2r-133/26 — Repararea prejudiciului

La 29 octombrie 2024, Laric Grosu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Vasile Tverdohleb, concretizată ulterior, solicitând încasarea prejudiciului material în mărime de 20.000 de lei.

În susținerea recursului, recurentul a invocat dezacordul cu încheierea contestată, argumentând prin prisma prevederilor art. 362 alin.(1), (3), art. 116 din Codul de procedură civilă, că persona care a omis din motive întemeiate termenul de neîndeplinire a unui act de procedură, poate fi repusă în termen la cererea acesteia.

Copia recursului declarat a fost expediată intimatului la 25 mai 2026, conform scrisorii (f.d.51).

Art. 424 din Codul de procedură civilă: „(2) Curtea Supremă de Justiţie examinează recursurile declarate împotriva încheierilor emise de către curţile de apel.”

Art. 425 din Codul de procedură civilă: „Termenul de declarare a recursului împotriva încheierii este de 15 zile de la comunicarea încheierii.”

Art. 426 din Codul de procedură civilă: „(2) Recursul se depune la instanţa a cărei încheiere se atacă. (3) Recursul împotriva încheierii se examinează în termen de 2 luni într-un complet din 3 judecători, pe baza copiei certificate sau electronice a dosarului, pe baza recursului şi a referinţei la recurs, fără examinarea admisibilităţii şi fără participarea părţilor.”

Art. 362 din Codul de procedură civilă: „(1) Termenul de declarare a apelului este de 30 de zile de la data pronunţării dispozitivului hotărîrii, dacă legea nu prevede altfel. (3) Repunerea în termen de apel se face de către instanţa de apel în cazurile şi în ordinea prevăzute de art.116.”

Art. 369 din Codul de procedură civilă: „(1) Instanţa de apel restituie, printr-o încheiere, cererea dacă: b) apelul a fost depus în afara termenului legal, iar apelantul nu solicită repunerea în termen sau instanţa de apel a refuzat să efectueze repunerea în termen.”

Art. 100 din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de chemare în judecată şi actele de procedură se comunică participanţilor la proces şi persoanelor interesate, contra semnătură, prin intermediul persoanei împuternicite, prin poştă, cu scrisoare recomandată şi cu aviz de primire, prin intermediul biroului executorului judecătoresc, la adresa electronică indicată în cererea de chemare în judecată sau înregistrată prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor, sau prin alte mijloace care să asigure transmiterea textului cuprins în act şi confirmarea primirii lui, precum şi prin delegaţie judiciară.”

Art. 110 din Codul de procedură civilă: „Termen de procedură este intervalul, stabilit de lege sau de judecată (judecător), în interiorul căruia instanţa (judecătorul), participanţii la proces şi alte persoane legate de activitatea instanţei trebuie să îndeplinească anumite acte de procedură ori să încheie un ansamblu de acte.”

Art. 111 din Codul de procedură civilă: „(1) Actele de procedură se efectuează în termenul prevăzut de lege. În cazul în care nu este stabilit prin lege, termenul de procedură se fixează de către instanţa judecătorească. (3) Dacă începutul curgerii termenului este determinat de un eveniment sau moment în timp care va surveni pe parcursul zilei, inclusiv de comunicarea actului de procedură, atunci ziua survenirii evenimentului sau a momentului nu se ia în considerare la calcularea termenului.” 2

Art. 113 din Codul de procedură civilă: „Dreptul de a efectua actul de procedură încetează odată cu expirarea termenului prevăzut de lege ori stabilit de instanţa de judecată. Nerespectarea termenului atrage după sine decăderea din dreptul de a efectua actul de procedură, dacă legea nu prevede altfel.”

