2ra-1091/24 — Repararea prejudiciului material și moral

La 4 iulie 2022, Tatiana Lozovscaia a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Gheorghe Ceban, solicitând încasarea sumei de 5.000 de lei cu titlu de prejudiciu material, a sumei de 10.000 de lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 14 mai 2019, între aceasta și Gheorghe Ceban a fost încheiat un contract de asistență juridică, având ca obiect acordarea asistenței juridice lui Grigore Topal.

Reclamanta a susținut că, pe parcursul executării contractului, a întreprins mai multe acțiuni, care ulterior au fost apreciate de Comisia pentru etică și disciplină drept legale și corespunzătoare.

La 25 mai 2021, reclamanta ar fi aflat, în mod întâmplător, din informațiile privind programarea ședințelor de judecată, că în cauză participa un alt apărător ales, avocatul Alexandru Macovei.

La 5 august 2021, Gheorghe Ceban a depus o plângere adresată Uniunii Avocaților din Republica Moldova, iar la 12 august 2021 i-a solicitat reclamantei traducerea în limba rusă a tuturor documentelor, hotărârilor și încheierilor judecătorești, invocând faptul că este o persoană vulnerabilă.

Prin scrisorile expediate lui Gheorghe Ceban la 1 și 13 septembrie 2021, reclamanta i-a explicat că, potrivit art. 85 din Codul de procedură penală, traducătorul este desemnat de organul de urmărire penală sau de instanța de judecată, iar apărătorul nu poate exercita concomitent atribuțiile de traducător, chiar dacă posedă limba necesară efectuării traducerii.

Reclamanta a mai susținut că Gheorghe Ceban ar fi solicitat unor persoane terțe să o contacteze pentru a obține explicații referitoare la executarea contractului de asistență juridică, fapt care, în opinia sa, contravenea clauzelor contractuale.

La 16 septembrie 2021, Gheorghe Ceban a contactat-o din nou telefonic și i-a solicitat explicații cu privire la menținerea nepotului său în instituția penitenciară și la refuzul acesteia de a traduce actele emise de instanța de judecată. Reclamanta i-a comunicat că, având în vedere plângerea depusă împotriva sa, 1 raporturile contractuale urmau să fie clarificate după examinarea cauzei de către Comisia pentru etică și disciplină.

De asemenea, printr-o scrisoare recomandată recepționată de Gheorghe Ceban, reclamanta i-a solicitat achitarea cheltuielilor de transport suportate în legătură cu cinci deplasări efectuate la Orhei în exercitarea mandatului de avocat, susținând că acestea urmau să fie suportate de client.

În motivarea soluției, instanța de apel a conchis că prima instanță a pronunțat o hotărâre legală și întemeiată, bazată pe analiza materialelor și circumstanțelor cauzei, iar argumentele apelantei nu justifică anularea acesteia.

Colegiul a menționat că, potrivit regulilor privind sarcina probațiunii, reclamanta era obligată să indice circumstanțele de fapt și de drept pe care își întemeiază pretențiile și să prezinte probele care le confirmă.

Cu referire la prejudiciul material, instanța de apel a constatat că participarea reclamantei la cinci ședințe de judecată desfășurate la Orhei a fost confirmată prin actele cauzei. Totuși, reclamanta nu a prezentat bonuri, chitanțe sau alte înscrisuri care să demonstreze suportarea unor cheltuieli de transport în mărime de 5.000 de lei. În consecință, instanța a considerat justificată respingerea acestei pretenții.

În privința prejudiciului moral, instanța de apel a reținut că repararea acestuia presupune existența unei fapte ilicite, a prejudiciului, a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, precum și a vinovăției persoanei responsabile. La caz, reclamanta nu a indicat acțiunile concrete ale pârâtului care i-ar fi cauzat suferințe morale sau fizice și nici temeiurile juridice care ar justifica acordarea 2 despăgubirii solicitate. Prin urmare, instanța a concluzionat că nu sunt întrunite condițiile necesare pentru repararea prejudiciului moral.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța de apel a reținut că, în condițiile respingerii pretențiilor principale, reclamanta nu este îndreptățită la compensarea acestora.

