2ra-220/23 — Cu privire la repararea prejudiciului material și moral

La 10 august 2020, Ghenadie Trifan a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tatianei Trifan, prin care a solicitat încasarea prejudiciului material în mărime de 75 768 lei, prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii reclamantul Ghenadie Trifan a indicat că potrivit sentinţei Judecătoriei Orhei nr. 1-360/2017 din 30 decembrie 2019, Tatiana Trifan a fost recunoscută culpabilă de săvârşirea contravenţiei prevăzut de art. 335 din Codul contravenţional. Astfel, prin acţiunile sale, Tatiana Trifan i-a cauzat prejudiciul material şi moral.

A afirmat că la 15 mai 2018, avocatul său a formulat acţiune civilă, potrivit căreia a solicitat repararea prejudiciului material în cuantum de 75 768 lei, prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei şi compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice în sumă de 3 500 lei (conform bonului de plată YL 883440). Cererea nominalizată a fost înmânată Tatianei Trifan, în cadrul aceleași şedinţe din 15 mai 2018, iar prin încheiere protocolară inculpata Tatiana Trifan a fost recunoscută în calitate de parte civilmente responsabilă.

Reclamantul a relatat că, prin sentinţa Judecătoriei Orhei nr. 1- 360/2017 din 30 decembrie 2019, acţiunea civilă înaintată de partea vătămată Ghenadie Trifan, privind repararea prejudiciului material şi moral, precum şi compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenţei juridice de la Tatiana Trifan, s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanţa civilă.

Prin hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Trifan. S-a încasat de la Tatiana Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan suma de 25 174 lei cu titlu de prejudiciu material rezultat din delict. S-a încasat de la Tatiana Trifan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 755,22 lei. S-a respins capătul de pretenții cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 3 500 lei. (f.d. 165, 173-177, vol. I)

La 27 ianuarie 2022, avocatul Andrieș Lazăr, în interesele lui Ghenadie Trifan a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central. (170-172, vol. I)

Prin încheierea din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-a restituit potențialului apelant Ghenadie Trifan cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul 2 Central cu toate actele anexate, deoarece apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă. (f.d. 213-217, vol. I)

Prin decizia din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, s-au admis apelurile declarate de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr, Tatiana Trifan și Maria Trifan. S-a casat hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ghenadie Trifan împotriva Tatianei Trifan, intervenient accesoriu Maria Trifan cu privire la repararea prejudiciului material și moral rezultat din delict, compensarea cheltuielilor de judecată și s-a emis o nouă hotărâre după cum urmează: S-a încasat din contul Tatianei Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan prejudiciul material în mărime de 10 727 lei, prejudiciul moral în mărime de 3 000 lei, precum și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2 500 lei. S-a încasat din contul Tatianei Trifan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 341,35 lei. (f.d. 234, 235-245, vol. I)

Recurentele au menționat că instanța de apel contrar prevederilor art. 385 lit. c), art. 386, art. 389, art. 390 și art. 434 din Codul de procedură civilă a pronunțat hotărâre, prin care a admis apelul depus de către avocatul Andrieș Lazăr, în interesele lui Ghenadie Trifan, încasând mijloace bănești de la Tatiana Trifan. 3

Consideră că instanța de apel la emiterea deciziei a aplicat eronat normele de drept procesual care afectează grav securitatea normelor consfințite în codul de procedură civilă.

Instanța de apel a încălcat normele de drept material și procedural, s- a expus parțial la pretențiile invocate în cererea de apel, iar restul au fost lăsate fără examinare. Astfel, nu se cunoaște motivele de fapt și drept, prin care s-a admis parțial cererea de chemare în judecată. Nu s-a verificat corect legalitatea hotărârii, fiind emisă o soluție neîntemeiată, prin care s-a încălcat dreptul de proprietate, fără o motivare clară.

Soluția instanței de fond și apel nu întrunește condițiile unui proces echitabil în sensul art. 6 CEDO, deoarece această soluție nu poate fi considerată motivată, în condițiile în care nu sunt analizate raporturile juridice dintre părți prin prisma susținerilor, apărărilor și probelor de la dosar, ținând cont de faptul că, instanța judecătorească trebuie să răspundă cu argumente la fiecare dintre criticele și mijloacele de apărare invocate de părți, iar la caz, se constată că instanța de fond în justificarea soluției sale a făcut doar niște referiri formale nefiind motivate nici un argument al referinței care a fost invocate, nefiind motivată soluția instanței pentru care bunuri a fost încasate sumele bănești ca rezultat al prejudiciului.

Totodată, a indicat că instanța de fond la încasarea sumei nu a ținut cont de faptul că bunurile aflate în casă care au fost constatate prin actul executorului judecătoresc Daniela Mașnic emis în anul 2018 după săvârșirea contravenției îi aparține cu titlu de proprietate și intervenientului accesoriu Maria Trafan. Astfel, încasarea sumei cu titlu de prejudiciu material fără a determina faptul că aceste bunuri există și în prezent, constituie o îmbogățire fără justă cauză.

