2ra-376/25 — Încasarea prejudiciului moral cauzat prin contravenție

La 24 mai 2024, Angela Moroșan a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Andrei Arhirii, solicitând repararea prejudiciului moral cauzat prin contravenție.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că deține funcția de demnitate publică de primar al satului Hăsnășenii Mari, raionul Drochia. La 6 decembrie 2023, în timp ce se afla în biroul de serviciu din incinta Primăriei satului Hăsnășenii Mari, aceasta a fost agresată și insultată cu cuvinte necenzurate de către Andrei Arhirii.

În legătură cu incidentul respectiv a fost sesizat Inspectoratul de Poliție Drochia, iar în urma verificărilor efectuate s-a constatat confirmarea faptelor relatate în plângerea depusă de Angela Moroșan.

La 20 decembrie 2023, agentul constatator din cadrul Inspectoratului de Poliție Drochia a întocmit în privința lui Andrei Arhirii un proces-verbal cu privire la contravenție, prin care acesta a fost recunoscut vinovat de săvârșirea contravenției prevăzute de art. 69 din Codul contravențional – injuria – și sancționat cu amendă în mărime de 9 unități convenționale, echivalentul sumei de 450 de lei. În cadrul procesului contravențional, Angelei Moroșan i-a fost recunoscută calitatea de victimă.

Nefiind de acord cu procesul-verbal cu privire la contravenție și cu decizia agentului constatator din 20 decembrie 2023, Andrei Arhirii le-a contestat în instanța de judecată.

Prin hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 14 martie 2024, contestația depusă de Andrei Arhirii a fost respinsă, fiind menținute procesul- verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare emise de agentul constatator. Ulterior, prin decizia Curții de Apel Bălți din 30 aprilie 2024, recursul declarat de Andrei Arhirii împotriva hotărârii Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 14 martie 2024 a fost respins, cu menținerea fără modificări a hotărârii primei instanțe. Astfel, vinovăția lui Andrei Arhirii în săvârșirea contravenției prevăzute 1 de art. 69 din Codul contravențional a fost stabilită prin acte judecătorești definitive.

Prin acțiunile ilicite ale pârâtului, i-au fost lezate onoarea și demnitatea și i- a fost cauzat un prejudiciu moral, iar faptele pârâtului i-au provocat suferințe de ordin psihic și moral, manifestate prin frustrări, emoții negative, stres, oboseală, demoralizare și descurajare.

Reclamanta a apreciat că prejudiciul moral suferit poate fi compensat prin acordarea unui echivalent bănesc în mărime de 50 000 de lei, considerând această sumă drept o satisfacție echitabilă în raport cu natura și intensitatea suferințelor suportate. A solicitat încasarea de la Andrei Arhirii, cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin contravenție, a sumei de 50 000 de lei.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect circumstanțele relevante cauzei și a aplicat corespunzător normele de drept material incidente raportului juridic litigios.

Instanța de apel a constatat că fapta ilicită săvârșită de Andrei Arhirii la 6 decembrie 2023, prin care a lezat onoarea și demnitatea Angelei Moroșan, a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă, acesta fiind sancționat contravențional pentru săvârșirea contravenției prevăzute de art. 69 alin. (1) din Codul contravențional. Prin acțiunile ilicite ale pârâtului, reclamantei i-au fost cauzate suferințe de ordin moral, manifestate prin frustrări, emoții negative, stres, demoralizare și descurajare, fiind astfel întrunite condițiile necesare pentru repararea prejudiciului moral. 2

Cu referire la cuantumul despăgubirii, instanța de apel a apreciat că suma de 3 000 de lei stabilită de prima instanță este echitabilă și proporțională cu natura dreptului lezat, caracterul și gravitatea suferințelor suportate, precum și cu circumstanțele concrete ale cauzei.

Totodată, instanța de apel a respins argumentele lui Andrei Arhirii potrivit cărora reclamanta nu ar fi prezentat probe privind existența prejudiciului moral, iar sancționarea sa contravențională ar constitui deja o satisfacție suficientă, reținând că acestea nu înlătură dreptul victimei de a solicita repararea prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.

În consecință, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii primei instanțe și faptul că argumentele apelantului nu și-au găsit confirmare în materialele cauzei, Curtea de Apel Nord a respins apelul și a menținut hotărârea Judecătoriei Drochia, sediul Central, din 6 noiembrie 2024.

În esență, în motivarea recursului, cu reiterarea argumentelor invocate anterior, recurentul a susținut că instanțele inferioare au apreciat eronat circumstanțele cauzei și probele administrate, cu încălcarea normelor de drept material și procedural aplicabile.

Recurentul a invocat că Angela Moroșan nu a prezentat probe pertinente și concludente care să confirme existența și gravitatea prejudiciului moral pretins, iar instanțele inferioare au dispus repararea acestuia în lipsa unui suport probator suficient.

Totodată, recurentul a susținut că sancționarea sa contravențională pentru fapta prevăzută de art. 69 din Codul contravențional a constituit o satisfacție echitabilă pentru reclamantă, astfel încât acordarea suplimentară a unei despăgubiri pentru prejudiciul moral nu ar fi justificată.

De asemenea, recurentul a invocat că instanțele inferioare nu au aplicat corespunzător criteriile prevăzute de art. 2037 din Codul civil pentru constatarea caracterului și gravității prejudiciului moral și pentru determinarea cuantumului despăgubirii.

În susținerea poziției sale, recurentul a făcut referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, potrivit căreia, în anumite circumstanțe, constatarea încălcării poate constitui prin ea însăși o satisfacție echitabilă 3 suficientă, reiterând că, în prezenta cauză, reclamanta nu ar fi demonstrat existența unor suferințe morale care să justifice acordarea unei compensații pecuniare.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de substanțială.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că motivele invocate în recurs nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel, acestea reprezentând, în esență, reiterarea susținerilor formulate în apel și dezacordul recurentului cu aprecierea circumstanțelor cauzei. Or, instanța de apel a constatat justificat că fapta ilicită săvârșită de Andrei Arhirii, prin care au fost lezate onoarea și demnitatea Angelei Moroșan, a fost stabilită prin hotărâre judecătorească definitivă.

Cu referire la argumentul privind lipsa probelor care să confirme prejudiciul moral, Completul de judecată reține că instanța de apel a examinat această critică și a constatat că acțiunile ilicite ale recurentului au cauzat reclamantei suferințe de ordin moral, iar suma de 3 000 de lei stabilită cu titlu de despăgubire este echitabilă și proporțională cu natura dreptului lezat, gravitatea suferințelor și circumstanțele concrete ale cauzei. 5

Nici argumentul recurentului potrivit căruia sancționarea sa contravențională ar constitui o satisfacție echitabilă suficientă nu relevă existența unei erori de drept în sensul art. 432 din Codul de procedură civilă. Aplicarea sancțiunii contravenționale permite persoanei vătămate de să solicite repararea prejudiciului moral cauzat prin fapta ilicită.

În această ordine de idei, Completul de judecată reține că instanța de apel a examinat argumentele relevante ale apelantului și a aplicat criteriile legale privind repararea prejudiciului moral și determinarea cuantumului despăgubirii. Raționamentele expuse în decizia contestată sunt clare și coerente, iar criticile recurentului nu demonstrează existența unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor care să justifice intervenția instanței de recurs.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Andrei Arhirii. Încheierea este irevocabilă. Președinte Diana Stănilă Judecători Ana Cucerescu Gheorghe Stratulat 6