2ra-356/24 — Încasarea prejudiciului material și moral

La 27 ianuarie 2022, Radu Luțic a depus o cerere de chemare în judecată împotriva lui Oleg Todorov, solicitând repararea prejudiciului material și moral, precum și compensarea cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii, reclamantul a indicat că la 4 februarie 2017, pe str. Burebista 38 din mun. Chișinău, a avut loc un accident rutier între automobilul de model Land Rover, cu numărul de înmatriculare xxxx, condus de Oleg Todorov, și automobilul de model Mercedes E220, cu numărul de înmatriculare xxxx, condus de acesta, fapt pentru care a fost întocmit procesul-verbal cu privire la contravenție nr. MAI 03643882 din 4 februarie 2017.

Prin decizia agentului constatator, Oleg Todorov a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 Cod contravențional, fiind sancționat cu amendă. Procesul-verbal și decizia agentului constatator au fost contestate de pârât, însă contestația a fost respinsă prin hotărârea Judecătoriei Chișinău din 28 septembrie 2018, iar recursul declarat a fost respins ca nefondat prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2020.

Reclamantul a menționat că, în urma accidentului rutier, i-a fost cauzat un prejudiciu material stabilit prin raportul de examinare a mijlocului de transport nr. 627/03A din 10 martie 2020, în sumă de 23 135,11 lei, pentru întocmirea căruia a achitat suma de 600 lei. Acesta a susținut că SA „Galas” a refuzat achitarea integrală a despăgubirii, fiind nevoit să accepte suma de 15 000 lei, conform acordului din 16 iunie 2020.

Reclamantul a mai indicat că a suferit prejudiciu moral în sumă de 30 000 lei, determinat de stresul și emoțiile suportate în urma accidentului și a procedurilor ulterioare. Totodată, acesta a susținut că pârâtul a tergiversat examinarea cauzei prin contestarea procesului-verbal contravențional, fapt care l- a determinat să apeleze la serviciile unui avocat, pentru care a achitat onorariul de 13 000 lei. 1

Reclamantul a susținut că la 23 aprilie 2020 a transmis pârâtului o reclamație prin care a solicitat repararea prejudiciului moral în sumă de 30 000 lei și a prejudiciului material în sumă de 13 000 lei, însă aceasta a rămas fără răspuns.

Reclamantul solicită admiterea acțiunii și încasarea de la Oleg Todorov, în beneficiul său, a sumei de 30 000 lei cu titlu de prejudiciu moral, a sumei de 13 000 lei pentru servicii juridice, a sumei de 600 lei pentru efectuarea raportului de evaluare a pagubei, precum și a cheltuielilor de judecată în sumă de 12 000 lei.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că la 4 februarie 2017, în mun. Chișinău, str. Burebista 38, s-a produs un accident rutier între automobilul Land Rover condus de Oleg Todorov și automobilul Mercedes E220 condus de Radu Luțic, fiind întocmit procesul-verbal contravențional nr. MAI 03643882, prin care Oleg Todorov a fost sancționat în temeiul art. 242 alin. (2) din Codul 2 contravențional. Contestația acestuia împotriva procesului-verbal a fost respinsă definitiv prin decizia Curții de Apel Chișinău din 24 februarie 2020. Ulterior, la 27 ianuarie 2022, Radu Luțic a depus cerere de chemare în judecată privind repararea prejudiciului material și moral, iar prin hotărârea Judecătoriei Chișinău, sediul Centru, din 10 iulie 2023, acțiunea a fost admisă parțial. Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii, instanța de apel a constatat că prima instanță a apreciat eronat probele și a aplicat greșit normele de drept material.

Cu privire la cheltuielile de asistență juridică suportate în procesul contravențional anterior, Colegiul a reținut că acestea puteau fi solicitate pe cale separată, însă urmau să fie compensate doar în măsura în care au fost reale, necesare și rezonabile. Analizând actele cauzei, instanța de apel a apreciat că suma de 13 000 lei pretinsă de reclamant era exagerată în raport cu natura și complexitatea litigiului contravențional, motiv pentru care a considerat rezonabilă compensarea sumei de 6 500 lei.