De asemenea, recurenții au reiterat explicațiile expuse în instanțele ierarhic inferioare în susținerea poziției sale pe faptul netemeiniciei acțiunii. În drept, s-a indicat prevederile art. 432 din Codul de procedură civilă.

Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție atestă că, Curtea de Apel Chișinău a pronunțat dispozitivul deciziei în ședință publică la 15 decembrie 2022. Decizia motivată a Curții de Apel Chișinău din 15 decembrie 2022, a fost expediată avocatului Mariana Kușnir, Tatianei Trifan și Mariei Trifan, prin 4 intermediul poștei terestre la 04 ianuarie 2023, însă confirmarea recepționării la materialele cauzei nu este. (f.d. 246, Vol. 1)

Astfel, recursul declarat de către Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir, în interesele Tatianei Trifan, la 26 ianuarie 2023 se consideră depus în termenul stabilit de lege.

La 07 februarie 2023, Curtea Supremă de Justiție, prin intermediul oficiului poștal, a expediat în adresa intimatului Ghenadie Trifan, copia recursului declarat de către Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir, care a acționat în interesele Tatianei Trifan, împotriva deciziei din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului.

La 13 martie 2023, avocatul Andrieș Lazăr, în interesele lui Ghenadie Trifan a depus referință, solicitând declararea inadmisibilității recursului depus de Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir, în interesele Tatianei Trifan.

Art. 431 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă: 5 „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curţii Supreme de Justiţie. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa şi la examinarea recursului în cauză.

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă relevă că: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 432 alin. (1), (2), (3), (4) din Codul de procedură civilă (în vigoare până la 01 septembrie 2023): „(1) Părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. (2) Se consideră că normele de drept material au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care instanţa judecătorească: a) nu a aplicat legea care trebuia să fie aplicată; b) a aplicat o lege care nu trebuia să fie aplicată; c) a interpretat în mod eronat legea; d) a aplicat în mod eronat analogia legii sau analogia dreptului. (3) Se consideră că normele de drept procedural au fost încălcate sau aplicate eronat în cazul în care: a) pricina a fost judecată de un judecător care nu avea dreptul să participe la judecarea ei; b) pricina a fost judecată în absenţa unui participant la proces căruia nu i s-a comunicat locul, data şi ora şedinţei de judecată; c) în judecarea pricinii au fost încălcate regulile privind limba de desfăşurare a procesului; d) instanţa a soluţionat problema drepturilor unor persoane care nu au fost implicate în proces; e) în dosar lipseşte procesul-verbal al şedinţei de judecată; f) hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (4) Săvârşirea altor încălcări decât cele indicate la alin. (3) constituie temei de declarare a recursului doar în cazul şi în măsura în care acestea au dus sau ar fi putut duce la soluţionarea greşită a pricinii sau în cazul în care instanţa de recurs consideră că aprecierea probelor de către instanţa judecătorească a fost arbitrară, sau în cazul în care erorile comise au dus la încălcarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.”

Articolul 442 alin. (1), (3) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor esenţiale invocate în recurs.” 6

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înştiinţarea şi audierea participanţilor la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art. 432 alin. (1) lit. b) şi e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanţilor în şedinţă pentru a se pronunţa cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: b) să admită recursul şi să caseze integral sau parţial decizia instanţei de apel şi hotărârea primei instanţe, pronunţând o nouă hotărâre.”

Art. 5 din Codul de procedură civilă: „(1) Orice persoană interesată este în drept să se adreseze în instanţă judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile încălcate sau contestate, libertăţile şi interesele legitime.”

Art. 12 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească soluţionează cauzele civile în temeiul Constituţiei Republicii Moldova, al tratatelor internaţionale la care Republica Moldova este parte, al hotărârilor şi deciziilor Curţii Europene a Drepturilor Omului, al hotărârilor Curţii Constituţionale, al legilor organice şi ordinare, al hotărârilor Parlamentului, al decretelor Preşedintelui Republicii Moldova, al hotărârilor şi ordonanţelor Guvernului, al actelor normative ale ministerelor, ale altor autorităţi administrative centrale şi ale autorităţilor administraţiei publice locale. În cazurile prevăzute de lege, instanţa aplică uzanţele dacă acestea nu contravin ordinii publice şi bunelor moravuri.”

