2ra-346/25 — Recuperarea prejudiciului moral

La 23 noiembrie 2020, Marcov Petru, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu, a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Valeri Tverdohlebov privind recuperarea prejudiciului moral în mărime de 40 000 lei și compensarea cheltuielilor judiciare.

Reclamantul a invocat că, la 6 februarie 2020, se deplasa cu automobilul de model *****, cu numărul de înmatriculare *****, la marginea satului Roșu, raionul Cahul. A susținut că, din sens opus, se deplasa un automobil care brusc s- a îndreptat spre direcția sa. În rezultat, cele două automobile s-au ciocnit. A arătat că celălalt automobil era de model Mercedes, cu numărul de înmatriculare *****, și era condus de Valeri Tverdohlebov.

Prin decizia agentului constatator din 14 februarie 2020, pârâtul a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) din Codul contravențional și sancționat cu amendă.

Reclamantul a susținut că, în urma accidentului, automobilul său a fost deteriorat, iar valoarea reparației a constituit 104 938,80 lei, potrivit actelor anexate. Suplimentar a menționat că a suportat și cheltuieli suplimentare de deplasare.

Petru Marcov a invocat că la 24 februarie 2020, a expediat pârâtului o cerere prealabilă, însă cererea prealabilă a fost restituită cu mențiunea „nereclamată”. Prin aceasta a solicitat achitarea prejudiciului material cauzat prin accidentul rutier. A invocat că, potrivit facturii nr. ***** din 13 februarie 2020, emisă de „Pacific Motors Moldova” SRL, costul lucrărilor de reparație era de 104 938,80 lei.

Marcov Petru a mai susținut că, deoarece pârâtul nu a achitat paguba, a fost nevoit să repare automobilul. A indicat că automobilul era dat în locațiune către G.Ț. „Marcov Petru”, în temeiul contractului din 3 ianuarie 2020, iar în lipsa resurselor financiare, suma pentru reparație a fost achitată de această gospodărie țărănească.

În susținerea pretenției privind prejudiciul moral, reclamantul a invocat că pârâtul nu a achitat nimic cu titlu de despăgubire și nu și-a cerut scuze. A susținut că a suportat un stres considerabil și nu a putut folosi normal automobilul pe durata reparației. Din aceste motive, a apreciat prejudiciul moral la suma de 40 000 lei. 1

Totodată, reclamantul a susținut că automobilul condus de pârât nu era asigurat printr-o asigurare de răspundere civilă valabilă, din acest motiv, compania de asigurări nu a reparat prejudiciul.

Instanța de fond a reținut că materialele cauzei confirmă producerea accidentului rutier din 6 februarie 2020 și vinovăția lui Valeri Tverdohlebov în comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) din Codul contravențional. În acest sens, a avut în vedere decizia agentului constatator și schița accidentului rutier.

Judecătoria a constatat că, în urma accidentului, automobilul reclamantului a fost deteriorat considerabil. A reținut că, pentru efectuarea reparației și procurarea pieselor de schimb, a fost necesară suma de 104 938 lei, potrivit facturilor și bonurilor de plată prezentate la dosar. Totodată, a observat că reclamantul a expediat pârâtului o cerere prealabilă privind repararea prejudiciului.

Instanța a considerat că sunt întrunite temeiurile pentru repararea prejudiciului moral. A reținut că fapta ilicită a pârâtului a generat consecințe negative pentru reclamant, care a suferit moral și psihic, inclusiv prin imposibilitatea de a folosi normal mijlocul de transport pe durata reparației.

La stabilirea cuantumului despăgubirii, judecătoria a apreciat caracterul și gravitatea prejudiciului moral, circumstanțele în care acesta a fost cauzat și criteriul echității. A concluzionat că suma de 30 000 lei reprezintă o despăgubire rezonabilă și proporțională în raport cu circumstanțele cauzei, motiv pentru care a admis parțial pretenția privind prejudiciul moral.

Instanța de apel a reținut că materialele dosarului confirmă comiterea accidentului rutier din 6 februarie 2020 și vinovăția lui Valeri Tverdohlebov în săvârșirea contravenției reținute. 2

Curtea de Apel a apreciat că respingerea acțiunii civile în partea prejudiciului material nu exclude obligarea lui Valeri Tverdohlebov la repararea prejudiciului moral. A reținut că dreptul la recuperarea prejudiciului moral rezultă din art. 45 alin. (1) din Codul contravențional și că respingerea pretenției privind prejudiciul material a avut loc din considerente ce țin de nerespectarea cadrului legal aplicabil acelei pretenții, fără legătură cu existența prejudiciului moral suportat de Petru Marcov.

Instanța de apel a constatat că prima instanță corect a reținut că, prin deteriorarea considerabilă a automobilului, Petru Marcov a suferit un stres și a fost lipsit de posibilitatea de a folosi normal mijlocul de transport pe durata reparației. Totuși, a concluzionat că suma de 30 000 lei este vădit disproporțională în raport cu gravitatea rezultatelor contravenției și că soluția primei instanțe, sub acest aspect, nu a fost motivată suficient de convingător.

Din considerentele deciziei rezultă că, la stabilirea cuantumului despăgubirii pentru prejudiciul moral, trebuie avut în vedere criteriul echității, caracterul compensatoriu al despăgubirii, gravitatea suferințelor psihice cauzate și necesitatea ca suma acordată să nu constituie nici o sarcină excesivă pentru autorul prejudiciului, nici un venit nejustificat pentru persoana vătămată.

Instanța de apel a apreciat că, raportat la gravitatea faptei, la impactul acesteia asupra reclamantului și la suferințele psihice invocate, o despăgubire în mărime de 10 000 lei reprezintă o compensație echitabilă și rezonabilă pentru prejudiciul moral cauzat în urma accidentului rutier comis de Valeri Tverdohlebov.

Curtea de Apel Sud, sediul Cahul, a concluzionat că hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 31 martie 2023 urmează a fi modificată doar în partea cuantumului prejudiciului moral, iar în rest menținută, întrucât, per ansamblu, hotărârea instanței de fond este legală, întemeiată și motivată.

În motivarea recursului, recurentul a susținut că instanța de apel a examinat unilateral cauza și nu a apreciat corect probele administrate. A arătat că pretenția privind repararea prejudiciului moral a fost argumentată și susținută prin probele dosarului, iar prima instanță a ajuns corect la concluzia de a încasa suma de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral. 3

Petru Marcov a invocat că instanța de apel a redat pe larg susținerile lui Valeri Tverdohlebov și le-a pus la baza deciziei, însă a micșorat nejustificat cuantumul despăgubirii morale. A pretins că reducerea sumei de la 30 000 lei la 10 000 lei nu corespunde împrejurărilor concrete ale cauzei.

Recurentul a susținut că instanța de apel nu a ținut cont de durata menținerii consecințelor prejudiciului. A arătat că accidentul rutier a avut loc la 6 februarie 2020, iar nici până în prezent intimatul nu a achitat prejudiciul material și moral. A invocat că această situație îl determină să retrăiască în continuare consecințele faptei și să suporte în mod repetat suferințe morale.

A mai pretins că instanța de apel a menționat, în considerente, că cuantumul compensației depinde și de durata menținerii consecințelor vătămării, însă nu a aplicat efectiv acest criteriu la soluționarea cauzei. A susținut că, în condițiile trecerii unei perioade de peste 5 ani de la producerea accidentului, suma de 30 000 lei era deja modestă, iar suma de 10 000 lei este derizorie, inclusiv prin raportare la inflație.

În susținerea poziției sale, recurentul a reiterat că prejudiciul moral i-a fost cauzat prin accidentul rutier produs din vina pârâtului, prin deteriorarea automobilului său, prin lipsirea de posibilitatea de a folosi normal mijlocul de transport și prin lipsa oricărei despăgubiri din partea intimatului. A arătat că automobilul condus de pârât nu era asigurat printr-o asigurare de răspundere civilă valabilă și că, din acest motiv, a fost nevoit să promoveze separat acțiuni în justiție.

În drept, recurentul și-a întemeiat criticile pe dispozițiile art. 19, 1998, 2013, 2036 și 2037 din Codul civil, art. 45 din Codul contravențional, precum și pe art. 429, 430, 432 alin. (1) lit. a) și e), 436, 442 și 445 din Codul de procedură civilă. Totodată, a arătat că decizia integrală a instanței de apel i-a fost comunicată la 4 aprilie 2025.

La 24 iulie 2025, Valeri Tverdohlebov a depus o referință la cererea de recurs prin care a solicitat declararea inadmisibilității recursului.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărâriisau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: 4 a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Recurentul susține că decizia motivată i-a fost comunicată la 4 aprilie 2025, însă o dovadă în acest sens la materialele dosarului nu există, fiind prezentată doar o scrisoare de expediere a deciziei (f.d. 167).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că doar faptul atestării scrisorii de expediere la actele dosarului nu este în sine o dovadă suficientă de comunicare corespunzătoare şi eficientă a unui act de procedură, în absenţa oricăror probe confirmative de recepţie (decizia nr. 2r-148/25, §32).

În aceste condiții, completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră că termenul de recurs prevăzut la art. 434 din Codul de procedură civilă este respectat.

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. 5

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forța atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În esență, principala problematică ridicată în recurs de către recurent constă în pretinsa apreciere eronată de către instanța de apel a criteriilor de determinare a cuantumului prejudiciului moral, în special sub aspectul proporționalității despăgubirii, al duratei menținerii consecințelor prejudiciului și al aplicării efective a criteriului echității, recurentul susținând că micșorarea sumei de la 30 000 lei la 10 000 lei este neîntemeiată.

Compeltul de jduecată al Curții Supreme de Justiție observă că în prezenta cauză, recurs a declarat doar reclamantul Petru Marcov, care a solicitat casarea parțială a deciziei instanței de apel și menținerea hotărârii Judecătoriei Cahul, sediul Cantemir din 31 martie 2023. Pârâtul Valeri Tverdohlebov nu a depus recurs.

De principiu, în cazul infracțiunilor care prin însăși natura lor aduc atingere directă valorilor personale nepatrimoniale ale victimei sau ale părții vătămate, existența unui prejudiciu moral poate fi reținută pe baza unei prezumții de cauzare. În astfel de situații, întrebarea nu este cu privire la existența prejudiciului moral, ci a întinderii acestuia (decizia nr. 1ra-1149/2023, §38). 6

În schimb, în cazul infracțiunilor care aduc atingere, în principal, drepturilor patrimoniale ale victimei sau ale părții vătămate, o asemenea prezumție nu operează. În aceste situații, persoana pretinsă a fi prejudiciată moral este ținută să dovedească, potrivit regulilor generale de probațiune, nu doar întinderea prejudiciului moral pretins, dar și existența acestuia.

În prezenta cauză, recurentul pretinde exclusiv majorarea cuantumului despăgubirii acordate pentru un prejudiciu moral derivat din deteriorarea automobilului. O asemenea critică vizează doar aprecierea întinderii compensației și nu relevă, prin ea însăși, o eroare de drept aptă să justifice casarea deciziei recurate.

În aceste condiții, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție concluzionează că instanța de apel a verificat complet raportul juridic dedus judecății, a stabilit corect circumstanțele relevante ale cauzei și a dat o calificare juridică adecvată pretențiilor formulate, cercetând probele prezentate. În prezenta cauză, însă, recurentul nu a indicat și nu a argumentat erori ale instanței de apel apte, prin natura și gravitatea lor, să justifice admisibilitatea recursului.

În acest context, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție consideră recursul declarat de Petru Marcov, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Petru Marcov, reprezentat de avocatul Gheorghe Josu. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7