Referitor la suma de 600 lei achitată pentru raportul de evaluare a pagubei, instanța de apel a reținut că, potrivit Legii privind asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, constatarea daunei reprezenta obligația asigurătorului, astfel încât această sumă nu putea fi pusă în sarcina pârâtului. Din acest motiv, pretenția respectivă a fost respinsă ca neîntemeiată.

În ceea ce privea prejudiciul moral, Colegiul a reținut că acțiunea a fost introdusă în termenul legal de prescripție, calculat de la data de 24 februarie 2020, când a devenit irevocabilă hotărârea pronunțată în cauza contravențională. Cu toate acestea, instanța de apel a apreciat că pretenția era neîntemeiată, întrucât contravenția prevăzută de art. 242 din Codul contravențional proteja securitatea circulației rutiere, iar nu drepturi personale nepatrimoniale care să justifice repararea prejudiciului moral. Totodată, s-a reținut că exercitarea de către Oleg Todorov a dreptului de a contesta procesul-verbal contravențional nu putea constitui, prin ea însăși, temei pentru angajarea răspunderii civile delictuale și nici pentru acordarea unui prejudiciu moral, în lipsa dovezii faptei ilicite, a prejudiciului și a raportului de cauzalitate.

În motivarea recursului a fost invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținându-se că decizia instanței de apel este arbitrară și se întemeiază pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor și pe aplicarea eronată a normelor de drept material. Recurentul a susținut că, în urma accidentului rutier din 4 februarie 2017, Oleg Todorov a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 242 alin. (2) din Codul contravențional, iar contestarea procesului-verbal contravențional l-a determinat să suporte cheltuieli de asistență juridică pentru apărarea drepturilor sale. Acesta a susținut că cheltuielile de asistență juridică au fost reale, necesare și rezonabile, iar prejudiciul moral în sumă de 5 000 lei este justificat prin stresul și inconveniențele suportate în legătură cu accidentul și procedurile ulterioare. În opinia recurentului, instanța de apel a interpretat eronat normele privind răspunderea civilă delictuală și repararea prejudiciului moral, motiv pentru care a solicitat casarea deciziei atacate.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”.

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”. 4

În aprecierea recursului declarat de Radu Luțic, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție îl apreciază ca fiind vădit neîntemeiat, în sensul art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă. Deși recurentul a invocat temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) Cod de procedură civilă, susținând că instanța de apel ar fi apreciat în mod vădit nerezonabil probele administrate și ar fi aplicat eronat normele de drept material, acesta nu indică în mod concret care probe ar fi fost denaturate, ignorate sau interpretate eronat și nici în ce mod pretinsa apreciere nerezonabilă ar fi influențat soluția pronunțată.

Analiza motivelor de recurs relevă că, în esență, criticile formulate nu vizează veritabile probleme de drept, ci exprimă dezacordul recurentului față de soluția pronunțată de instanța de apel privind respingerea pretenției de reparare a prejudiciului moral și stabilirea cuantumului despăgubirilor acordate cu titlu de cheltuieli de asistență juridică. Argumentele invocate tind, în realitate, la o nouă apreciere a circumstanțelor de fapt și a probelor administrate în cauză, aspecte care excedează controlului de legalitate exercitat de instanța de recurs.

Instanța de apel a motivat în mod detaliat decizia pronunțată, analizând circumstanțele cauzei și a aplicat normele de drept material incidente, reținând că suma de 13 000 lei pretinsă cu titlu de cheltuieli de asistență juridică pentru examinarea contestației contravenționale este excesivă în raport cu natura și complexitatea litigiului, stabilind drept rezonabilă compensarea sumei de 6 500 lei. De asemenea, instanța de apel a motivat respingerea pretenției privind repararea prejudiciului moral, reținând că exercitarea de către pârât a dreptului de a contesta procesul-verbal contravențional reprezintă un drept procesual garantat de lege și nu poate constitui, prin sine, temei pentru angajarea răspunderii civile delictuale. În același timp, s-a constatat că recurentul nu a demonstrat existența unui prejudiciu moral și nici raportul de cauzalitate dintre fapta imputată și pretinsele suferințe invocate.

Recurentul a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze 5 recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respinsă ca fiind vădit neîntemeiată.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2), din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Radu Luțic. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6