Art. 373 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel verifică, în limitele cererii de apel, ale referinţelor şi obiecţiilor înaintate, legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate în ceea ce priveşte constatarea circumstanţelor de fapt şi aplicarea legii în primă instanţă. (2) În limitele apelului, instanţa de apel verifică circumstanţele şi raporturile juridice stabilite în hotărârea primei instanţe, precum şi cele care nu au fost stabilite, dar care au importanţă pentru soluţionarea cauzei, apreciază probele din dosar şi cele prezentate suplimentar în instanţă de apel de către participanţii la proces. (3) În cazul în care motivarea apelului nu cuprinde argumente sau dovezi noi, instanţa de apel se pronunţă în fond, numai în temeiul celor invocate în primă instanţă. (5) Instanţa de apel este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în apel. (6) Apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor când consimte şi când hotărârea este atacată şi de alţi participanţi la proces.”

Art. 238 alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(2) Completul de judecată deliberează, sub conducerea preşedintelui şedinţei, toate problemele prevăzute de lege care urmează să fie soluţionate, apreciază probele, determină circumstanţele şi caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admiterea acţiunii. Fiecare problemă urmează să fie pusă astfel încât să se poată da un răspuns afirmativ sau negativ.”

Art. 240 (1), (3) din Codul de procedură civilă: 7 „(1) La deliberarea hotărârii, instanţa judecătorească apreciază probele, determină circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea cauzelor, care au fost sau nu stabilite, caracterul raportului juridic dintre părţi, legea aplicabilă soluţionării cauzei şi admisibilitatea acţiunii. (3) Instanţa judecătorească adoptă hotărârea în limitele pretenţiilor înaintate de reclamant.”

Art.118 din Codul de procedură civilă: „(1) Fiecare parte trebuie să dovedească circumstanţele pe care le invocă drept temei al pretenţiilor şi obiecţiilor sale dacă legea nu dispune altfel. (2) Partea care nu a exercitat pe deplin obligaţia de a dovedi anumite fapte este în drept să înainteze instanţei judecătoreşti un demers prin care solicită audierea părţii adverse în privinţa acestor fapte dacă solicitarea nu se referă la circumstanţele pe care instanţa le consideră dovedite. (3) Circumstanţele care au importanţă pentru soluţionarea justă a cauzei sunt determinate definitiv de instanţa judecătorească pornind de la pretenţiile şi obiecţiile părţilor şi ale altor participanţi la proces, precum şi de la normele de drept material şi procedural ce urmează a fi aplicate. (5) Instanţa judecătorească (judecătorul) este în drept să propună părţilor şi altor participanţi la proces, după caz, să prezinte probe suplimentare şi să dovedească faptele ce constituie obiectul probaţiunii pentru a se convinge de veridicitatea lor.”

Art.130 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa judecătorească apreciază probele după intima ei convingere, bazată pe cercetarea multiaspectuală, completă, nepărtinitoare şi nemijlocită a tuturor probelor din dosar în ansamblul şi interconexiunea lor, călăuzindu-se de lege. (2) Nici un fel de probe nu au pentru instanţa judecătorească o forţă probantă prestabilită fără aprecierea lor. (3) Fiecare probă se apreciază de instanţă privitor la pertinenţa, admisibilitatea, veridicitatea ei, iar toate probele în ansamblu, privitor la legătura lor reciprocă şi suficienţa pentru soluţionarea cauzei. (4) Ca rezultat al aprecierii probelor, instanţa judecătorească este obligată să reflecte în hotărâre motivele concluziilor sale privind admiterea unor probe şi respingerea altor probe, precum şi argumentarea preferinţei unor probe faţă de altele. (5) Proba este declarată ca fiind veridică dacă instanţa constată prin cercetare şi comparare cu alte probe că datele pe care le conţine corespund realităţii.”

Art. 8 alin. (1) şi alin. (2) lit. f) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019): „(1) Drepturile şi obligaţiile civile apar în temeiul legii, precum şi în baza actelor persoanelor fizice şi juridice care, deşi nu sunt prevăzute de lege, dau naştere la drepturi şi obligaţii civile, pornind de la principiile generale şi de la sensul legislaţiei civile. (2) Drepturile şi obligaţiile civile apar: f) în urma cauzării de prejudicii unei alte personae.”

Art. 9 alin. (1) din Codul civil (în vigoare până la 01 martie 2019): „(1) Persoanele fizice şi juridice participante la raporturile juridice civile trebuie să-şi exercite drepturile şi să-şi execute obligaţiile cu bună-credinţă, în acord cu legea, cu contractul, cu ordinea publică şi cu bunele moravuri. Buna-credinţă se prezumă până la proba contrară.” 8

Art. 19 alin. (1)-(3) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2029): „(1) În condiţiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial cauzat astfel. (2) Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat, distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum şi profitul ratat ca urmare a încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat). (3) Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferinţele fizice şi psihice, precum şi diminuarea calităţii vieţii. În cazul vătămării sănătăţii, prejudiciul nepatrimonial cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacităţi a corpului uman (prejudiciu biologic).

Art. 387 alin. (1) din Codul contravențional: „(1) Este victimă persoana fizică sau persoana juridică căreia, prin contravenţie, i- au fost cauzate prejudicii morale, fizice sau materiale.”