Art. 116 din Codul de procedură civilă: „(1) Persoanele care, din motive întemeiate, au omis termenul de îndeplinire a unui act de procedură pot fi repuse în termen de către instanţă. (3) La cererea de repunere în termen se anexează probele ce dovedesc imposibilitatea îndeplinirii actului. Totodată, trebuie efectuat actul de procedură care nu a fost îndeplinit în termen (să fie depusă cererea, să fie prezentate documentele respective etc.). (4) Repunerea în termen nu poate fi dispusă decît în cazul în care partea şi-a exercitat dreptul la acţiune înainte de împlinirea termenului de 30 de zile, calculat din ziua în care a cunoscut sau trebuia să cunoască încetarea motivelor care justifică depăşirea termenului de procedură.”

Art. 10 din Codul de procedură civilă: „(1) Sancţiunile procedurale sînt urmările nefavorabile, stabilite de normele de drept procedural civil, care survin pentru subiectul obligat în raport procedural în caz de neîndeplinire sau de îndeplinire defectuoasă a unui act de procedură, precum şi în caz de exercitare abuzivă a unui drept procedural. (3) Sancţiunile procedurale vizează atît actele de procedură ale instanţei judecătoreşti, ale participanţilor la proces, cît şi ale persoanelor legate de activitatea acestora şi, în funcţie de prevederile legii, constau în anularea actului procedural defectuos, în decăderea din drepturi pentru neîndeplinire în termen a actului de procedură, în obligaţia de a completa sau a reface actul îndeplinit cu nerespectarea legii, în restabilirea în drepturile încălcate, în aplicarea amenzii judecătoreşti, în alte măsuri prevăzute de lege.”

Art. 427 din Codul de procedură civilă: „Instanţa de recurs, după ce examinează recursul împotriva încheierii, este în drept: a) să respingă recursul şi să menţină încheierea.”

Studiind materialele cauzei civile, argumentele invocate în recurs în raport cu normele de drept pertinente, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră că recursul urmează a fi respins cu menţinerea încheierii contestate, din motivele ce succed. 3

Din materialele cauzei civile rezultă că, la 05 septembrie 2025, Laric Grosu a depus cerere de apel împotriva hotărârii din 04 august 2025 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni (f.d.25).

Prin încheierea din 03 martie 2026 a Curții de Apel Nord, în temeiul art. 369 alin.(1) lit.b) din Codul de procedură civilă, s-a restituit cererea de apel formulată de Laric Grosu împotriva hotărârii din 04 august 2025 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen (f.d.35-36).

Din criticile aduse în recursul declarat, instanţa de recurs identifică dezacordul recurentului cu actul judecătoresc emis, argumentat prin prisma prevederilor art. 362 alin.(1), (3), art. 116 din Codul de procedură civilă, că persona care a omis din motive întemeiate termenul de neîndeplinire a unui act de procedură, poate fi repusă în termen.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie apreciază ca fiind întemeiată soluţia instanţei de apel privind restituirea cererii de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, iar apelantul nu a solicitat repunerea în termen.

La acest capitol, instanța de recurs cu referire la argumentele recurentului că în caz de omitere a termenului la îndeplinirea unui act de procedură, partea este repusă în termen de instanța de judecată, accentuează că recurentul a ignorat faptul că în sensul art. 116 din Codul de procedură civilă, este necesară formularea unei cereri de repunere în termen de către partea interesată cu prezentarea probelor pertinente şi admisibile în justificarea acestei omisiuni. De altfel, însuși recurentul indică în cererea de recurs că repunerea în termen se efectuează de instanța de judecată la cererea părții.

La caz, instanța de apel corect a constatat că depunerea cererii de apel la 05 septembrie 2025 s-a realizat fără a fi solicitată repunerea în termen. Or, materialele cauzei atestă că reclamantul a fost prezent în ședință de judecată la pronunțarea dispozitivului hotărârii judecătorești din 04 august 2025 și a primit o copie a acestuia la aceeași dată, conform semnăturii aplicate (f.d.21- 22, 24).

