2ra-413/25 — Repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție

La 22 august 2024, Igor Cotorobai a depus cerere de chemare în judecată împotriva Olesei Cotorobai, solicitând încasarea sumei de 30.000 lei cu titlu de prejudiciu moral și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție seria MAI04 nr. 760870 din 13 februarie 2020, întocmit de agentul constatator din cadrul IP Ciocana, Mărgineanu Marieta, s-a stabilit că, în perioada anilor 2018-2020, pârâta Cotorobai Olesea, în cadrul discuțiilor telefonice purtate cu reclamantul, utiliza un limbaj necenzurat și îi adresa cuvinte jignitoare, acțiunile acesteia fiind calificate în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional. Totodată, prin decizia agentului constatator din aceeași dată, pârâtei i-a fost aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 10 unități convenționale, ceea ce constituie 500 lei.

Reclamantul a relevat că, nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de aplicare a sancțiunii contravenționale din 13 februarie 2020, avocatul Osoianu Lilian, în interesele pârâtei Cotorobai Olesea, la 3 martie 2020 a depus contestație, prin care a solicitat anularea acestora și încetarea procesului contravențional. Prin hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana) din 9 februarie 2021, a fost respinsă contestația declarată împotriva procesului- verbal cu privire la contravenție seria MAI04 nr. 760870 din 13 februarie 2020 și a deciziei de sancționare.

Totodată, a indicat că, nefiind de acord cu hotărârea instanței de fond, aceasta a fost contestată cu recurs de avocatul Osoianu Lilian în interesele pârâtei, solicitându-se casarea hotărârii și remiterea cauzei spre rejudecare. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Chișinău din 30 septembrie 2021, a fost respins recursul declarat, fiind menținute hotărârea Judecătoriei Chișinău (sediul Ciocana), procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI04 nr. 760870 din 13 februarie 2020 și decizia de sancționare prin care pârâta a fost recunoscută vinovată în baza art. 69 alin. (1) Cod contravențional.

Reclamantul a susținut că, prin acțiunile ilegale ale pârâtei Cotorobai Olesea, i-a fost cauzat un prejudiciu moral estimat la suma de 30.000 lei, sumă pe care o consideră întemeiată și proporțională suferințelor și impactului emoțional 1 suportat ca urmare a agresiunilor verbale exercitate asupra sa pe parcursul unei perioade îndelungate de aproximativ doi ani.

În acest sens, a indicat că acțiunile pârâtei i-au provocat stări de stres, anxietate, umilință, neîncredere și frică, creându-i situații de nesiguranță și afectându-l emoțional într-o manieră semnificativă.

Totodată, reclamantul a invocat criteriul echității în aprecierea prejudiciului moral, menționând că despăgubirea solicitată trebuie să constituie o satisfacție echitabilă și efectiv compensatorie, inclusiv prin prisma jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului.

Reieșind din circumstanțele invocate, reclamantul s-a considerat îndreptățit să solicite repararea prejudiciului moral din contul pârâtei, având la bază fapta ilicită constatată prin procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI760870 din 13 februarie 2020.

Acesta a menționat că suma solicitată de 30.000 lei reprezintă o despăgubire rezonabilă și proporțională circumstanțelor cauzei, fiind menținut un echilibru între prejudiciul efectiv suportat și cuantumul despăgubirilor pretinse.

În drept, reclamantul și-a întemeiat acțiunea pe prevederile art. 19 alin. (1) și (3), art. 1998, 2036 și 2037 din Codul civil, precum și pe art. 45 alin. (1) din Codul contravențional.

În motivarea soluției, instanța de apel a reținut că, reclamantul nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente existența prejudiciului moral pretins, precum și raportul de cauzalitate dintre fapta imputată pârâtei și suferințele invocate.

