2ra-236/24 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție

La 31 mai 2022, Bobîri Liudmila a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Burlacu Gheorghe cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție.

În motivarea cererii de chemare în judecată s-a menționat că, prin hotărârea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, Burlacu Gheorghe a fost recunoscut culpabil de comiterea contravenției prevăzute de art. 55 alin. (1) lit. b) din Codul contravențional, adică încălcarea legislației muncii, manifestată prin atragerea la muncă suplimentară, în zilele de repaus și de sărbătoare nelucrătoare în lipsa acordului scris al salariatului.

Precizează că, potrivit hotărârii respective, Burlacu Gheorghe, XXXX XXXXX XXXXXX al SRL „Pavliudenix”, magazinul „Terminal”, fiind persoană responsabilă de emiterea ordinilor privind activitatea muncii, ca persoană fizică a admis încălcarea legislației muncii prin faptul că a atras salariatul Bobîri Ludmila la muncă suplimentară în perioada 2018 – 2020, în lipsa acordului scris al salariatei și fără ordinul angajatorului, contrar prevederilor art. 104 alin. (4) și (7) din Codul muncii.

Invocă faptul că, în cauza contravențională nominalizată, Bobîri Liudmila a fost recunoscută în calitate de victimă.

Susține că, prin hotărârea din 09 decembrie 2020 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, s-a stabilit cu valoare de lucru judecat că, Burlacu Gheorghe a acționat față de Bobîri Liudmila în mod ilicit, cu vinovăție.

Remarcă faptul că, în urma acțiunilor ilicite ale lui Burlacu Gheorghe, victima – Bobîri Liudmila, a suportat stres, tratament medical, devenind persoană cu XXXXXXXXX, a suportat cheltuieli pentru medicamente, transport, alimentație, iar gravitatea și întinderea suferințelor psihice au atins cote maxime posibile.

Prin urmare, s-a solicitat repararea prejudiciului material în sumă de 500 lei și prejudiciului moral în sumă de 100 000 lei. 1

Prin hotărârea din 30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, acțiunea s-a respins.

La 31 martie 2023, Bobîri Liudmila a depus cerere de apel (nemotivată) împotriva hotărârii din 30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, iar la 08 septembrie 2023 a depus cerere de apel (motivată), prin care s-a solicitat casarea integrală a hotărârii din 30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

Prin decizia din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți, s-a respins cererea de apel și s-a menținut hotărârea din 30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central.

Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut că, condițiile generale ale susceptibilității încasării prejudiciului sunt: fapta ilicită, existența prejudiciului, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția autorului faptei ilicite și prejudiciabile. Aceste condiții sunt generale pentru că sunt necesare pentru apariția obligațiilor recuperatorii, ori de câte ori legea nu prevede altfel.

Astfel, reieșind din pretențiile acțiunii, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți a menționat că, nu poate exista răspunderea delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu.

Instanța de apel a evidențiat că, prejudiciul constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial (moral) al faptei ilicite apărute ca urmare a lezării drepturilor subiective. Pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal. Raportul cauzal este și condiția în funcție de care se determină mărimea despăgubirii. Se repară numai prejudiciul care este consecința directă a faptei ilicite.

Instanța de apel a menționat că, din materialele cauzei rezultă că, Burlacu Gheorghe a comis o contravenție prevăzută de art. 55 alin. (1) lit. b) Cod Contravențional, prin faptul că a atras salariatul Liudmila Bobîri la muncă suplimentară în perioada anilor 2018 – 2020, în lipsa acordului scris al salariatului și fără ordinul angajatorului. Iar, în susținerea poziției sale, Bobîri Liudmila a invocat faptul că, în urma atragerii ei la muncă suplimentară în zilele de repaos și de sărbătoare, nelucrătoare, au survenit consecințele negative, în sensul dat prezentând un șir de extrase medicale cu diagnozele și plângerile, care au fost cercetate de către instanța de apel.