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție raportând prevederile art. 362 alin.(1) coroborate cu art.111 alin.(3) din Codul de procedură civilă la situația faptică, notează că termenul de declarare a apelului împotriva hotărârii din 04 august 2025 a Judecătoriei Edineț, sediul Briceni, a expirat la 03 septembrie 2025. Or, reclamantul depunând cererea de apel la 05 septembrie 2025, cu omiterea termenului de 30 de zile, în cererea de apel formulată nu a solicitat repunerea în termenul de apel sau prin cerere separată. 4

Instanța de recurs notează că recurentul nu a adus niciun argument în recursul declarat în justificarea omiterii termenului de contestare cu apel a hotărârii primei instanțe, făcând doar referire la normele legale ce reglementează repunerea în termen. De altfel, repunerea în termenul pentru declararea apelului putea fi soluţionată de către instanţa de apel doar în condiţiile în care apelantul ar fi formulat o cerere sau o solicitare de repunere în termen cu prezentarea probelor pertinente şi admisibile în justificarea acestei omisiuni. La caz, o cerere/solicitare de repunere în termen, lipseşte. Solicitarea de repunere în termen este o discreție a apelantului şi nu poate fi examinată din oficiu de către instanţă. Subsecvent, instanța de apel justificat a dispus restituirea cererii de apel ca fiind depusă în afara termenului legal, or, apelantul nu a solicitat repunerea în termenul de apel.

De altfel, CtEDO, în hotărârea Grama v. Republica Moldova din 4 decembrie 2025, a constatat încălcarea art. 6 § 1 din Convenție și a art. 1 din Protocolul nr. 1, ca urmare a admiterii de către Curtea de Apel a unui apel depus tardiv, fără solicitarea repunerii în termen.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie consideră relevant de a menţiona obligaţia părţilor de a se folosi cu bună-credinţă de drepturile procedurale în virtutea prevederilor art. 56 alin. (3), art. 61 alin.(1) din Codul de procedură civilă. La fel, trebuie să urmărească cu bună-credinţă desfăşurarea procesului, remarcă sugerată şi de jurisprudenţa CtEDO. Jurisprudenţa constantă a CtEDO a arătat că revine primordial celor interesaţi să depună orice diligenţă pentru protejarea propriilor interese (a se vedea cauza Teuschler v. Germania (dec.), 47636/99, 04 octombrie 2001; cauza Agapito Maestre Sanchez v. Spania, 29608/02, 04 mai 2004).

Exercitarea unui drept de către titularul său nu poate avea loc decât într-un anumit cadru, prestabilit de legiuitor cu respectarea anumitor exigenţe, cărora li se subsumează şi instituirea unor termene în interiorul cărora urmează a fi valorificate. În caz contrar survin sancţiunile procedurale în sensul art.10 din Codul de procedură civilă. Aici este de remarcat că prin impunerea unor termene limite în vederea valorificării drepturilor pretinse a fi lezate se urmăreşte o bună administrare a justiţiei şi asigurarea securităţii raporturilor juridice.

Prin prisma respectării dreptului la un proces echitabil, inclusiv dreptul de acces liber la justiţie, garantat de art. 6 § 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. 20 din Constituţia Republicii Moldova şi art. 5 din Codul de procedură civilă, relevat în jurisprudenţa CtEDO, precum şi dreptul la un recurs efectiv garantat de art.13 din Convenţie, circumstanţele relatate denotă că, recurentul şi-a neglijat posibilitatea de valorificare a drepturilor procedurale în termenul prevăzut de legislaţia în vigoare. 5

Din considerentele redate, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție respinge recursul declarat cu menţinerea încheierii contestate. 35. Ţinând cont de cele expuse, în conformitate cu art. 427 lit. a), art.428 din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Respinge recursul declarat de Laric Grosu. Menține încheierea din 03 martie 2026 a Curții de Apel Nord în cauza civilă intentată la cererea de chemare în judecată depusă de Laric Grosu împotriva lui Vasile Tverdohleb cu privire la repararea prejudiciului. Decizia este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6