Art. 1998 alin. (1) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019): „(1) Cel care acţionează faţă de altul în mod ilicit, cu vinovăţie este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acţiune sau omisiune.”

Art. 2022 alin. (1) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019): (1) Se consideră că persoana a cauzat prejudiciul dacă el constituie consecinţa faptei acelei persoane ori consecinţa izvorului de pericol pentru care acea persoană răspunde conform legii.”

Art. 2025 (1)-(6) din Codul civil (în vigoare din 01 martie 2019): „(1) Repararea prejudiciului se face în natură, prin restabilirea situaţiei anterioare (transmiterea unui bun de acelaşi gen şi de aceeaşi calitate, repararea bunului deteriorat etc.), iar dacă aceasta nu este cu putinţă ori dacă persoana vătămată nu este interesată de repararea în natură, prin plata echivalentului bănesc (despăgubire), stabilit prin acordul părţilor sau, în lipsa unui asemenea acord, prin hotărâre judecătorească. (2) În cazul deteriorării unui bun, despăgubirea va fi egală cu pierderea valorii bunului şi nu a costului reparaţiei dacă costul reparaţiei depăşeşte disproporţionat pierderea valorii. Această regulă se aplică animalelor doar dacă aceasta este oportună, având în vedere scopul pentru care animalul este ţinut. (3) Despăgubirea se stabileşte sub forma unei sume globale sau, dacă prejudiciul are caracter continuu, sub forma unei prestaţii periodice. În cazul în care se stabileşte o despăgubire sub forma prestaţiei periodice, debitorul poate fi obligat la constituirea unei garanţii. (4) Persoana vătămată nu este ţinută să demonstreze că a cheltuit suma despăgubirii în scopul reparării prejudiciului. (5) În cazul prejudiciului viitor, despăgubirea, indiferent de forma în care s-a acordat, va putea fi sporită, redusă sau stinsă dacă, după stabilirea ei, prejudiciul s-a mărit, s-a micşorat ori a încetat. (6) Autorul faptei ilicite datorează de asemenea dobândă de întârziere la rata determinată conform art. 942 începând cu data primirii de către persoana care răspunde de prejudiciu a somaţiei de la partea vătămată. Dobânda de întârziere se calculează din suma despăgubirii sau, în caz de reparare în natură a prejudiciului, din valoarea acelei reparaţii.” 9

Art. 45 alin. (1), (2) din Codul contravențional: „(1) Persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenţie îl poate apăra prin acţiune civilă depusă conform legislaţiei procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial şi a celui nepatrimonial cauzate prin contravenţie. Prezentul alineat se aplică în egală măsură şi în cazul în care, în sensul art. 30 alin. (11), se consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenţionale. (2) Soluţionând cauza contravenţională, autoritatea competentă este în drept, la cererea victimei, să dispună repararea prejudiciului cauzat prin contravenţie în cazul în care nu există divergenţe asupra întinderii lui.”

Verificând actul de dispoziţie judecătoresc contestat în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticele invocate în recurs, în baza materialelor din dosar, în coroborare cu normele de drept aplicabile, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie considerând admisibil recursul declarat, urmează a-l admite şi a casa în parte decizia instanței de apel, și anume, în latura admiterii apelului declarat de Ghenadie Trifan, a încasării prejudiciului moral și a cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice, din motivele ce succed.

Din perspectiva prevederilor art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului, părţile şi alţi participanţi la proces sunt în drept să declare recurs în cazul în care se invocă încălcarea esenţială sau aplicarea eronată a normelor de drept material sau a normelor de drept procedural. Având în vedere că în sistemul legislaţiei procesuale naţionale instanţa de judecată este obligată să soluţioneze procesul limitându-se la obiectul acestuia în sensul formulat prin acţiune şi subsecvent, instanța de recurs se află în situaţia de a verifica dacă la caz a fost îndeplinită condiția unei examinări efective și a oferit un răspuns specific și explicit mijloacelor hotărâtoare pentru rezultatul procesului, a examinat toate pretențiile şi argumentele înaintate.

Curtea Europeană a reiterat că efectul articolului 6 § 1 este, inter alia, de a impune unei instanţe obligaţia de a efectua o examinare adecvată a argumentelor şi probelor aduse de către părţi (a se vedea Perez v. Franţa [GC], nr. 47287/99, § 80, ECHR 2004-I). O parte indispensabilă a acestei obligaţii a instanţelor judecătoreşti este datoria lor de a-şi motiva hotărârile 10 (a se vedea, printre altele, Hirvisaari v. Finlanda, nr. 49684/99, § 30, 27 septembrie 2001).

De altfel, în cazul garanțiilor acordate de art. 6 § 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, include printre altele dreptul părților de a fi în mod real „auzite”, adică în mod corect examinate de către instanța sesizată. Aceasta implică mai ales în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv, real și consistent al mijloacelor, argumentelor și elementelor de probă ale părților, cel puțin pentru a le aprecia pertinența în determinarea situației de fapt. Obligația de motivare impune o apreciere întotdeauna atașată de natura cauzei, de circumstanțele acesteia, de probele prezentate. Motivarea unei hotărâri este înțeleasă ca o explicare inteligibilă a hotărârii luate, ceea ce nu înseamnă un răspuns exhaustiv tuturor argumentelor aduse de parte, dar nici ignorarea lor, însă un răspuns al argumentelor fundamentale, care sunt susceptibile, prin conținutul lor, să influențeze soluția.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că prin cererea de chemare în judecată depusă, reclamantul Ghenadie Trifan a solicitat încasarea de la Tatiana Trifan a prejudiciului material în mărime de 75 768 lei, prejudiciul moral în mărime de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistentei juridice în sumă de 3 500 lei.

Prima instanţă judecând cauza în fond, prin hotărârea din 29 decembrie 2021, a admis parţial cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Trifan şi a încasat de la Tatiana Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan suma de 25 174 lei cu titlu de prejudiciu material rezultat din delict. A încasat de la Tatiana Trifan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 755,22 lei. A respins capătul de pretenții cu privire la repararea prejudiciului moral în sumă de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 3 500 lei.

Verificând legalitatea şi temeinicia hotărârii primei instanţe, instanţa de apel prin decizia din 15 decembrie 2022, a admis apelurile declarate de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr, Tatiana Trifan și Maria Trifan. A casat hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central adoptată în cauza civilă la cererea de chemare în judecată înaintată de Ghenadie Trifan împotriva Tatianei Trifan, intervenient accesoriu Maria Trifan cu privire la repararea prejudiciului material și moral rezultat din delict și compensarea cheltuielilor de judecată și a emis o nouă hotărâre după cum urmează: A încasat din contul Tatianei Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan prejudiciul material în mărime de 10 727 lei, prejudiciul moral în mărime de 3 000 lei, precum și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2500 lei. A încasat din 11 contul Tatianei Trifan în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 341,35 lei.

În motivarea soluţiei, instanța de apel a reţinut că în cadrul examinării cauzei s-a stabilit cu certitudine că sunt întrunite condiţiile răspunderii delictuale, în sensul că, dovada faptei ilicite, se atestă prin sentinţa Judecătoriei Orhei 1-360/2017 din 30 decembrie 2019, prin care acţiunile Tatianea Trifan, au fost calificate ca „Samavolnicie” în baza art. 335 din Codul contravenţional.

Subsecvent, instanța de apel a subliniat că, deoarece acțiunea civilă a fost admisă, în principiu de instanțele penale, instanța de drept comun este ținută de lege doar să stabilească mărimea prejudiciului.

În această ordine de idei, instanța de apel a remarcat că din conținutul raportului de evaluare a valorii de piață a mărfurilor amplasate în raionul Orhei, satul Susleni, în număr total de 42 poziției, rezultă că, valoarea de piaţă a obiectului evaluării în număr total de 42 poziţii la data de 14 decembrie 2017 constituia 25 174 lei. Însă, prin extrasul din Registrul bunurilor imobile, bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX situat în satul Susleni, raionul Orhei constituie proprietatea comună a lui Ghenadie Trifan și Mariei Trifan, a câte ½ cotă-parte.

Respectiv, instanța de apel a atestat temeinicia pretențiilor lui Ghenadie Trifan privind încasarea prejudiciului în parte, dispunând, în acest sens, încasarea din contul Tatianei Trifan în contul lui Ghenadie Trifan a ½ din prețul de piață stabilit pentru bunurile evaluate, ori bunurile în temeiul cărora a fost formulată acțiunea și reflectate în raportul de evaluare a valorii de piață a mărfurilor amplasate în raionul Orhei, satul Susleni, în număr total de 42 poziției, aparțin Mariei Trifan (mama) și lui Ghenadie Trifan (fiu) în regim de proprietate comună, ori până la proba contrară, alte date care ar stabili proprietatea exclusivă a lui Ghenadie Trifan asupra bunurilor mobile indicate supra nu a fost reținut de către instanța de apel.

Totodată, instanța de apel a reținut că, potrivit sentinței Judecătoriei Orhei, sediul Central din 30 decembrie 2019, prin ordonanța din 28 noiembrie 2016 a fost recunoscut drept corp delict și anexat la cauza penală, un perete de mobilă (stenca) ridicat de la locuitoarea satului Susleni, raionul Orhei, Elena Sîrcu, pe care aceasta a procurat-o de la Tatiana Trifan în iarna anului 2013 sau 2014, care a fost sustrasă din domiciliul lui Ghenadie Trifan, iar prin ordonanța din 28 noiembrie 2016, de restituire a corpurilor delicte, a fost restituit Elenei Sîrcu corpul delict menționat supra, fiind obligată la păstrarea acestuia până la soluționarea cazului dat (pct. 8.2, 8.3 din sentință f.d. 7-18). Totodată, lista mărfurilor și prețurilor anexată la raportul de evaluare a valorii de piață a mărfurilor amplasate în raionul Orhei, satul 12 Susleni, în număr total de 42 poziției atestă că, dulapul de perete din 5 secții (stenca) a fost estimat la prețul de 3 720 lei. Astfel, instanța a stabilit că, în circumstanțele descrise supra, urmează a fi diminuat mărimea prejudiciului cauzat ca rezultat din contravenție din contul Tatianei Trifan în contul lui Ghenadie Trifan la suma de 10 727 lei (( ½ x 25 174 lei) – 3720 lei suma peretelui de mobilă).

Din esenţa criticilor aduse în recursul declarat, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează dezacordul recurenţilor Maria Trifan și avocatului Mariana Kușnir care a acționat în interesele Tatianei Trifan prin prisma art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă cu actele judecătoreşti contestate în partea admiterii pretenţiilor reclamantului, precum și admiterii recursului declarat de avocatul Andrieș Lazăr în interesele lui Ghenadie Trifan, care prin încheierea din 27 octombrie 2022 a Curții de Apel Chișinău a fost restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă.

Completul de judecată consideră necesar să menționeze că decizia instanței de apel este contestată doar de Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir care a acționat în interesele Tatianei Trifan, astfel, instanța va analiza legalitatea și temeinicia deciziei instanței de apel în limitele argumentelor invocate în recursul declarat.

Efectuând o retrospectivă a esenţei litigiului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie precizează că prin sentinţa Judecătoriei Orhei, sediul Central nr. 1-360/2017 din 30 decembrie 2019, s-a încetat procesul penal în cauza penală privind învinuirea Tatianei Trifan, în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (2) lit. c), d) din Codul penal, din motiv că fapta constituie contravenție prevăzută de art. 335 din Codul contravențional. Totodată, procesul contravenţional în privinţa Tatianei Trifan în baza art. 335 (samavolnicia) din Codul contravenţional, s-a încetat în legătură cu expirarea termenului de prescripţie. Acţiunea civilă înaintată de către partea vătămată Ghenadie Trifan privind repararea prejudiciului material, moral și compensarea cheltuielilor pentru asistență juridică de la Tatiana Trifan s-a admis în principiu, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă. Corpul delict recunoscut prin ordonanța din 28 noiembrie 2016, un perete de mobilă (stencă) ridicat de la locuitoarea satului Susleni, raionul Orhei, Elena Sîrcu, care a fost restituit ultimei spre păstrare, în baza ordonanței din 28 noiembrie 2016 la intrarea sentinței în vigoare urmează a fi considerată ca fiind restituit proprietarului.

Potrivit Raportului de evaluare a valorii de piață a mărfurilor amplasate în raionul Orhei, satul Susleni, în număr total de 42 poziții, 13 întocmit de evaluatorul SRL „CEXIN” s-a concluzionat că valoarea de piaţă a obiectului evaluării în număr total de 42 poziţii la data de 14 decembrie 2017 constituie 25 174 lei.

Instanța de recurs mai atestă că potrivit extraselor din Registrul de Evidență a Gospodăriilor eliberate de Primăria satului Susleni, raionul Orhei, din 12 iunie 2007, conform înscrierii în registrul de evidență a gospodăriilor nr. 20, pagina 142, contul personal 1847 pe locul de lângă casă cu nr. cadastral XXXXX sunt amplasate construcții capitale, inclusiv casa de locuit, care aparțin proprietarului Ion Trifan.

Conform extrasului din Registrul bunurilor imobile, bunul imobil cu nr. cadastral XXXXX situat în satul Susleni, raionul Orhei a devenit proprietatea a ½ cotă-parte a lui Ghenadie Trifan în baza certificatului de moștenitor testamentar nr. 7123 din 04 iunie 2012, iar ½ cotă-parte i-a revenit proprietarului Matia Trifan, în baza certificatului de proprietate asupra cotei-părți nr. 7932 din 21 iunie 2012.

Colegiul de judecată atestă că, prin hotărârea Judecătoriei Orhei nr. 2- 450/2015 din 05 septembrie 2015, s-a dispus partajarea în natură a casei de locuit cu terenul aferent cu nr. cadastral XXXXX din satul Susleni, raionul Orhei, fiecăruia dintre coproprietari, fiindu-le atribuită cotă-parte, inclusiv Maria Trifan fiind obligată să-şi construiască separat şi o cale de acces la casa de locuit cu nr. „0.1”, hotărâre menţinută prin decizia Curţii de Apel Chişinău nr. 2a-153/16 din 15 iunie 2017. Ulterior, Ghenadie Trifan în calitate de creditor a cerut executarea hotărârii judecătoreşti pe cale silită.

