2ra-719/25 — Repararea prejudiciului material și moral cauzat.

La 13 iunie 2023, Alexandru Răileanu a depus o cerere de chemare în judecată împotriva Ministerului Justiției și a Procuraturii Generale a Republicii Moldova, prin care a solicitat încasarea din contul statului a sumei de 12 000 euro, cu titlu de prejudiciu moral; încasarea prejudiciului material reprezentând salariul ratat și alte plăți, în sumă totală de 8 525,09 lei, dintre care 7 413,12 lei constituie salariul tarifar, iar 1 111,97 lei – sporul pentru vechimea în muncă în domeniul respectiv; recuperarea costurilor aferente contractului turistic neexecutat din cauza reținerii și aplicării măsurii preventive a arestului, în sumă de 437,5 euro, precum și prezentarea scuzelor oficiale de către procurorul din cadrul Procuraturii raionului Rezina, Zgardan Ghenadie.

Reclamantul a invocat că a fost învinuit de Procuratura raionului Rezina de comiterea unor infracțiuni prevăzute de art. 327 alin. (2) lit. b1) și art. 332 alin. (1) Cod penal, fiind acuzat că ar fi acționat în complicitate cu Bagrin Serghei și alte persoane din cadrul Primăriei orașului Rezina și OCT Rezina, în legătură cu transmiterea în arendă și înregistrarea unui teren situat la intersecția străzii 27 August și bulevardului Șciusev din orașul Rezina.

Reclamantul a descris circumstanțele pornirii cauzei penale nr. ***** la 3 august 2017, conexarea ulterioară a altor cauze penale și transferul dosarului între organele de urmărire penală. Potrivit actului de învinuire, s-ar fi reținut că mai multe persoane ar fi falsificat decizii ale Consiliului orășenesc Rezina, procese- verbale și contracte de arendă, precum și date din registrul bunurilor imobile, în legătură cu atribuirea numerelor cadastrale ***** și *****. Reclamantului i s-a imputat că, în calitate de registrator, ar fi efectuat modificări nelegale în registru, cu încălcarea legislației. La 16 august 2017, reclamantul a fost reținut, iar la 18 august 2017 i-a fost înaintată învinuirea. Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 18 august 2017, s-a dispus aplicarea arestului preventiv pe 30 de zile, ulterior înlocuit cu arest la domiciliu prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 august 2017. Măsura a fost prelungită până la 11 octombrie 2017, când demersul de prelungire a fost respins. Pe parcursul urmăririi penale au fost pornite și conexate alte cauze, dosarul fiind transmis între Inspectoratul de Poliție Rezina și 1 Centrul Național Anticorupție, în baza ordonanțelor Procurorului General și ale Procurorului General interimar. Reclamantului i-a fost modificată învinuirea, însă prin ordonanța Procuraturii raionului Rezina din 11 decembrie 2020 acesta a fost scos de sub urmărire penală, pe motiv că faptele imputate nu întruneau elementele infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal.

Reclamantul susține că s-a aflat ilegal sub urmărire penală timp de 1 212 zile și a fost supus neîntemeiat măsurilor preventive privative de libertate timp de 54 de zile, suferind un prejudiciu material constând în salariul ratat în sumă de 8.525,09 lei.

Acesta invocă prejudicii morale semnificative, generate de mediatizarea cazului, afectarea reputației sale și a familiei, precum și suferințe psihice suportate de el și de membrii familiei. Reclamantul a descris condițiile necorespunzătoare de detenție din Penitenciarul nr. 17-Rezina, susținând că a fost plasat într-o celulă improprie, destinată persoanelor aflate în greva foamei, fără condiții minime adecvate.

Urmărirea penală a durat din 3 august 2017 până la 11 decembrie 2020, fiind tergiversată nejustificat, fapt constatat inclusiv prin obligarea Procuraturii Rezina de către Judecătoria Orhei, sediul Rezina de a accelera ancheta. Din cauza acestei situații, reclamantul susține că nu și-a putut perfecta actele pentru redobândirea cetățeniei române, fapt ce l-a împiedicat la realizarea unor scopuri legate de activităţi peste hotarele Republicii Moldova.