Instanța de apel a constatat că, deși în privința Olesei Cotorobai a fost întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional, iar aceasta a fost sancționată contravențional, simpla existență a procesului-verbal și a sancțiunii aplicate nu justifică, prin ea însăși, acordarea despăgubirilor morale.

Totodată, instanța de apel a reținut că procesul-verbal cu privire la contravenție nu conține o descriere suficient de concretă a expresiilor sau acțiunilor prin care ar fi fost lezată onoarea și demnitatea reclamantului, astfel încât să poată fi apreciată existența și gravitatea prejudiciului moral pretins. De asemenea, s-a constatat că reclamantul nu a prezentat alte probe relevante care să confirme existența suferințelor morale invocate și impactul acestora asupra stării sale emoționale.

În acest context, instanța de apel a apreciat că probatoriul administrat în cauză nu permite constatarea existenței unui prejudiciu moral reparabil prin prisma răspunderii civile delictuale, reținând totodată că atragerea Olesei Cotorobai la răspundere contravențională constituie deja o satisfacție pentru reclamant. În consecință, acțiunea a fost apreciată ca neîntemeiată și respinsă integral.

În motivarea recursului, în esență, recurentul a invocat că instanța de apel a adoptat o soluție arbitrară, bazată pe aprecierea vădit nerezonabilă și contradictorie a probelor administrate în cauză, fără a elucida pe deplin circumstanțele relevante pentru justa soluționare a litigiului.

A susținut că instanța de apel a casat neîntemeiat hotărârea primei instanțe și a respins integral acțiunea, deși existența faptei ilicite și vinovăția intimatei au fost deja constatate prin procesul-verbal contravențional întocmit în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional. 3

Recurentul consideră că instanța de apel nu a ținut cont de caracterul îndelungat și continuu al acțiunilor ilegale imputate intimatei, constatate pentru perioada anilor 2018-2020, și nici de faptul că aceste acțiuni i-au provocat stări de frică, nesiguranță, anxietate și umilință, generându-i un impact emoțional semnificativ.

Totodată, recurentul a invocat că instanța de apel a interpretat eronat normele de drept material aplicabile și a apreciat greșit probatoriul administrat, ignorând faptul că împrejurările privind comiterea faptelor ilicite și vinovăția intimatei au fost deja constatate de autoritatea competentă, astfel încât acestea nu mai necesitau a fi demonstrate prin alte probe suplimentare.

De asemenea, recurentul a menționat că instanța de apel a omis să aprecieze corespunzător probele administrate în cadrul procedurii contravenționale, inclusiv înregistrările audio aflate la baza constatării contravenției, care, în opinia sa, confirmau caracterul continuu al acțiunilor injurioase ale intimatei și existența prejudiciului moral cauzat. Totodată, acesta a invocat că soluția instanței de apel contravine jurisprudenței naționale și internaționale referitoare la repararea prejudiciului moral și criteriului echității în stabilirea despăgubirilor.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudența Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței jurisdicționale. Temeiurile menționate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor 4 prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre. (2) În recurs nu pot fi administrate noi probe, cu excepția celor care dovedesc cheltuielile de judecată și despăgubirile menționate la art. 372 alin. (3). Aprecierea probelor dată de prima instanță și de instanța de apel este obligatorie pentru instanța de recurs, cu excepția cazului în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) sau în care Curtea Supremă de Justiție examinează cauza după trimitere la rejudecare. La examinarea recursului, prevederile art. 372 se aplică în mod corespunzător”.

Art. 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Art. 444 din Codul de procedură civilă: „Recursul considerat admisibil se examinează fără înștiințarea şi audierea participanților la proces, cu excepţia recursului în care se invocă întemeiat art.432 alin.(1) lit.b) şi e). Completul poate decide şi în alte cazuri invitarea participanților în şedinţă pentru a se pronunța cu privire la recursul considerat admisibil.”