La 15 octombrie 2024, avocata Tatiana Lozovscaia a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 9 aprilie 2024 a Curții de Apel Comrat, solicitând admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii din 10 noiembrie 2023 a Judecătoriei Comrat, sediul Ceadîr-Lunga, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că instanțele inferioare au respins acțiunea fără a examina în esență pretențiile formulate și fără a răspunde argumentelor invocate în cererea de apel. Aceasta a afirmat că niciunul dintre argumentele reținute în hotărârile contestate nu putea servi drept temei pentru respingerea acțiunii.

Recurenta a criticat concluzia primei instanțe potrivit căreia, în calitate de avocat care a acordat asistență juridică, ar fi o persoană care exercită atribuții publice. În acest sens, a invocat răspunsul Uniunii Avocaților din Republica Moldova, anexat la cererea de apel, potrivit căruia avocatul nu este persoană publică și nu exercită o funcție publică.

Totodată, recurenta a susținut că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra argumentului privind lipsa calității sale de persoană care exercită funcții publice și s-a limitat la preluarea considerentelor primei instanțe.

Recurenta a mai invocat că, în cazul în care prima instanță considera că cererea de chemare în judecată a fost depusă de o persoană care nu avea dreptul de a o înainta, aceasta trebuia să aplice dispozițiile procedurale privind refuzul primirii sau restituirea cererii, iar nu să examineze cauza în fond și să respingă acțiunea ca neîntemeiată.

În continuare, recurenta a reiterat circumstanțele referitoare la încheierea contractului de asistență juridică din 14 mai 2019, apariția unui alt apărător în cauza lui Grigore Topal, plângerea depusă de Gheorghe Ceban la Uniunea Avocaților, solicitările acestuia privind traducerea actelor în limba rusă, contactarea sa de către terțe persoane și cheltuielile de transport suportate pentru deplasările la Orhei.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În lipsa unei date certe de comunicare a traducerii deciziei în limba română, Completul nu poate stabili momentul de la care a început să curgă termenul de 2 luni prevăzut de art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă. Prin urmare, recursul depus la 15 octombrie 2024 se consideră declarat în termen.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel prin prisma temeiurilor prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care recursul este vădit neîntemeiat.

Completul reține că recursul este o cale extraordinară de atac și nu constituie o nouă examinare a fondului cauzei. Prin urmare, în procedura de admisibilitate, instanța de recurs nu rejudecă litigiul, nu substituie aprecierea probelor dată de instanțele ierarhic inferioare și nu verifică din nou toate circumstanțele cauzei, ci stabilește dacă motivele invocate se încadrează în temeiurile de recurs prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Analizând cererea de recurs, Completul constată că Tatiana Lozovscaia nu indică în mod concret vreunul dintre temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, limitându-se la exprimarea dezacordului cu soluțiile instanțelor inferioare și la reluarea argumentelor invocate anterior.

Recurenta critică, în principal, considerentele referitoare la statutul avocatului și susține că instanțele nu au examinat corespunzător pretențiile privind prejudiciul material și moral. Totuși, aceste argumente nu relevă o problemă de legalitate de natura celor prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a examinat pretențiile formulate, a indicat motivele pentru care a considerat nedovedite cheltuielile de transport pretinse și a reținut lipsa condițiilor necesare pentru repararea prejudiciului moral.

Criticile recurentei urmăresc, în realitate, o nouă apreciere a circumstanțelor și a probelor cauzei, ceea ce nu este compatibil cu natura recursului ca mijloc extraordinar de atac.

Simplul dezacord cu soluția pronunțată și reiterarea argumentelor examinate de instanța de apel nu demonstrează existența unui temei de recurs și nici caracterul arbitrar sau vădit nerezonabil al deciziei contestate.

În aceste condiții, Completul constată că motivele invocate nu se încadrează în niciunul dintre temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă și nu justifică examinarea recursului în fond.

În consecință, recursul declarat de avocata Tatiana Lozovscaia este vădit neîntemeiat. 5

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă