2ra-728/25 — Restituirea prejudiciului material și moral

La 30 martie 2023, Ion Chiperi a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Alexei Carcea, solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de 49 570 lei, a prejudiciului moral în sumă de 25 000 lei și a cheltuielilor de judecată în cuantum de 7 800 lei.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că pârâtul este proprietarul apartamentului nr. xx, situat pe xxxx. La 06 iulie 2022, apartamentul nr. xx a fost inundat din cauza acțiunilor sau inacțiunilor pârâtului, locatar al apartamentului superior.

Reclamantul a menționat că, în urma sesizării organelor de poliție, s-a constatat responsabilitatea pârâtului pentru producerea inundației și cauzarea prejudiciului material asupra bunului său imobil. Deși au fost inițiate discuții amiabile pentru repararea prejudiciului, pârâtul a refuzat să-și asume răspunderea.

Potrivit raportului de expertiză extrajudiciară din 06 august 2022, apartamentul nr. xx a fost afectat de infiltrații de apă provenite din apartamentul nr. 14, fiind necesare lucrări de reparație capitală.

Reclamantul a susținut că fapta pârâtului este ilicită și culpabilă, cauzându- i atât prejudiciu material, cât și moral, manifestat prin disconfort psihic și afectarea stării de sănătate, solicitând obligarea pârâtului la plata sumelor revendicate.

Instanța de apel a reținut că, din materialul probator administrat, rezultă că reclamantul Ion Chiperi este proprietarul apartamentului nr. xx din xxxx, iar la 06 iulie 2022 acesta a fost inundat din apartamentul situat la etajul superior, fapt confirmat prin procesul-verbal de constatare a pagubelor întocmit de autoritatea publică locală. De asemenea, prejudiciul a fost confirmat prin actul de constatare întocmit de executorul judecătoresc la 01 februarie 2024, precum și prin raportul de evaluare din 06 august 2022, care a stabilit necesitatea efectuării lucrărilor de reparație în valoare de 49 570 lei, cauza fiind exploatarea neglijentă a instalațiilor de apă din apartamentul pârâtului.

Instanța a reținut că pârâtul a fost notificat extrajudiciar, însă nu a reparat prejudiciul, ceea ce a justificat sesizarea instanței. Totodată, probele administrate au confirmat existența faptei ilicite, prejudiciului și legăturii de cauzalitate dintre acțiunile pârâtului și prejudiciul cauzat reclamantului.

Argumentele apelantului privind lipsa valorii probante a procesului-verbal și a raportului de evaluare au fost respinse ca neîntemeiate, instanța constatând că acestea au fost întocmite legal și coroborate cu alte probe din dosar.

Instanța de apel a considerat întemeiată soluția primei instanțe privind încasarea prejudiciului material, reținând că pârâtul a acționat ilicit și culpabil.

În ceea ce privește prejudiciul moral, instanța de apel a menținut soluția de respingere, reținând că atingerea adusă dreptului de proprietate, ca drept patrimonial, nu justifică acordarea despăgubirilor morale în speță.

Referitor la cheltuielile de judecată, instanța a constatat că acestea au fost corect acordate proporțional pretențiilor admise, inclusiv cheltuielile de evaluare, constatare și asistență juridică, apreciate ca reale, necesare și rezonabile.

Totodată, instanța de apel a admis parțial cererea privind cheltuielile de asistență juridică în apel, dispunând încasarea sumei de 5 000 lei. 2

În motivarea recursului, recurentul a susținut, în esență, că instanța de apel nu a examinat complet și efectiv criticile formulate în apel, limitându-se la o motivare generală și formală. Recurentul a invocat că nu a fost stabilită, printr-o expertiză tehnică judiciară, sursa exactă a infiltrării și legătura de cauzalitate dintre apartamentul său și prejudiciul reclamat, susținând că scurgerea putea proveni dintr-un element comun al construcției, iar înscrisurile reținute de instanțe, inclusiv procesul-verbal întocmit de APL Telenești, actele Inspectoratului de Poliție și actul executorului judecătoresc, au caracter constatator și nu pot substitui o expertiză judiciară, iar raportul de evaluare întocmit de SRL „Muscat” prezintă neregularități și nu are forță probantă suficientă.

De asemenea, a susținut că instanța de apel nu a analizat distinct stabilirea cauzalității față de evaluarea prejudiciului și a motivat insuficient acordarea cheltuielilor de judecată, fără a verifica caracterul real, necesar și rezonabil al acestora.

În drept, recurentul a invocat aplicarea greșită a normelor privind răspunderea civilă delictuală, arătând că nu au fost dovedite cumulativ fapta ilicită, raportul de cauzalitate și vinovăția, precum și încălcarea normelor procesuale privind examinarea completă a cauzei și motivarea hotărârii.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin 3 prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție subliniază că prevederile Codului de procedură civilă consacră nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, ci și un standard de seriozitate privind invocarea unor încălcări esențiale de drept material și procedural, capabile să conducă la răsturnarea deciziilor instanțelor de apel.

Potrivit prevederilor legale și practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o motivare clară, convingătoare și întemeiată în drept, care să evidențieze existența unor erori de drept calificate sau a unor vicii esențiale de procedură. Recursul nu are rolul de a supune cauza unei rejudecări în fond, ci de a examina legalitatea hotărârii instanței de apel în limitele erorilor invocate. Prin urmare, simplele exprimări ale nemulțumirii față de soluția instanței inferioare, nesusținute de argumente juridice clare privind încălcarea normelor de drept sau caracterul arbitrar al hotărârii atacate, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

În speță, recursul declarat de avocatul Vitalie Rusu în interesele lui Alexei Carcea se limitează la reiterarea situației de fapt și a unor norme generale considerate relevante, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului. Nu sunt indicate încălcări concrete ale normelor de drept material sau procedural și nici vicii esențiale de procedură care să justifice răsturnarea soluției instanței inferioare. O asemenea abordare nu întrunește exigențele testului de 4 admisibilitate, iar examinarea recursului în aceste condiții ar echivala cu un control exercitat din oficiu, inadmisibil în cadrul competenței Curții Supreme de Justiție.

Totodată, Completul de judecată reține că susținerile recurentului privind lipsa legăturii de cauzalitate, necesitatea unei expertize tehnice judiciare și nelegalitatea raportului de evaluare nu sunt susținute de argumente juridice pertinente, instanța de apel motivând concluziile prin raportare la ansamblul probelor administrate, reținând că inundarea apartamentului a fost confirmată prin procesul-verbal al autorității publice locale, actul executorului judecătoresc și raportul de evaluare din 06 august 2022, care indică proveniența scurgerii din apartamentul situat la etajul superior și exploatarea neglijentă a instalațiilor de apă, stabilind prejudiciul în sumă de 49 570 lei, iar lipsa unei expertize judiciare nu înlătură valoarea probatorie a acestor înscrisuri coroborate.

Contrar afirmațiilor recurentului, instanța de apel a examinat circumstanțele cauzei și a reținut justificat existența prejudiciului material, a raportului de cauzalitate și a vinovăției pârâtului, apreciind ca neîntemeiate obiecțiile privind caracterul probator al înscrisurilor și pretinsele neregularități ale raportului de evaluare.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de avocatul Vitalie Rusu în interesele lui Alexei Carcea. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5