Reieșind din conținutul acestor extrase și confirmări medicale, Colegiul civil al Curții de Apel Bălți nu a reținut legătura de cauzalitate dintre faptul că apelantei i-au fost stabilite orele suplimentare de muncă în perioada anilor 2018 – 2020 și maladiile acesteia. Or, confirmările 2 medicale enunțate se referă la perioada de post-activitate a acesteia în cadrul SRL „Pavliudenix”, de altfel și post-perioadei de prestare a orelor suplimentare.

Instanța de apel a concluzionat că, instanța ierarhic inferioară just a reținut că nu pot fi imputabile pârâtului stările de sănătate invocate de reclamantă, or, în acest sens nu au fost prezentate probe, iar pentru antrenarea răspunderii delictuale este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport cauzal, ceea ce nu a fost constatat la caz.

La 19 februarie 2024, Bobîri Liudmila a depus în adresa Curții Supreme de Justiție cerere de recurs împotriva deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți, prin care s-a solicitat casarea deciziei din 26 octombrie 2023 a Curții de Apel Bălți și hotărârii din 30 martie 2023 a Judecătoriei Bălți, sediul Central, cu pronunțarea unei noi hotărâri de admitere integrală a acțiunii.

În motivarea recursului au fost reiterate circumstanțe de fapt și de drept ce vizează fondul litigiului invocate anterior la examinarea cauzei în prima instanță și instanța de apel.

În drept, s-au invocat prevederile art. 357-365, 386-388, art. 432 din Codul de procedură civilă.

Pe parcurs, Curtea Supremă de Justiție a expediat în adresa intimatului copia recursului, fiindu-i explicat dreptul de a depune referință la recursul declarat.

La 14 iunie 2024, Burlacu Gheorghe a depus în adresa Curții Supreme de Justiție referința, prin care s-a solicitat declararea recursului ca fiind inadmisibil.

Art. 61 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Participanții la proces sînt obligați să se folosească cu bună-credință de drepturile lor procedurale. Instanța judecătorească pune capăt oricărui abuz de aceste drepturi dacă prin abuz se urmărește tergiversarea procesului sau inducerea sa în eroare.”

Art. 434 alin.(1) – (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărîrii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel. 3 (2) Termenul de 2 luni este termen de decădere și nu poate fi restabilit.”

Art. 433 alin.(1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.”

Art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că, prin Legea nr. 246 din 31 iulie 2023 pentru modificarea unor acte normative (modificarea cadrului normativ conex reformei Curții Supreme de Justiție) au fost operate modificări în Codul de procedură civilă, care au intrat în vigoare la 01 septembrie 2023.

Astfel, procedura admisibilității recursului va consta în verificarea existenței unuia din temeiurile prevăzute la art. 433 din Codul de procedură civilă, în vigoare la data depunerii recursului.

Completul de judecată notează că, în temeiul art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din același Cod.

Potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, cererea de recurs se consideră inadmisibilă dacă este vădit neîntemeiată.

Această normă oferă Curții o prerogativă de filtrare a recursurilor care nu conțin o motivare suficientă în drept, nefiind apte să declanșeze un control de legalitate în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă. 4

Într-o apreciere particulară a motivelor de recurs, Completul constată că acestea nu întrunesc exigențele unei motivări conforme cu cerințele legale, întrucât exprimă în esență dezacordul recurentului cu soluția instanței de apel, fără a invoca sau demonstra încălcări veritabile ale normelor de drept material sau procesual.

În ceea ce privește critica referitoare la o pretinsă apreciere arbitrară a probelor, art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, instanța constată că probatoriul a fost analizat de instanța de apel în mod complet și motivat. Simpla reiterare sau reformulare a propriei versiuni asupra faptelor nu echivalează cu o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

La caz nu se identifică nici o eroare manifestă sau arbitrară în examinarea probelor, iar recurentul nu demonstrează caracterul determinant al presupusei erori asupra soluției adoptate.

Așadar, recursul nu tinde să declanșeze un control de legalitate veritabil, ci exprimă o nemulțumire subiectivă față de soluția instanței ierarhic inferioare, camuflând obiecțiile de fond, în argumente formale de procedură.

Ținând cont de cele expuse supra și în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă,