheorghe Străisteanu.

Instanța de apel a stabilit că Gheorghe Străisteanu, contrar dispozițiilor art. 118 din Codul de procedură civilă, nu a prezentat instanței probe pertinente, concludente și utile întru confirmarea celor invocate și care l-ar îndreptăți să solicite repararea pretinsului prejudiciu cauzat prin contravenție de către Oxana Proniceva, iar suportul probator demonstrează lipsa dreptului reclamantului de a revendica încasarea prejudiciilor.

Instanța de apel a reținut că sarcina probațiunii în respectiva categorie de litigii, aparține părților care invocă pretenții și obiecții, conform regulii stabilite la art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, însă reclamantul/ apelantul nu a realizat sarcina probațiunii în corespundere cu dispozițiile Codului de procedură civilă

Întrucât nu a fost demonstrată prin probe concludente încălcarea drepturilor lui Gheorghe Străisteanu prin acțiunile pretins ilicite ale Oxanei Proniceva, cât și suportarea unui prejudiciu material și moral, instanța de apel a ajuns la concluzia de a respinge integral cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de instanța de 6 apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Gheorghe Străisteanu nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder 7 împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

Cu referire la argumentul recurentului, Gheorghe Străisteanu, potrivit căruia instanța de apel nu a ținut cont de probele prezentate și nu a aplicat legea care trebuie să fie aplicată, Completul de judecată constată că instanța de apel a aplicat și interpretat corect legea, reținând că, în lipsa condițiilor prevăzute de art. 1398 alin. (1) din Codul civil, nu poate fi angajată răspunderea delictuală a intimatei, Oxana Proniceva, iar, în consecință, nici obligația acesteia de a repara prejudiciile pretinse de recurent.

Completul de judecată subliniază că huliganismul nu prea grav face parte din categoria contravenţiilor ce atentează la ordinea publică şi la securitatea publică, obiectul juridic principal al acestei norme fiind relaţiile sociale privind liniştea şi ordinea publică.

Prin urmare, procesul-verbal contravenţional confirmă existenţa unor acţiuni contravenţionale îndreptate împotriva ordinii publice, însă nu dovedeşte, prin el însuşi, că acțiunile intimatei au fost îndreptate nemijlocit împotriva reclamantului, cât și existenţa unui prejudiciu moral individual suferit de reclamant/ recurent.

Or, în conformitate cu dispozițiile art. 118 alin. (1) din Codul de procedură civilă, recurentului/ reclamant îi revenea obligația să demonstreze prin probe pertinente și concludente acțiunile huliganice ale intimatei/pârâtei îndreptate nemijlocit împotriva sa și că acestea l-au afectat personal.

În lipsa unor asemenea probe nu poate fi reținută existența unei atingeri directe aduse drepturilor recurentului/reclamant și implicit nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale. 8

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul depus de Gheorghe Străisteanu, ca fiind inadmisibil. 42. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Gheorghe Străisteanu, împotriva deciziei din 21 noiembrie 2023 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 9