Ulterior, la 5 aprilie 2024, avocatul Vadim Vieru, în interesele lui Alexandru Răileanu a declarat apel împotriva hotărârii din 7 martie 2024 a 2 Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea apelului, modificarea hotărârii instanței de fond, în partea cuantumului prejudiciului moral cu încasarea sumei de 12 000 euro.

Instanța de apel a reținut că, prin ordonanța din 3 august 2017, a fost pornită urmărirea penală în cauza nr. 2017280267 pentru infracțiunile prevăzute de art. 327 alin.(2) lit.b¹) și art. 332 alin.(1) Cod penal. La 16 august 2017, Alexandru Răileanu a fost reținut, iar la 18 august 2017 a fost pus sub învinuire pentru complicitate la comiterea acestor infracțiuni. Prin încheierea Judecătoriei Orhei, sediul Rezina din 18 august 2017 s-a aplicat arestul preventiv pe 30 de zile, ulterior înlocuit cu arest la domiciliu prin decizia Curții de Apel Chișinău din 29 august 2017. Măsura arestului la domiciliu a fost prelungită până la 11 octombrie 2017, când demersul de prelungire a fost respins. Ulterior, s-a dispus aplicarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, însă această ordonanță a fost declarată nulă prin încheierea instanței din 1 decembrie 2017. Totodată, la 7 noiembrie 2017 a fost modificată învinuirea, fiind reținute prevederile art. 327 alin.(1) și art. 332 alin.(1) Cod penal. Pe parcursul urmăririi penale, reclamantul a formulat mai multe cereri privind accelerarea anchetei și contestarea actelor procesuale, majoritatea fiind respinse. Prin încheierea din 21 noiembrie 2020, Judecătoria Orhei,sediul Rezina a admis cererea de accelerare și a obligat procurorul să adopte o soluție finală în termen de 30 de zile. Prin ordonanța din 11 decembrie 2020, procurorul a dispus scoaterea integrală de sub urmărire penală a lui Alexandru Răileanu, pe motiv că faptele imputate nu întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin.(1) și art. 332 alin.(1) Cod penal. Conform raportului de evaluare psihologică din 26 mai 2023, întocmit potrivit Protocolului de la Istanbul, starea psiho-emoțională a reclamantului este în legătură directă cu evenimentele traumatizante suferite, fiind constatate consecințe post-traumatice care necesită asistență și monitorizare de durată. În raport se menționează că acesta se încadrează în categoria persoanelor care pot fi considerate victime ale tratamentelor inumane și degradante.

Curtea de apel a reținut că Alexandru Răileanu a prezentat probatoriul pertinent din care rezultă incontestabil faptul că, acestuia i-au fost cauzate suferințe 3 psihice. Prin urmare, în prezenta speță sunt aplicabile prevederile Legii nr. 1545 din 25.02.1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor judecătorești.

Instanța de apel a concluzionat că, având în vedere suferințele psihice suportate de Alexandru Răileanu ca urmare a tragerii ilegale la răspundere penală, a reținerii și a aplicării măsurilor preventive, precum și impactul negativ asupra familiei sale, suma de 6 000 euro acordată de prima instanță este insuficientă și disproporționată în raport cu criteriile de echitate aplicabile. În consecință, instanța a apreciat că suma de 12 000 euro reprezintă o compensație echitabilă și rezonabilă pentru prejudiciul moral suferit.

La 7 noiembrie 2025, Ministerul Justiției al Republicii Moldova a declarat recurs împotriva deciziei din 25 martie 2025 a Curții de Apel Centru, solicitând casarea integrală a acesteia și a hotărârii din 7 martie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, cu pronunțarea unei noi hotărâri de respingere a acțiunii.

În motivarea recursului, a făcut trimitere la prevederile art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din Codul de procedură civilă, și a invocat că, în speță, nu s-a demonstrat existența unei încălcări grave și abuzive a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție și de tratatele internaționale. A susținut că aplicarea Legii nr. 1545/1998 presupune întrunirea cumulativă a condițiilor prevăzute la art. 3 și art. 6 din aceasta, iar în cauză ar lipsi acte care să constate în mod expres ilegalitatea măsurilor și a acțiunilor procesual-penale. Recurentul a invocat jurisprudența națională și exemple din practica instanțelor, precum și hotărâri relevante ale Curții Europene a Drepturilor Omului privind principiile de evaluare a despăgubirilor.

Articolul 431 alin. (1) – (4) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanțelor de apel ține de competența Curții Supreme de Justiție. (2) Asupra admisibilității recursului decide un complet din 3 judecători. (3) Recursul considerat admisibil se examinează într-un complet din 3, 5 sau 9 judecători ai Curții Supreme de Justiție. (4) Judecătorii care au examinat admisibilitatea recursului pot participa și la examinarea recursului în cauză.”

Articolul 432 alin. (1) lit. a) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie.”

Articolul 440 alin. (3) din Codul de procedură civilă: „(3) Dacă este considerat admisibil, completul examinează recursul în fond.”

Articolul 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Articolul 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa, după ce judecă recursul, este în drept: e) să admită recursul şi să modifice decizia instanţei de apel şi/sau hotărârea primei instanţe.”

Articolul 2 alin. (1) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) Acţiunile ilicite sunt acţiuni sau inacţiuni ale organului împuternicit să examineze cazurile cu privire la contravenţii, ale organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată, care exclud vinovăţia acestora, al căror caracter ilegal se manifestă prin încălcarea principiului general, potrivit căruia nici o persoană nevinovată nu poate fi trasă la răspundere şi nu poate fi judecată, (erori) ori fapte ale persoanelor cu funcţie de răspundere din organul de urmărire penală sau din instanţa de judecată, manifestate prin încălcarea intenţionată a normelor procedurale şi materiale în timpul procedurii penale sau contravenţionale (infracţiuni).”

Articolul 3 alin. (1) lit. a), c) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) În conformitate cu prevederile prezentei legi, este reparabil prejudiciul material şi moral cauzat persoanei fizice sau juridice în urma: a) reţinerii ilegale, aplicării ilegale a măsurilor preventive sub formă de arest, de declaraţie de a nu părăsi localitatea sau ţara, tragerii ilegale la răspundere penală; 5 c) efectuării ilegale, în cazul urmăririi penale ori judecării cauzei penale, a percheziției, ridicării, punerii ilegale sub sechestru a averii, eliberării sau suspendării ilegale din lucru (funcție), precum şi în urma altor acțiuni de procedură care limitează drepturile persoanelor fizice sau juridice.”

Articolul 6 lit. b) din Legea nr. 1545 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998: „Dreptul la repararea prejudiciului, în mărimea şi modul stabilite de prezenta lege, apare în cazul: b) scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau încetării urmăririi penale pe temeiuri de reabilitare.”

Articolul 11 alin. (1)-(3) din Legea privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti nr. 1545 din 25 februarie 1998: „(1) Mărimea compensaţiei pentru repararea prejudiciului moral se stabileşte de instanţa de judecată în modul prevăzut de prezenta lege. Mărimea concretă a compensaţiei se determină luându-se în considerare: a) gravitatea infracţiunii de a cărei săvârşire a fost învinuită persoana respectivă; b) caracterul şi gravitatea încălcărilor procesuale comise la urmărirea penală şi la examinarea cauzei penale în instanţa de judecată; c) rezonanţa pe care a avut-o în societate informaţia despre învinuirea persoanei; d) durata urmăririi penale, precum şi durata examinării cauzei penale în instanţa de judecată; e) natura dreptului personal lezat şi locul lui în sistemul de valori al persoanei; f) suferinţele fizice, caracterul şi gradul suferinţelor psihice; g) măsura în care compensaţia bănească poate atenua suferinţele fizice şi psihice cauzate; h) durata aflării nelegitime a persoanei în detenţie. (2) Instanţa de judecată va determina mărimea compensaţiei şi în baza criteriilor specificate la art. 219 alin. (4) din Codul de procedură penală. (3) În toate cazurile, instanţa de judecată se va baza pe principiile compensării rezonabile şi echitabile a prejudiciului moral.”

Articolul 2007 alin. (1) lit. a) din Codul civil: „(1) Prejudiciul cauzat persoanei prin acţiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii sau ale instanţelor de judecată se repară de către stat integral, indiferent de vinovăţia persoanei responsabile, în următoarele cazuri: a) condamnare ilegală, tragere ilegală la răspundere penală, aplicare ilegală a măsurii preventive sub forma arestului preventiv sau sub forma declaraţiei scrise de a nu părăsi localitatea.”

Articolul 2037 alin. (1)-(3) din Codul civil: „(1) Mărimea despăgubirii pentru prejudiciu moral se determină de către instanţa de judecată în funcţie de caracterul şi gravitatea prejudiciului moral cauzat persoanei vătămate, de gradul de vinovăție a autorului prejudiciului, dacă vinovăţia este o condiţie 6 a răspunderii, şi de măsura în care această despăgubire poate aduce satisfacție echitabilă persoanei vătămate. (2) Caracterul şi gravitatea prejudiciului moral le apreciază instanţa de judecată, luând în considerare circumstanţele în care a fost cauzat prejudiciul, restrângerea posibilităţilor de viaţă familială şi socială, precum şi statutul social al persoanei vătămate. (3) La determinarea despăgubirii, instanţa de judecată va tinde să acorde o despăgubire care, pe de o parte, are o mărime comparabilă cu cea acordată în mod obişnuit în împrejurări similare şi, pe de altă parte, ia în cont particularităţile cazului.”

Prin prisma art. 444 din Codul de procedură civilă examinarea cauzei civile în ordine de recurs s-a realizat în lipsa participanţilor la proces, întrucât Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie a considerat inoportună invitarea acestora, din motiv că argumentele expuse în cererea de recurs au fost formulate cu suficientă precizie pentru a permite verificarea legalității hotărârilor atacate.

Ab initio, instanța de recurs reține că Procuratura Generală și-a întemeiat cererea de recurs în baza art. 432 alin. (1) lit. a), b) și e) din Codul de procedură civilă, în timp ce Ministerul Justiției al Republicii Moldova și-a fundamentat recursul în baza art. 432 alin. (1) lit. a) și e) din același act normativ.

După cum a fost expus, deja, în jurisprudența Curții Supreme de Justiție (încheierea nr. 2ra-883/24, §61), temeiurile stabilire la art. 432 alin. (1) lit. a) și art. 432 alin. (1) lit. b) din Codul de procedură civilă nu pot fi invocate simultan, deoarece ele se exclud reciproc. În aceeași încheiere (2ra-883/24, §62- 70), Curtea Supremă de Justiție a explicat aplicabilitatea temeiului de recurs prevăzut la art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă).

Analizând materialele dosarului în coraport cu normele juridice ce guvernează raportul juridic litigios, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că, deşi instanțele de judecată ierarhic inferioare corect au determinat cadrul juridic aplicabil și natura drepturilor încălcate, acestea au apreciat eronat unele circumstanţe esenţiale pentru examinarea justă a cauzei. 7

Completul de judecată conchide că, izvorul pretențiilor reclamantului îl constituie acțiunile organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanțelor judecătorești, în cadrul cauzei penale nr. *****. Astfel, Curtea de apel în mod întemeiat a reținut că, prin ordonanța din 3 august 2017, a fost pornită urmărirea penală în cauza nr. ***** pentru infracțiunile prevăzute de art. 327 alin.(2) lit. b¹) și art. 332 alin.(1) Cod penal. Ulterior, prin ordonanța Procuraturii raionului Rezina din 11 decembrie 2020, Alexandru Răileanu a fost scos de sub urmărire penală, pe motiv că faptele imputate nu întruneau elementele infracțiunilor prevăzute de art. 327 alin. (1) și art. 332 alin. (1) Cod penal. Astfel, Alexandru Răileanu s-a aflat sub urmărire penală timp de 1 212 zile și a fost supus măsurilor preventive privative de libertate timp de 54 de zile.

Aceste circumstanțe au justificat concluzia instanței de apel potrivit căreia Alexandru Răileanu întrunește condițiile legale pentru acordarea despăgubirilor în temeiul Legii nr. 1545/1998, care recunoaște orice temei de reabilitare, inclusiv scoaterea persoanei de sub urmărire penală, ca bază pentru repararea prejudiciului.

Cu toate acestea, instanța de apel, apreciind corect circumstanțele cauzei și valorificând prejudiciul moral pretins de reclamant în conformitate cu prevederile legislației în vigoare, a majorat cuantumul prejudiciului moral de la 6 000 euro la 12 000 euro. Totuși, suma de 12 000 euro acordată cu titlu de prejudiciu moral este disproporționată și excesivă în raport cu criteriile aplicabile în speță și cu principiul general al echității.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, mărimea concretă a compensației se determină conform art. 11 din Legea nr. nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998, iar unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă şi integrală despăgubire. Potrivit jurisprudenței CtEDO, acest criteriu se traduce prin necesitatea ca partea vătămată să primească o satisfacție echitabilă pentru prejudiciul moral suferit. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, încât acestea să aibă efect compensatoriu şi nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor şi nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor

Totodată, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție evidențiază că, sarcina probării prejudiciului moral nu poate fi pusă pe seama reclamantului şi se apreciază individual pentru fiecare caz, luându-se în considerare argumentele ambelor părţi în proces şi excluzându-se pretenții excesive şi vădit exagerate.

Drept urmare, argumentele invocate de recurenți în susținerea poziției potrivit căreia, în speță nu s-a demonstrat existența unei încălcări grave și abuzive a drepturilor și libertăților fundamentale garantate de Constituție și de tratatele internaționale, nu pot fi reținute de către instanța de recurs, deoarece se combat cu 8 cele invocate supra şi se axează pe circumstanțele care au fost constatate și elucidate pe deplin de instanțele ierarhic inferioare. De asemenea, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție apreciază ca fiind neîntemeiate argumentele Ministerului Justiției referitor la faptul că Alexandru Răileanu nu a prezentat probe care ar confirma prejudiciul moral cauzat prin acțiunile organelor de urmărire penală, nefiind temei de a genera obligațiunea statului la repararea acestuia, dat fiind că acest argument poartă un caracter declarativ şi formal, fiind contrar prevederilor art. 2007 alin. (1) lit. a) și 2037 din Codul civil și Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătorești.

Având în vedere că reclamantului i-au fost aplicate măsuri preventive sub forma arestului preventiv și a arestului la domiciliu, pe o durată totală de 54 de zile, că urmărirea penală s-a desfășurat pe parcursul a aproximativ 1 212 zile și că acesta a suportat suferințe morale, însă ținând cont, totodată, de principiile reparării echitabile și rezonabile a prejudiciului, Completul de judecată constată că suma de 12 000 euro acordată cu titlu de prejudiciu moral este excesivă.

Completul de judecată apreciază că suma de 80 000 lei constituie o compensație rezonabilă, reflectând o evaluare justă a prejudiciului moral, corespunzătoare gravității și naturii suferințelor psihice suportate de reclamant. Acordarea daunelor morale are un caracter exclusiv compensatoriu, și nu punitiv.

Prin urmare, decizia instanței de apel urmează a fi modificată prin micșorarea cuantumului despăgubirii morale la suma de 80 000 lei, sumă suficientă pentru a atenua suferințele cauzate reclamantului și care este echitabilă și rezonabilă, în concordanță cu criteriile stabilite în jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Totodată, cuantumul de 80 000 lei este în concordanță cu practica Curții Supreme de Justiție în cauze similare soluționate în temeiul Legii nr. 1545-XIII din 25 februarie 1998 (deciziile nr: 2ra-229/25; 2ra-519/25).

Ținând cont de cele expuse, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție admite recursul declarat de Ministerul Justiției, modifică decizia instanței de apel în partea ce ține de cuantumul despăgubirii pentru prejudiciul moral, diminuând suma de la 12 000 euro la 80 000 lei, iar în rest menține decizia instanței de apel.

În conformitate cu art. 442, art. 444, 445 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 9 Admite recursurile declarate de Procuratura Generală a Republicii Moldova și Ministerul Justiției al Republicii Moldova. Modifică decizia din 25 martie 2025 a Curţii de Apel Centru, adoptată în cauza civilă, Alexandru Răileanu împotriva Ministerului Justiției al Republicii Moldova și Procuratura Generală a Republicii Moldova privind încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin acțiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii și ale instanțelor de judecată, în partea ce ține de cuantumul sumei încasate cu titlu de prejudiciu moral, prin diminuarea sumei de la 12 000 (doisprezece mii) euro la 80 000 (optzeci mii) lei. În rest, menține decizia din 25 martie 2025 a Curţii de Apel Centru. Decizia este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Oxana Parfeni Gheorghe Stratulat 10