2ra-605/25 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie

La 05 octombrie 2023, Mihail Baba a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Iurie Bujac, solicitând repararea prejudiciului material în cuantum de 3.075,99 lei și a prejudiciului moral în sumă de 50.000 lei, cauzate în urma săvârșirii unei contravenții.

În motivarea acțiunii, reclamantul a indicat că, la data de 27 aprilie 2023, în jurul orei 20:50, aflându-se în barul din satul xxxxx, a fost agresat fizic de către pârâtul Iurie Bujac, proprietarul localului, fiind lovit și stropit în ochi cu spray lacrimogen. În urma incidentului, reclamantul a apelat Serviciul 112 și a sesizat IP Cantemir, solicitând atragerea pârâtului la răspundere contravențională.

La 27.04.2023, în privința pârâtului a fost pornită o cauză contravențională în baza art. 78 alin. (1) Cod contravențional, iar prin decizia din 10.05.2023 acesta a fost sancționat cu amendă în mărime de 1.000 lei.

Reclamantul susține că, în urma acțiunilor pârâtului, a suportat dureri fizice și suferințe psihice, fiind afectată sănătatea, integritatea corporală, onoarea și demnitatea sa. Acesta invocă faptul că incidentul s-a produs într-un loc public, iar ulterior pârâtul ar fi continuat să discute despre conflict cu locuitorii comunei, afectându-i reputația.

Totodată, reclamantul indică faptul că, în urma agresiunii, a suportat cheltuieli medicale pentru investigații și tratament în sumă de 2.575,99 lei, precum și cheltuieli pentru asistență juridică în cadrul cauzei contravenționale în sumă de 500 lei, prejudiciul material total constituind 3.075,99 lei.

În susținerea pretențiilor privind prejudiciul moral, reclamantul invocă prevederile art. 2036 și art. 2037 Cod civil, apreciind prejudiciul moral cauzat prin faptele pârâtului la suma de 50.000 lei. De asemenea, reclamantul solicită încasarea cheltuielilor de asistență juridică aferente prezentei cauze civile, în sumă de 5.000 lei.

Prin hotărârea Judecătoriei Cahul, sediul Central, din 04 aprilie 2024, acțiunea depusă de Mihail Baba împotriva lui Iurie Bujac a fost admisă parțial. S- a dispus încasarea prejudiciului material în sumă de 2.775,99 lei, a prejudiciului moral în cuantum de 2.500 lei și a cheltuielilor de asistență juridică în sumă de 2.500 lei. În rest, acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. Totodată, de la pârât a fost încasată în beneficiul statului taxa de stat în sumă de 250 lei.

În motivarea apelului, acesta a invocat că instanța de fond a apreciat eronat cuantumul despăgubirilor, fără a ține cont de gravitatea agresiunii fizice, de suferințele fizice și psihice suportate, de afectarea onoarei și demnității sale, precum și de cheltuielile reale suportate pentru servicii medicale și asistență juridică.

În motivarea deciziei, instanța de apel a reținut că prima instanță a stabilit corect circumstanțele de fapt și a aplicat corect normele de drept material și procesual incidente cauzei, constatând existența elementelor răspunderii delictuale prevăzute de art. 1998 Cod civil, și anume fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și vinovăția autorului. Instanța a reținut că vinovăția lui Bujac Iurie în comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod contravențional a fost confirmată prin procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia de sancționare rămasă definitivă.

Totodată, instanța de apel a constatat că prejudiciul material acordat reclamantului a fost dovedit prin actele medicale și bonurile de plată anexate la dosar, în conformitate cu prevederile art. 2028 Cod civil, iar cuantumul prejudiciului moral a fost stabilit cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 2036 și art. 2037 Cod civil, ținând cont de caracterul și gravitatea suferințelor fizice și psihice suportate, de circumstanțele producerii incidentului și de principiul compensării echitabile și rezonabile. 2

Instanța a apreciat ca neîntemeiate argumentele apelantului privind majorarea prejudiciului moral la suma de 50.000 lei, reținând că afirmațiile referitoare la existența unui risc de pierdere a vederii și la consecințe psihologice de lungă durată nu au fost confirmate prin probe concludente. De asemenea, instanța a constatat că suma de 2.500 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral reprezintă o compensație echitabilă și suficientă raportată la circumstanțele cauzei și practica judiciară relevantă.

Referitor la cheltuielile de asistență juridică, instanța de apel a reținut că, potrivit art. 96 Cod de procedură civilă și art. 63 din Legea cu privire la avocatură, acestea se compensează doar în măsura în care sunt reale, necesare și rezonabile, apreciind că suma de 2.500 lei stabilită de prima instanță corespunde acestor criterii.

În esență, recurentul, reiterând argumentele de fapt și de drept invocate anterior, a susținut că decizia instanței de apel este arbitrară și întemeiată pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor, invocând aplicarea eronată a prevederilor art. 2036 și art. 2037 Cod civil, precum și a art. 94 și art. 96 Cod de procedură civilă. Acesta a menționat că suma de 2.500 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral este disproporționată în raport cu gravitatea agresiunii fizice, suferințele fizice și psihice suportate, utilizarea sprayului lacrimogen, afectarea temporară a vederii, precum și atingerea adusă onoarei și demnității sale.

Totodată, recurentul a invocat că instanțele au redus nejustificat cheltuielile de asistență juridică de la 5.000 lei la 2.500 lei și au exclus din prejudiciul material suma de 500 lei achitată pentru consultanță juridică în cauza contravențională, deși aceste cheltuieli au fost reale, necesare și confirmate prin acte anexate la dosar.

De asemenea, recurentul a susținut că hotărârile contestate au fost adoptate cu încălcarea dreptului la un proces echitabil garantat de art. 6 CEDO și art. 20 din Constituție, motivând insuficient respingerea argumentelor invocate și aplicând în mod arbitrar normele de drept material și procesual.

Articolul 431 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Examinarea recursului împotriva deciziilor instanţelor de apel ţine de competenţa Curţii Supreme de Justiţie. (2) Asupra admisibilităţii recursului decide un complet din 3 judecători.”

Articolul 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Articolul 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Articolul 433 alin. (1), lit. f) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Articolul 440 alin. (1) și alin. (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art.433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că potrivit art. 442 din Codul de procedură civilă, instanța de recurs verifică legalitatea hotărârii 4 contestate în limitele invocate în recurs, prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432.

În speță, recurentul invocă temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, susținând că decizia instanței de apel este arbitrară și se bazează pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor administrate în cauză, în special sub aspectul cuantumului prejudiciului moral, al prejudiciului material și al cheltuielilor de asistență juridică.

Examinând conținutul cererii de recurs, completul de judecată constată că recurentul nu formulează critici apte să demonstreze caracterul arbitrar al deciziei instanței de apel ori existența unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor. Argumentele invocate exprimă, în esență, dezacordul recurentului cu soluția pronunțată de instanțele inferioare, cu modul de apreciere a probelor și cu cuantumul despăgubirilor acordate.

Cu privire la temeiul prevăzut de art. 432 alin. (1) lit. e) din Codul de procedură civilă, completul de judecată reține că recurentul nu a demonstrat că decizia instanței de apel ar fi arbitrară sau că s-ar întemeia determinant pe o apreciere vădit nerezonabilă a probelor.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Potrivit art. 442 alin. (2) Cod de procedură civilă, instanța de recurs este ținută de modul în care au fost apreciate probele de instanțele inferioare, cu excepția situației în care se invocă temeinic art. 432 alin. (1) lit. e) – hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor.

În speță, instanța de apel și-a întemeiat concluziile pe ansamblul probelor administrate, inclusiv procesul-verbal cu privire la contravenție prin care Iurie Bujac a fost recunoscut vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art. 78 alin. (1) Cod contravențional,, raportul de constatare medico-legală, actele medicale și bonurile de plată anexate la dosar, apreciind că suma de 2.500 lei acordată cu titlu de prejudiciu moral și suma de 2.500 lei pentru asistență juridică reprezintă despăgubiri echitabile, rezonabile și proporționale circumstanțelor cauzei.

Prin urmare, concluzia instanței de apel a fost raportată la probe concrete. În consecință, recursul nu evidențiază existența unei decizii arbitrare și nici o 5 apreciere vădit nerezonabilă a probelor, dar exprimă dezacordul recurentului cu soluția instanțelor inferioare privind cuantumul despăgubirilor acordate și aprecierea circumstanțelor cauzei.

Astfel, cererea de recurs nu pune în discuție o problemă de legalitate care să justifice intervenția Curții Supreme de Justiție, dar urmărește, în esență, reevaluarea circumstanțelor de fapt și a probelor administrate în cauză. Completul de judecată menționează că recursul nu constituie o cale ordinară de rejudecare a cauzei sub aspect factual, iar filtrul de admisibilitate are rolul de a permite examinarea doar a acelor cereri care ridică probleme ce s-ar încadra în art. 432 alin. (1) din Codul de procedură civilă.

În aceste circumstanțe, completul de judecată constată că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, fiind vădit neîntemeiată.

Din aceste motive, în conformitate cu art. art. 431, alin. (1) şi (2), art. 433, alin. (1), lit. f), 440, alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Mihail Baba, reprezentat de avocatul Valeriu Negoiță. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Gheorghe Stratulat 6