2ra-990/24 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie

La 14 octombrie 2019 Constantin Ciobanu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Veaceslav Cazacu cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție

În motivarea acțiunii a indicat că la 1 decembrie 2017, aproximativ ora 05:30 min., Veaceslav Cazacu conducând automobilul de model xxxxx, pe traseul național R-3, în regiunea xxxxx, a tamponat o turmă de capre ce-i aparțineau lui. În urma impactului au fost traumate mortal 14 capre.

A menționat că, pe cazul dat Veaceslav Cazacu a fost recunoscut vinovat de către IP Basarabeasca la 26 decembrie 2017 fiindu-i întocmit proces-verbal contravențional pentru comiterea contravențiilor prevăzute de art. 232 alin. (1) și 242 alin. (2) din Codul contravențional.

Reclamantul a notat că în urma contravenției comise de Veaceslav Cazacu lui i-a fost cauzat prejudiciu material în sumă de 18 200 lei și anume: au fost traumate mortal 14 capre, costul unei capre la acel moment constituia 1 300 de lei, astfel, 1 300 x 14=18 200 de lei.

A mai explicat că i-a fost cauzat și prejudicial moral ce se exprimă prin suferințe psihice pe care le-a suportat și le mai suportă în prezent după ce i-au fost omorâte caprele și practic distrusă mica afacere pe care o avea. Aici se încadrează și venitul ratat deoarece o parte din capre urmau să se reproducă și să-i aducă venit suplimentar. La fel, în prejudicial moral se include și comportamentul lui Veaceslav Cazacu, care fiind vinovat de fapta comisă, a refuzat categoric să restituie prejudiciul pe cale benevolă.

Constantin Ciobanu și-a estimat prejudiciul moral cauzat de pârât în sumă de 20 000 de lei și a solicitat încasarea integrală a sumei de la pârât, precum și compensarea cheltuielilor de judecată compuse din taxa de stat în sumă de 646 de lei și cheltuielile de asistență juridică în mărime de 3 000 de lei. 1

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reţinut că prin procesul- verbal cu privire la contravenție nr. MAI03 937003 din 26 decembrie 2017, s-a stabilit că Veaceslav Cazacu, conducând automobilul de model xxxxx, a tamponat mai multe caprine ieșite pe carosabil, acțiunile acestuia fiind încadrate în prevederile art. 232 alin. (3) și art. 242 alin. (2) din Codul contravențional. Totodată, potrivit actului de control eliberat de Agenția Națională pentru Siguranța 2 Alimentelor, la fața locului au fost depistate mai multe caprine moarte și vătămate, iar certificatul de cost eliberat de Cooperativa raională de consum UNIVERSCOOP confirma valoarea de piață a unei caprine.

Instanța de apel a stabilit că vina pârâtului în producerea prejudiciului material prin comiterea contravenției a fost probată pe deplin, iar careva contraargumente privind lipsa prejudiciului material nu au fost prezentate.

Concomitent a respins argumentele apelantului întemeiate pe prevederile art. 2013 din Codul civil, reținând că prejudiciul nu a fost cauzat de defectele tehnice ale automobilului, ci de acțiunile contravenționale ale apelantului, care, în calitate de conducător auto și posesor al izvorului de pericol sporit în alt temei legal, nu a ținut cont de situația rutieră și a tamponat animalele reclamantului.

În aceste circumstanțe, instanța de fond a conchis că instanța de fond corect a aplicat prevederile art. 1398 alin. (1) din Codul civil, în redacția aplicabilă la data raportului litigios, și a admis parțial acțiunea reclamantului.

Instanța de apel a mai reținut că apelantul nu a formulat critici reale împotriva hotărârii contestate, limitându-se la invocarea calității de pârât necorespunzător, argumente deja respinse ca neîntemeiate, fără a indica motive de fapt și de drept privind netemeinicia hotărârii și fără a combate argumentele instanței de fond.

În consecință, curtea de apel a concluzionat că hotărârea primei instanțe corespunde rigorilor legale, circumstanțele cauzei au fost stabilite complet și corect, probele administrate au fost apreciate just, iar normele de drept material și procedural au fost aplicate corect, nefiind identificate temeiuri de casare a hotărârii atacate. Totodată, a făcut trimitere la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Van de Hurk c. Țările de Jos, reiterând că obligația motivării hotărârii nu presupune răspuns detaliat la fiecare argument invocat de părți.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a menționat instanța de apel, la examinarea cauzei, a admis încălcări ale normelor de drept procedural și material, nu a cercetat minuțios probele prezentate și a interpretat eronat legislația aplicabilă, pronunțând 3 astfel o hotărâre nelegitimă. hotărâri de respingere integrală a cererii de chemare în judecată.

În acest sens, a invocat temeiurile prevăzute de art. 432 alin. (2) lit. a), c) și d) din Codul de procedură civilă, susținând că instanța nu a aplicat legea care trebuia aplicată, a interpretat eronat legea și a interpretat greșit analogia legii.

A notat că, la 1 decembrie 2017, conducând automobilul de model „Seat Ibiza”, a tamponat o turmă de capre ce aparțineau lui Constantin Ciobanu, însă automobilul implicat în accident aparținea cu drept de proprietate lui Marcel Dodică, care se afla în automobil în calitate de pasager.

A precizat că instanța de apel a reținut eronat că prejudiciul material a fost cauzat prin acțiunile sale și nu de proprietarul automobilului, apreciind că instanța a aplicat greșit prevederile referitoare la răspunderea pentru prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit.

Recurentul/reprezentantul a invocat că legislația civilă reglementează distinct răspunderea pentru prejudiciul cauzat de izvorul de pericol sporit, aceasta constituind o excepție de la regula generală a răspunderii civile delictuale.

A afirmat că, potrivit art. 1410 din Codul civil, obligația de reparare a prejudiciului revine persoanei care posedă izvorul de pericol sporit în baza dreptului de proprietate sau în alt temei legal, iar în speță conducea automobilul cu acordul proprietarului, fără a avea transmisă posesia juridică asupra izvorului de pericol sporit.

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; 4 e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și 5 întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Veaceslav Cazacu, reprezentat de avocatul Eduard Roman și-a întemeiat cererea de recurs în baza prevederilor art. 432 alin. (2) din Codul de procedură civilă, care nu erau în vigoare la data declarării recursului, invocând drept temeiuri de casare neaplicarea legii care trebuia aplicată, interpretarea eronată a legii și a analogiei legii.

Totodată, criticile formulate de recurent/intimat nu infirmă legalitatea concluziilor instanței de apel, ci exprimă, în esență, dezacordul acestuia față de aprecierea probelor și interpretarea situației de fapt, fără a răsturna concluziile instanței de apel referitoare la existența faptei ilicite, vinovăția recurentului și raportul de cauzalitate dintre acțiunile acestuia și prejudiciul cauzat reclamantului.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

În așa mod, deși recurentul/reprezentantul a indicat formal temeiurile de casare, care nu erau în vigoare la data declarării recursului, argumentele dezvoltate în susținerea acestora nu evidențiază, în mod convingător, erori de aplicare sau interpretare a normelor de drept material de natură să afecteze legalitatea soluției adoptate de instanța de apel, ci tind preponderent la contestarea concluziilor de fapt și a modului de apreciere a probatoriului administrat în cauză.

Drept urmare, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție constată că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, 6 Consideră inadmisibil recursul declarat de Veaceslav Cazacu, reprezentat de avocatul Eduard Roman, împotriva deciziei din 4 aprilie 2024 a Curții de Apel Comrat. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 7