Colegiul civil relevă că, răspunderea pentru dauna cauzată persoanei umane poate avea numai caracter delictual. Pentru apariţia răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Acest rol îl îndeplineşte temeiul răspunderii delictuale. Temeiul răspunderii delictuale este componenţa delictului civil. Componenţa delictului civil constituie o totalitate de elemente esenţiale formulate de legiuitor ca necesare şi suficiente pentru angajarea răspunderii delictuale. Componenţa delictului civil include următoarele elemente (condiţii): prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă şi prejudiciu şi vinovăţia. Acestea sunt condiţiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale.

Legea este considerată temeiul principal de apariție a drepturilor și obligațiilor. Termenul de „lege” nu trebuie înțeles în sens îngust, adică exclusiv actul emis de organul legislativ, ci și celelalte acte normative elaborate în concordanță cu legea. Acțiunile ilegale, cauzarea de prejudicii unei persoanei constituie alt temei pentru apariția drepturilor și obligațiilor civile, iar ca rezultat al cauzării de prejudicii apare obligația debitorului de a repara prejudiciul, precum și dreptul creditorului de a cere repararea lui. 14

Legiuitorul statuează că răspunderea delictuală civilă survine în rezultatul încălcării unei obligații legale cu caracter general, care revine tuturor persoanelor de a nu leza drepturile altora prin fapte ilicite. De aceea răspunderea pentru dauna cauzată persoanei umane poate avea numai caracter delictual, independent de faptul dacă se afla sau nu persoana vătămată în raporturi contractuale cu delincventul. Acest rol îl îndeplinește temeiul răspunderii delictuale.

Pentru apariția răspunderii delictuale este necesar un fapt juridic. Astfel, pentru răspunderea delictuală este obligatorie existenta unui delict, care include în sine elementele obligatorii și anume: prejudiciul; fapta ilicită; raportul cauzal dintre faptă, prejudiciu și vinovăția. Acestea fiind condițiile generale necesare pentru antrenarea răspunderii delictuale și lipsa unei condiții, potrivit regulii generale, exclude răspunderea delictuală, cu excepția cazurilor expres prevăzute de lege când răspunderea delictuală se poate angaja și în lipsa unor condiții.

În aceiași ordine de idei, este necesar de identificat că fapta ilicită este fapta prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, se lezează drepturile subiective sau interesele persoanei și nu poate exista răspundere delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu.

Prejudiciul constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) ale faptei ilicite, apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective. Prejudiciul patrimonial poate apărea sub forma prejudiciului efectiv și a venitului ratat prevederile art. 19 alin. (2) din Codul civil. De asemenea, pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecința directă a faptei ilicite.

Completul de judecată reține că, fiind investită cu judecarea cauzei civile vizate, prima instanță, prin hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central, a admis parțial acțiunea, fiind dispusă încasarea de la Tatiana Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan a prejudiciului material rezultat din delict în mărime de 25 174 lei. S-au respins pretențiile cu privire la repararea prejudiciului moral în mărime de 50 000 lei și compensarea cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 3 500 lei.

Hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central a fost contestată cu apel de către Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir în interesele Tatianei Trifan, precum și de avocatul Andrieș Lazăr, în interesele lui Ghenadie Trifan. 15

Curtea de Apel Chișinău prin încheierea din 27 octombrie 2022 a restituit potențialului apelant Ghenadie Trifan cererea de apel declarată împotriva hotărârii din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central cu toate actele anexate, deoarece apelantul nu a îndeplinit în termen indicațiile instanței de apel din încheierea emisă în conformitate cu art. 368 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

Ulterior, instanța de apel prin decizia din 15 decembrie 2022 a admis apelurile declarate de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr, Tatiana Trifan și Maria Trifan, a casat hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Central și a emis o nouă hotărâre, prin care a încasat de la Tatiana Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan prejudiciul moral în sumă de 10 727 lei, prejudiciul moral în sumă de 3 000 lei și suma de 2 500 lei cu titlu de cheltuieli pentru acordarea asistenței juridice, precum și în beneficiul statului taxa de stat în mărime de 341,25 lei.

Completul de judecată menționează că instanța de apel prin încheierea din 02 iunie 2022 a acceptat spre examinare cererea de apel declarată de Maria Trifan și Tatiana Trifan împotriva hotărârii din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central și a dispus intentarea procedurii de apel.

În urma celor constatate rezultă că, instanța de apel la judecarea apelului declarat de Maria Trifan și Tatiana Trifan, a judecat și apelul depus de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr, care anterior, prin încheierea din 27 octombrie 2022 a fost restituit, depășind limitele judecării apelului, a încasat prejudiciul moral și cheltuielile de judecată, înrăutățind situația acestora în propriul apel.

În acest context, în conformitate cu art. 373 alin. (6) din Codul de procedură civilă, apelantului nu i se poate crea în propria cale de atac o situaţie mai dificilă decât aceea din hotărârea atacată cu apel, cu excepţia cazurilor când consimte şi când hotărârea este atacată şi de alţi participanţi la proces.

Ca consecință, este indubitabil că soluția instanței de apel constituie o agravare a situației apelantei Tatiana Trifan, fiindu-i creată o poziție mai dificilă în propria cale de atac, ori instanța de apel a casat hotărârea primei instanțe, a încasat prejudiciul material moral în mărime de 3 000 lei și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 2 500 lei. Prin hotărârea nouă instanța de apel a admis parțial pretențiile, care prin hotărârea primei instanței au fost respinse ca fiind neîntemeiate, în propriul apel.

Prin urmare, instanța de apel, judecând apelul declarat de Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir, în interesele Tatianei Trifan, a încălcat dispozițiile art. 373 alin. (6) din Codul de procedură civilă, potrivit cărora apelantei nu i se poate crea în propria cale de atac o situație mai dificilă, 16 decât acea din hotărârea atacată cu apel, ori, până la începerea dezbaterii cauzei în fond în instanţa de apel, apelul declarant de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr a fost restituit în temeiul art. 369 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă, care ar fi putut solicita încasarea prejudiciului moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În această ordine de idei este cert că, consecința juridică pe care o produce exercitarea apelului constă în faptul că instanța de apel, judecând cauza, nu poate crea celui care a folosit calea de atac o situație mai grea, decât cea care rezultă din hotărârea atacată, fapt ce impune necesitatea casării deciziei instanţei de apel în partea încasării prejudiciului moral și cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice.

Cu referire la prejudiciul material, instanţa de recurs a constatat cu vehemenţă, că instanţa de apel la adoptarea deciziei, justificat, s-a pronunţat asupra diminuării mărimii prejudiciului cauzat ca rezultat din contravenție din contul Tatianei Trifan în contul lui Ghenadie Trifan a sumei de 10 727 lei (( ½ x 25 174 lei) – 3720 lei suma peretelui de mobilă, ori bunurile în temeiul cărora a fost formulată acțiunea și reflectate în raportul de evaluare a valorii de piață a mărfurilor amplasate în raionul Orhei, satul Susleni, în număr total de 42 poziții, aparțin Mariei Trifan (mama) și lui Ghenadie Trifan (fiu) în regim de proprietate comună, iar potrivit art. 346 alin. (1) din Codul civil, fiecare coproprietar este proprietarul exclusiv al unei cote-părţi ideale din bunul comun. Cotele-părţi sunt prezumate a fi egale până la probă contrară. Dacă bunul a fost dobândit printr-un act juridic, nu se va putea face probă contrară decât prin înscrisuri.

Întru consolidarea soluţiei adoptate, Colegiul reiterează că aspectele menţionate supra, conduc la concluzia că procedura desfăşurată în instanţa de apel nu corespunde exigenţelor art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, iar modalitatea în care a fost examinată cauza în ordine de apel nu poate echivala cu soluţionare efectivă a cauzei, astfel, fiind impusă casarea deciziei instanţei de apel în partea admiterii pretenţiilor de încasare a prejudiciului moral și a cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice. În rest a menţine decizia instanţei de apel.

Din considerentele menţionate, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie ajunge la concluzia de a admite recursul declarat de către Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir, în interesele Tatianei Trifan, a casa parţial decizia din 15 decembrie 2022 a Curţii de Apel Chișinău, şi anume, în partea admiterii apelului declarat de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr, a reparării prejudiciului moral și a cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice de la Tatiana Trifan, cu emiterea în această parte a unei noi hotărâri, prin care a respinge pretențiile cu privire la 17 repararea prejudiciului moral în mărime de 3 000 lei și a cheltuielilor pentru acordarea asistenței juridice în sumă de 2 500 lei de la Tatiana Trifan, și în această parte se menține hotărârea primei instanțe, în rest a menține decizia instanței de apel. 86. Ţinând cont de cele expuse şi în temeiul art. 442, art. 445 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Admite recursul declarat de Maria Trifan și avocatul Mariana Kușnir, în interesele Tatianei Trifan. Casează parțial decizia din 15 decembrie 2022 a Curții de Apel Chişinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Ghenadie Trifan împotriva Tatianei Trifan, intervenient accesoriu Maria Trifan cu privire la repararea prejudiciului material și moral rezultat din delict și compensarea cheltuielilor de judecată, în partea în care s-a admis apelul declarat de Ghenadie Trifan, reprezentat de avocatul Andrieș Lazăr și s-a încasat de la Tatiana Trifan în beneficiul lui Ghenadie Trifan prejudiciul moral în mărime de 3 000 lei și cheltuielile pentru acordarea asistenței juridice în mărime de 2 500 lei, și menține în această parte hotărârea din 29 decembrie 2021 a Judecătoriei Orhei, sediul Central. În rest, menține decizia din 15 decembrie 2022 a Curţii de Apel Chișinău. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 18