2ra-739/25 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție.

La 11 octombrie 2023, Mariana Cazacu a depus cerere de chemare în judecată împotriva Tamarei Mihu cu privire la repararea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție.

Reclamanta a indicat că, la 26 iunie 2023, în jurul orei 16:30, între părți s-a iscat un conflict în gospodăria din satul *****, raionul *****, în care locuia reclamanta. Aceasta a susținut că Tamara Mihu a insultat-o, a lovit-o peste brațul stâng și i-a aplicat o lovitură în regiunea capului cu un vas.

Reclamanta a menționat că, prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 3 iulie 2023, Tamara Mihu a fost recunoscută vinovată de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) din Codul contravențional și sancționată cu amendă în mărime de 20 de unități convenționale.

Potrivit raportului de examinare medico-legală din 27 iunie 2023, la Mariana Cazacu au fost constatate echimoze și excoriații pe brațul stâng, cauzate prin acțiunea traumatică a unui obiect contondent, leziunile fiind calificate drept vătămări corporale neînsemnate.

Mariana Cazacu a susținut că, în urma incidentului, a acuzat dureri la brațul stâng și dureri de cap, fiind nevoită să urmeze tratamente medicale pentru care a suportat cheltuieli în sumă de 10 147,44 lei. Reclamanta a pretins și repararea prejudiciului moral în mărime de 10 000 de lei, invocând starea de frică, stres și disconfort provocată de acțiunile pârâtei.

La 13 noiembrie 2023, Mariana Cazacu a depus cerere de concretizare a pretențiilor, prin care a majorat cuantumul prejudiciului material solicitat de la 10 147,44 lei la 11 938,41 lei, invocând suportarea unor cheltuieli suplimentare în sumă de 1 790,97 lei. Totodată, a majorat cuantumul prejudiciului moral solicitat de la 10 000 de lei la 500 000 de lei, susținând că suma inițială fusese indicată greșit.

La 4 aprilie 2024, avocata Diana Munteanu, în interesele Tamarei Mihu, a declarat apel împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central, din 2 aprilie 2024, solicitând casarea integrală a acesteia și pronunțarea unei noi hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

Instanța de apel a constatat că vinovăția Tamarei Mihu în comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) din Codul contravențional a fost stabilită prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 3 iulie 2023, care nu a fost contestat.

Cu privire la prejudiciul material, instanța de apel a reținut că Mariana Cazacu a prezentat înscrisuri medicale și bonuri fiscale care confirmă efectuarea unor investigații, internări și tratamente neurologice. Totuși, potrivit raportului de examinare medico-legală, în urma incidentului au fost constatate numai echimoze și excoriații pe brațul stâng, calificate drept vătămări corporale neînsemnate, care nu generează o dereglare a sănătății.

Curtea de Apel Nord a constatat că primele adresări ale Marianei Cazacu pentru acordarea asistenței medicale au avut loc la o perioadă considerabilă după producerea incidentului, iar înscrisurile prezentate nu permit stabilirea certă a faptului că problemele neurologice diagnosticate ulterior au fost provocate de acțiunile Tamarei Mihu. În lipsa probelor privind legătura de cauzalitate dintre faptă și cheltuielile de tratament, instanța de apel a considerat justificată respingerea pretenției privind repararea prejudiciului material în mărime de 11 938,41 lei.

Referitor la prejudiciul moral, instanța de apel a reținut că Mariana Cazacu a suportat suferințe psihice, stres și disconfort psihologic ca urmare a leziunilor 2 corporale neînsemnate cauzate de Tamara Mihu. Prin urmare, a considerat că există temei pentru repararea prejudiciului moral.

În ceea ce privește cuantumul despăgubirii, instanța de apel a apreciat că suma de 4 000 de lei stabilită de prima instanță este echitabilă și proporțională cu natura și gravitatea leziunilor, intensitatea consecințelor vătămării și măsura în care au fost afectate viața familială, profesională și socială a reclamantei. A concluzionat că această sumă are un efect compensatoriu și nu conduce la îmbogățirea fără justă cauză a reclamantei.