Art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: f) să admită recursul, să caseze decizia instanţei de apel şi să mențină hotărârea primei instanţe;”

Art. 239 din Codul de procedură civilă: „Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală şi întemeiată. Instanța își întemeiază hotărârea numai pe circumstanțele constatate nemijlocit de instanță şi pe probele cercetate în ședință de judecată.”

Art. 19 alin. (1), (3) și (5) din Codul civil: „(1) În condițiile legii, persoana lezată într-un drept al ei sau într-un interes recunoscut de lege poate cere repararea integrală a prejudiciului patrimonial şi nepatrimonial cauzat astfel. (3) Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferinţele fizice şi psihice, precum şi diminuarea calității vieții. [...]. (5) Repararea prejudiciului presupune repunerea persoanei lezate în situația în care s-ar fi aflat dacă prejudiciul nu se producea.”

Art. 1998 alin. (1) din Codul civil: „(1) Cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, şi prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune.”

Art. 2036 alin. (1) și (2) din Codul civil: „(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. (2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența şi întinderea prejudiciului patrimonial.”

Art. 2037 din Codul civil: 5 „(1) În cazul în care persoanei i s-a cauzat un prejudiciu moral prin fapte ce atentează la drepturile ei personale nepatrimoniale, precum şi în alte cazuri prevăzute de lege, instanţa de judecată are dreptul să oblige persoana responsabilă la reparația prejudiciului prin plata de despăgubiri. (2) Prejudiciul moral se repară indiferent de existența şi întinderea prejudiciului patrimonial.”

Art. 2038 alin. (1) din Codul civil: „(1) Dacă legea nu prevede astfel, acțiunea în reparare a prejudiciului se prescrie în termen de 3 ani începând cu momentul în care persoana vătămată a cunoscut sau trebuia să cunoască existența prejudiciului şi persoana obligată să-l repare.”

Art. 45 alin. (1) din Codul contravențional: „(1) Persoana al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenţie îl poate apăra prin acțiune civilă depusă conform legislaţiei procedurale civile. Această persoană are în special dreptul la repararea prejudiciului patrimonial şi a celui nepatrimonial cauzate prin contravenţie. Prezentul alineat se aplică în egală măsură şi în cazul în care, în sensul art.30 alin.(11), se consideră că făptuitorul nu a fost supus răspunderii contravenţionale.”

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție examinează recursul împotriva deciziilor instanțelor de apel și verifică, în limitele invocate în cererea de recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

În speță, recurentul a încadrat, în esență, criticile în temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, invocând caracterul arbitrar al soluției instanței de apel și aprecierea vădit nerezonabilă a probelor administrate în cauză, în special prin respingerea integrală a acțiunii, deși fapta ilicită și vinovăția intimatei au fost constatate printr-un proces-verbal contravențional menținut prin hotărâre judecătorească.

Examinând recursul declarat, Completul de judecată constată că acesta este întemeiat în partea ce vizează casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, din considerentele ce urmează.

Completul de judecată reține că obiectul prezentului litigiu îl constituie repararea prejudiciului moral pretins cauzat reclamantului Igor Cotorobai prin 6 fapta contravențională comisă de Olesea Cotorobai, calificată în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional.

Din actele cauzei rezultă că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție seria MAI04 nr. 760870 din 13 februarie 2020, întocmit de agentul constatator din cadrul IP Ciocana, s-a stabilit că, în perioada anilor 2018-2020, Olesea Cotorobai, în timpul discuțiilor telefonice cu Igor Cotorobai, vorbea necenzurat și îi adresa cuvinte jignitoare, lezându-i demnitatea, acțiunile acesteia fiind calificate în baza art. 69 alin. (1) din Codul contravențional.

De asemenea, prin decizia agentului constatator din aceeași dată, Olesei Cotorobai i-a fost aplicată sancțiunea contravențională sub formă de amendă în mărime de 10 unități convenționale, echivalentul sumei de 500 lei.

Completul constată că procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare au fost contestate de Olesea Cotorobai, însă prin hotărârea din 9 februarie 2021 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, contestația a fost respinsă, iar prin decizia din 30 septembrie 2021 a Curții de Apel Chișinău hotărârea primei instanțe a fost menținută. Prin urmare, constatarea faptei contravenționale și aplicarea sancțiunii au dobândit caracter definitiv.

În acest context, Completul de judecată reține că, deși procesul-verbal contravențional și decizia de sancționare nu determină automat acordarea unei despăgubiri morale în orice cuantum solicitat, acestea constituie elemente relevante pentru constatarea faptei ilicite, a conduitei imputabile intimatei și a atingerii aduse unui drept personal nepatrimonial al reclamantului.

Prin urmare, instanța de apel a greșit atunci când a tratat atragerea intimatei la răspundere contravențională ca o satisfacție suficientă în sine și a exclus integral posibilitatea reparării prejudiciului moral pe cale civilă. Or, art. 45 alin. (1) din Codul contravențional permite persoanei al cărei drept sau interes legitim a fost lezat prin contravenție să îl apere prin acțiune civilă, inclusiv prin solicitarea reparării prejudiciului nepatrimonial cauzat prin contravenție, iar art. 19, art. 1998, art. 2036 și art. 2037 din Codul civil reglementează condițiile și criteriile reparării prejudiciului moral.

Completul de judecată reține că prima instanță a examinat corect raportul dintre constatarea faptei contravenționale și cererea de reparare a prejudiciului moral, fără a absolutiza efectele procesului-verbal contravențional și fără a acorda în mod automat suma solicitată de reclamant.

Astfel, Judecătoria Criuleni, sediul central, a constatat existența faptei ilicite, a ținut cont de faptul că aceasta a vizat onoarea și demnitatea reclamantului, dar a apreciat, în același timp, că reclamantul nu a demonstrat prin probe suplimentare întinderea prejudiciului moral în cuantumul pretins de 30.000 lei. 7

Din această perspectivă, soluția primei instanțe de admitere parțială a acțiunii și de încasare a sumei de 2.000 lei cu titlu de prejudiciu moral reflectă o apreciere echilibrată a circumstanțelor cauzei. Prima instanță a recunoscut existența unei atingeri aduse drepturilor personale nepatrimoniale ale reclamantului, dar a individualizat cuantumul despăgubirii în raport cu gravitatea faptei, natura contravențională a conduitei, lipsa probelor medicale sau a altor probe suplimentare privind amploarea suferințelor invocate și criteriul satisfacției echitabile.

Completul de judecată constată că instanța de apel a înlăturat această apreciere fără o motivare suficientă și fără a explica de ce, în prezența unei fapte contravenționale definitive care a vizat onoarea și demnitatea reclamantului, nu ar exista niciun prejudiciu moral reparabil.

Instanța de apel a reținut că reclamantul nu a demonstrat prin probe pertinente și concludente existența prejudiciului moral și raportul de cauzalitate dintre fapta imputată și suferințele invocate. Totuși, instanța de recurs consideră că această concluzie este excesivă, în condițiile în care fapta contravențională reținută în sarcina intimatei a constat tocmai în adresarea de cuvinte jignitoare și lezarea demnității reclamantului.

Completul de judecată menționează că, în cazul faptelor care prin natura lor afectează onoarea, demnitatea sau echilibrul emoțional al persoanei, existența prejudiciului moral nu poate fi condiționată exclusiv de prezentarea unor acte medicale sau a unor prescripții de tratament. Aceste probe pot fi relevante pentru stabilirea întinderii prejudiciului și a unui cuantum mai ridicat al despăgubirilor, însă lipsa lor nu exclude, prin ea însăși, existența unei atingeri morale minime reparabile.

În acest sens, Completul consideră corectă soluția primei instanțe, care nu a acordat suma integral solicitată de reclamant, dar a reținut că lezarea demnității printr-o faptă contravențională constatată definitiv justifică acordarea unei despăgubiri morale moderate.

Completul de judecată constată că raționamentul instanței de apel a condus la o concluzie disproporționată, pe de o parte, s-a acceptat existența unui proces- verbal contravențional și a unei sancțiuni definitive pentru injurie, iar pe de altă parte, s-a negat integral existența oricărui prejudiciu moral reparabil, fără a explica în mod convingător de ce lezarea demnității constatată contravențional nu poate produce niciun efect civil.

Or, răspunderea contravențională și răspunderea civilă delictuală au finalități diferite. Sancțiunea contravențională urmărește sancționarea faptei ilicite în raport cu ordinea de drept, în timp ce repararea prejudiciului moral urmărește acordarea unei satisfacții echitabile persoanei lezate. Prin urmare, faptul că intimata a fost sancționată contravențional nu exclude dreptul persoanei vătămate de a solicita repararea prejudiciului moral cauzat prin aceeași faptă. 8

În aceste condiții, este întemeiat argumentul recurentului potrivit căruia instanța de apel a apreciat nerezonabil probele și a casat nejustificat hotărârea primei instanțe, deși existența faptei ilicite și a conduitei imputabile intimatei fusese deja constatată în procedura contravențională.

Totodată, Completul nu poate reține solicitarea recurentului privind admiterea integrală a acțiunii și încasarea sumei de 30.000 lei. Prima instanță a stabilit în mod justificat că suma pretinsă este excesivă în raport cu probele administrate și cu circumstanțele concrete ale cauzei.

În acest sens, Completul observă că Igor Cotorobai a invocat stări de stres, anxietate, umilință, neîncredere și frică, însă nu a prezentat probe suplimentare care să confirme o afectare de o intensitate deosebită, o diminuare concretă a calității vieții sau consecințe psihologice ori medicale care ar justifica acordarea despăgubirii în cuantumul integral solicitat.

Astfel, soluția primei instanțe menține un echilibru între, pe de o parte, necesitatea recunoașterii și compensării atingerii aduse demnității reclamantului prin fapta contravențională constatată definitiv și, pe de altă parte, obligația instanței de a individualiza despăgubirea morală în funcție de probele administrate și de caracterul proporțional al reparației.

Completul de judecată reține că, potrivit art. 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil, mărimea despăgubirii pentru prejudiciul moral se determină în funcție de caracterul și gravitatea prejudiciului, de circumstanțele în care acesta a fost cauzat, de gradul de vinovăție și de măsura în care despăgubirea poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. În speță, aceste criterii au fost aplicate într-o manieră rezonabilă de prima instanță.

Prin contrast, instanța de apel nu a demonstrat că prima instanță ar fi aplicat eronat aceste criterii, nu a indicat de ce suma de 2.000 lei ar fi nejustificată și nu a motivat suficient de ce acțiunea trebuia respinsă integral, în pofida existenței unei fapte contravenționale definitive care a lezat demnitatea reclamantului.

În aceste circumstanțe, instanța de recurs constată că decizia instanței de apel este afectată de temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, fiind bazată pe o apreciere vădit nerezonabilă a efectelor probatoriului administrat și pe excluderea nejustificată a posibilității reparării prejudiciului moral cauzat prin contravenția constatată definitiv.

Prin urmare, Completul consideră că remediul adecvat constă în admiterea recursului, casarea deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii primei instanțe, care a acordat reclamantului o despăgubire morală moderată, proporțională și corespunzătoare circumstanțelor cauzei.

În consecință, se impune admiterea recursului declarat de Igor Cotorobai, casarea deciziei din 7 mai 2025 a Curții de Apel Centru și menținerea hotărârii din 2 decembrie 2024 a Judecătoriei Criuleni, sediul central. 9

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 432 alin. (1) lit. e), art. 440 alin. (3), art. 442 alin. (1) și art. 445 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă,