Sari la conținut
Căutare Instanțe Asistent Prețuri Ajutor Intrare Creați un cont gratuit
RO RU EN
Inadmisibil
Dosarul nr.
2ra-89/25
Instanța
Curtea Supremă de Justiție · Colegiul civil
Data
27 mai 2026
Părțile
Artur Pavelco vs Directia de Politie mun. Chisinau si Inspectoratul General al Politiei
Pe scurt
Temeiurile recursului

2ra-89/25 — Repararea prejudiciului moral și material

cu privire la inadmisibilitatea cererii de recurs depusă de Direcția de Poliție mun. Chișinău, în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Artur Pavelco împotriva Direcției de Poliție mun. Chișinău și Inspectoratului General al Poliției, cu privire la repararea prejudiciului moral și material, împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, (Dosarul nr. 2ra-89/25 NR PIGD 2-23144141-01-2ra-14022025 ) Recursul este vădit neîntemeiat. Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel nu constituie un temei de casare a ei. Instanţa de fond: Judecătoria Chișinău, sediul Central, jud. R. Pascari Instanţa de apel: Curtea de Apel Chișinău, jud. A. Panov, N. Mămăligă,A.

Malîi 27 mai 2026 Textul corespunde originalului Examinând în lipsa părților admisibilitatea cererii de recurs depusă de Direcția de Poliție mun. Chișinău, Curtea Supremă de Justiție, în completul compus din: Stela Procopciuc, Preşedinte, Diana Stănilă, Oxana Parfeni, judecători, constată următoarele: ÎN FAPT

9. Prin hotărârea din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, s-a admis parțial cererea de chemare în judecată depusă de Artur Pavelco. S-a încasat de la Direcția de Poliție mun. Chișinău în beneficiul lui Artur Pavelco suma de 4338 de lei, formată din suma de 1000 de lei cu titlul de prejudiciu material pentru cheltuieli de asistență juridică în cauza contravențională, suma de 338 de lei cu titlu de cheltuieli de executare și 3000 de lei cu titlu de prejudiciu moral. S-a respins cererea de chemare în judecată în partea ce depășește suma încasată pentru repararea prejudiciului moral, ca neîntemeiată. S-a încasat de la Direcția de Poliție mun. Chișinău în beneficiul lui Artur Pavelco suma de 1250 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată pentru asistență juridică.

10. Exprimându-și dezacordul cu soluția primei instanțe, la 16 mai 2024, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a depus cerere de apel nemotivată, iar la 16 mai 2024, a depus cererea de apel motivată împotriva hotărârii din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea cererii de apel, casarea hotărârii primei instanțe, cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral. 2

11. Prin decizia din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău, s-a respins cererea de apel depusă de Inspectoratul General al Poliției și s-a menținut hotărârea din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru.

16. La 14 februarie 2025, Direcția de Poliție a mun. Chișinău a depus cerere de recurs împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău și hotărârii din 30 ianuarie 2024 a Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, solicitând admiterea acesteia, casarea deciziei instanței de apel și a hotărârii primei instanțe, în partea admiterii acțiunii, cu pronunțarea unei noi decizii prin care cererea de chemare în judecată să fie respinsă integral. 3

31. În motivarea recursului, recurenta a reiterat motivele de fapt și de drept expuse în cererea de apel, invocând că acțiunea a fost îndreptată împotriva pârâtului necorespunzător, or, Direcția de Poliție a mun. Chișinău, fiind subdiviziune a Inspectoratului General al Poliției, nu poate fi de sinestătător subiect în raportul obligațional de răspundere delictuală civilă, această obligație fiind atribuită prin lege unității de administrare și control a poliției, cu statut de persoană juridică și cu competență pe tot teritoriul Republicii Moldova, adică Inspectoratului General al Poliției. 33. La 30 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Direcția de Poliție a mun.

Chișinău, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței. 34. Prin referința din 04 iunie 2025, Inspectoratul General al Poliției a solicitat admiterea cererii de recurs depusă de Direcția de Poliție a mun. Chișinău, casarea deciziei instanței de apel și a hotărîrii instanței de fond, cu emiterea unei noi decizii de respingere integrală a cererii de chemare în judecată

35. Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel.” 36. Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat.

(2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.” 37. Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; 4 b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale.

(2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 38. Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

39. Referitor la termenul de declarare a recursului, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiție atestă că, la 10 februarie 2025, decizia motivată din 13 noiembrie 2024 a Curții de Apel Chișinău a fost expediată, prin intermediul poştei electronice, Direcției de Poliție a mun. Chișinău, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică anexat la materialele cauzei (f.d. 127). 40. Astfel, cererea de recurs depusă de Direcția de poliție a mun. Chișinău, la 14 februarie 2025, se consideră depus în termenul stabilit de lege. 41. Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase.

Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă. 42. În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate. 43. Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus.

În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la 5 formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate. 44. Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentei cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

45. Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Direcția de Poliție a mun. Chișinău nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate. 46. Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

47. Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată. 48. Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument.

Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu. 49. Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea 6 oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental. 50. În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut.

Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45). 51. Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem.

(Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A). 52. Cu referire la argumentul recurentei potrivit căreia acțiunea ar fi fost înaintată împotriva unui pârât necorespunzător și că ar exista o practică judiciară în acest sens, Completul de judecată reține că hotărârile invocate nu relevă existența unei practici judiciare divergente, or, jurisprudența invocată se referă la alți subiecți de drept și alte entități juridice decît pârâtul din cauza de față.

53. În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Direcția de poliție a mun. Chișinău, ca fiind inadmisibil. 54. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Direcția de poliție a mun. Chișinău, împotriva deciziei din 13 noiembrie 2024 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7 8

Căutați în toată jurisprudența, nu doar în această hotărâre.

Contul gratuit ridică limita la 40 de căutări pe zi, deschide căutarea după sens în română, rusă și engleză și 3 întrebări zilnice către asistent. Fără card bancar.