Instanța de apel a mai constatat că prima instanță a cercetat complet circumstanțele cauzei, a apreciat corespunzător probele administrate și s-a pronunțat asupra principalelor argumente invocate de părți. A considerat că motivele cuprinse în apeluri nu demonstrează încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material ori procesual și nu justifică modificarea sau casarea hotărârii contestate.

În susținerea recursului, Tamara Mihu a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, susținând că hotărârile contestate se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și că interpretarea normelor aplicabile răspunderii delictuale nu corespunde jurisprudenței relevante.

Recurenta a invocat că pentru angajarea răspunderii civile delictuale trebuie să fie dovedite prejudiciul, fapta ilicită, vinovăția și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu. A susținut că Mariana Cazacu nu a demonstrat producerea unui prejudiciu moral și nici existența unor consecințe concrete asupra vieții sale fizice, psihice, sociale, profesionale sau familiale.

Tamara Mihu a invocat că raportul de examinare medico-legală a constatat numai echimoze și excoriații pe brațul stâng, calificate drept vătămări corporale neînsemnate, care nu generează o dereglare a sănătății pe o perioadă mai mare de șase zile. Natura leziunilor nu justifică acordarea unei despăgubiri în mărime de 4 000 de lei.

Recurenta a susținut că atragerea sa la răspundere contravențională și aplicarea amenzii constituie o satisfacție suficientă pentru Mariana Cazacu, iar 3 acordarea suplimentară a unei despăgubiri bănești ar atribui măsurii un caracter punitiv. A invocat că repararea prejudiciului moral trebuie să aibă un caracter compensatoriu și să fie proporțională cu gravitatea reală a suferințelor suportate.

Tamara Mihu a mai pretins că la producerea conflictului a contribuit comportamentul Marianei Cazacu, care ar fi inițiat altercația, iar instanțele nu ar fi ținut seama în mod corespunzător de această împrejurare. A considerat că suma de 4 000 de lei este exagerată și disproporțională și că ar conduce la îmbogățirea fără justă cauză a intimatei.

Recurenta a invocat jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului referitoare la caracterul compensatoriu al despăgubirilor și la posibilitatea ca simpla constatare a încălcării să reprezinte o satisfacție echitabilă. De asemenea, a făcut trimitere la soluții pronunțate în alte cauze civile pe care le-a considerat similare.

La 17 decembrie 2025, Mariana Cazacu a declarat recurs împotriva hotărârii Judecătoriei Orhei, sediul Central, din 2 aprilie 2024 și a deciziei Curții de Apel Nord din 23 septembrie 2025, solicitând casarea acestora și emiterea unei noi hotărâri de admitere integrală a cererii de chemare în judecată.

În susținerea recursului, Mariana Cazacu a invocat că prima instanță și instanța de apel nu au dat o apreciere juridică corespunzătoare circumstanțelor și argumentelor expuse în cererea de chemare în judecată și în apel.

Recurenta a susținut că procesul-verbal cu privire la contravenție din 3 iulie 2023 confirmă că Tamara Mihu a agresat-o și i-a cauzat vătămări corporale. A menționat că raportul de examinare medico-legală a constatat echimoze și excoriații pe brațul stâng și că, ulterior incidentului, a acuzat dureri la braț și dureri de cap, fiind nevoită să urmeze tratamente medicale și să suporte cheltuieli.

Mariana Cazacu a invocat că înscrisurile medicale, prescripțiile și bonurile fiscale prezentate confirmă tratamentele urmate și cheltuielile suportate, acestea având legătură de cauzalitate cu vătămările provocate de Tamara Mihu. A susținut că anterior incidentului nu avea problemele de sănătate diagnosticate ulterior și că instanțele au respins nejustificat pretenția privind repararea prejudiciului material.

Recurenta a menționat că a fost internată în instituții medicale și diagnosticată cu cefalee cronică posttraumatică, radiculopatie, disfuncție neurovegetativă somatoformă și sindrom vertebro-baziliar. A susținut că, pentru tratamentele medicale, a suportat cheltuieli în sumă de 11 938,41 lei și că acestea trebuie reparate integral de Tamara Mihu.

Referitor la prejudiciul moral, Mariana Cazacu a invocat că incidentul i-a provocat suferințe fizice, frică, stres și disconfort și că starea sa de sănătate i-a afectat viața cotidiană și posibilitatea de a se angaja. A considerat că suma acordată 4 de prima instanță nu compensează în mod echitabil consecințele suportate și că instanțele nu au examinat corespunzător argumentele privind gravitatea prejudiciului moral.

Mariana Cazacu a susținut că instanțele nu au stabilit corect legătura de cauzalitate dintre acțiunile Tamarei Mihu și prejudiciile materiale și morale pretinse și nu au acordat valoarea probatorie corespunzătoare procesului-verbal contravențional, raportului medico-legal, documentelor medicale și bonurilor de plată prezentate.

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1) lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.” 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, Tamara Mihu a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă. Mariana Cazacu nu a indicat expres temeiul de admisibilitate invocat, însă din conținutul cererii sale rezultă că aceasta contestă modul de apreciere a probelor referitoare la legătura de cauzalitate și la întinderea prejudiciilor pretinse, critici susceptibile de a fi examinate prin prisma art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă.

Examinând cererile de recurs, completul de judecată constată că, deși recurentele urmăresc soluții opuse, criticile formulate vizează, în esență, aceleași aspecte: aprecierea probelor administrate, existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul material, precum și existența și întinderea prejudiciului moral.

Tamara Mihu reiterează susținerile privind contribuția Marianei Cazacu la declanșarea conflictului, caracterul neînsemnat al leziunilor și caracterul suficient al sancțiunii contravenționale. La rândul său, Mariana Cazacu reia argumentele privind cheltuielile suportate pentru tratament și caracterul insuficient al despăgubirii acordate pentru prejudiciul moral. Aceste susțineri nu identifică erori concrete de interpretare sau de aplicare a legii în considerentele decisive ale deciziei contestate și nici nu demonstrează caracterul arbitrar ori vădit nerezonabil al raționamentului instanței de apel, ci exprimă, în esență, dezacordul recurentelor cu aprecierea probelor și cu soluția pronunțată.

O astfel de conduită procesuală, materializată prin reiterări formale ale poziției procesuale exprimate anterior, fără o critică reală și punctuală a raționamentului deciziei instanței de apel, conduce la concluzia că recurentul nu a oferit Curții Supreme de Justiție argumente corespunzătoare pentru analiza legalității deciziei instanței de apel. Aceeași interpretare a fost consacrată și în jurisprudența recentă a Curții Supreme de Justiție (a se vedea încheierea nr. 2ra- 183/25 din 6 august 2025, nr. 2ra-357/24 din 22 octombrie 2025). 6

Cu privire la temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (1) lit. a) și b) din Codul de procedură civilă, invocate de Tamara Mihu, completul de judecată reține că acestea nu au fost motivate corespunzător. Recurenta nu a indicat o jurisprudență uniformă concretă a Curții Supreme de Justiție, pronunțată în circumstanțe similare, de la care instanța de apel s-ar fi abătut și nici nu a identificat o problemă de drept care ar impune schimbarea sau consolidarea jurisprudenței instanței supreme.

Trimiterile la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului și la soluțiile pronunțate de Judecătoria Orhei și Curtea de Apel Chișinău în alte cauze nu demonstrează incidența art. 432 alin. (1) lit. a) sau b) din Codul de procedură civilă, aceste temeiuri vizând jurisprudența Curții Supreme de Justiție. În plus, temeiurile respective se exclud reciproc: primul presupune existența unei jurisprudențe uniforme deja conturate, pretins ignorate de instanța de apel, iar al doilea presupune necesitatea schimbării sau consolidării unei orientări jurisprudențiale (încheierea CSJ nr. 2ra-883/24, §61). În prezenta cauză, recurenta nu a demonstrat existența niciuneia dintre aceste ipoteze.

Referitor la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, invocat, în esență, în ambele recursuri, completul de judecată reține că recurentele nu au indicat probe decisive ignorate de instanța de apel, contradicții evidente în raționamentul acesteia ori concluzii incompatibile cu materialele cauzei. Decizia contestată conține o motivare coerentă și raportată la probele administrate, astfel încât nu poate fi calificată drept arbitrară și nici întemeiată în mod determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Din cuprinsul deciziei contestate rezultă că instanța de apel a examinat condițiile răspunderii civile delictuale și a reținut că vinovăția Tamarei Mihu a fost stabilită prin procesul-verbal cu privire la contravenție din 3 iulie 2023, care nu a fost contestat, iar leziunile suferite de Mariana Cazacu au fost confirmate prin raportul de examinare medico-legală și calificate drept vătămări corporale neînsemnate.

În baza acestor circumstanțe, instanța de apel a considerat că leziunile cauzate Marianei Cazacu au generat suferințe fizice, stres și disconfort psihologic, care justifică repararea prejudiciului moral. Totodată, a constatat că probele administrate nu confirmă existența unei legături de cauzalitate certe între incidentul din 26 iunie 2023 și problemele neurologice diagnosticate ulterior, invocate în susținerea prejudiciului material.

Argumentul Tamarei Mihu potrivit căruia atragerea sa la răspundere contravențională ar constitui, prin ea însăși, o satisfacție suficientă nu înlătură dreptul persoanei vătămate de a solicita repararea prejudiciului moral. Sancțiunea contravențională și răspunderea civilă pentru prejudiciul cauzat au natură și finalități distincte. 7

Pe de altă parte, susținerea Marianei Cazacu potrivit căreia suma de 4 000 de lei este insuficientă a fost examinată de instanța de apel în raport cu natura și gravitatea leziunilor, intensitatea consecințelor și măsura afectării vieții familiale, profesionale și sociale. Instanța de apel a explicat motivele pentru care a considerat că suma stabilită are caracter compensatoriu și nu conduce la îmbogățirea fără justă cauză a persoanei vătămate.

Faptul că recurentele apreciază în mod diferit, în sensuri opuse, existența și întinderea prejudiciului moral nu conferă deciziei contestate caracter arbitrar și nu demonstrează că aceasta s-ar baza pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

În ceea ce privește prejudiciul material, instanța de apel a analizat înscrisurile medicale și bonurile fiscale prezentate de Mariana Cazacu și a reținut că acestea confirmă efectuarea unor investigații și tratamente, însă nu stabilesc cauza afecțiunilor diagnosticate ulterior. Instanța a avut în vedere natura leziunilor constatate prin raportul medico-legal, precum și intervalul dintre producerea incidentului și adresările ulterioare pentru asistență medicală.

Mariana Cazacu nu a individualizat nicio probă decisivă pe care instanța de apel ar fi omis să o examineze și din care să rezulte, în mod cert, existența legăturii de cauzalitate dintre leziunile cauzate la 26 iunie 2023 și tratamentele medicale ori cheltuielile pretinse. Criticile formulate urmăresc, în realitate, o nouă valorificare a acelorași înscrisuri, fără a demonstra caracterul vădit nerezonabil al aprecierii efectuate de instanța de apel.

În mod similar, argumentul Tamarei Mihu privind pretinsa contribuție a Marianei Cazacu la declanșarea conflictului nu înlătură vinovăția sa contravențională, stabilită printr-un proces-verbal necontestat. Nici sub acest aspect recurenta nu indică probe esențiale ignorate de instanța de apel, ci urmărește reevaluarea circumstanțelor de fapt ale conflictului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție aderă la argumentele dezvoltate de Curtea de Apel Nord, întrucât acestea sunt fondate pe o interpretare corectă a normelor de drept material și procedural incidente cauzei, precum și pe o analiză riguroasă a circumstanțelor dovedite prin probatoriul administrat.

Prin urmare, completul de judecată constată că recursurile declarate nu pun în discuție o problemă reală de legalitate, ci urmăresc reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate. Dezacordul recurentelor cu soluția instanței de 8 apel și cu rezultatul aprecierii probelor nu este suficient pentru a justifica admiterea recursurilor.

În aceste condiții, recursul declarat de avocata Diana Munteanu, în interesele Tamarei Mihu, și recursul declarat de Mariana Cazacu sunt vădit neîntemeiate și nu întrunesc condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibile recursul declarat de avocata Diana Munteanu, în interesele Tamarei Mihu, și recursul declarat de Mariana Cazacu. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 9