2ra-437/24 — Încasarea prejudiciului material si moral

La 30 iunie 2022, Elena Secrieru a depus cerere de chemare în judecată împotriva Valentinei Donici, solicitând încasarea prejudiciului material în sumă de 900 lei, a prejudiciului moral în sumă de 6000 lei, precum și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea acțiunii, reclamanta a indicat că, la 30 iulie 2021, ea împreună cu soțul său au constatat că în curtea lor din mun. Cahul a pătruns ilegal o persoană necunoscută, care a vandalizat lucrările de construcție efectuate anterior. În urma verificărilor și a examinării înregistrărilor video, s-a stabilit că, la 29 iulie 2021, ora 23:57, Valentina Donici a pătruns neautorizat în curte și, timp de aproximativ 33 de minute, a astupat șanțul săpat pentru gard.

Pe acest caz a fost depusă plângere la poliție, fiind întocmit proces-verbal contravențional în temeiul art. 335 Cod contravențional. Prin hotărârea Judecătoriei Cahul din 5 mai 2022, Valentina Donici a fost recunoscută vinovată, iar acțiunea civilă a fost lăsată fără soluționare, cu indicarea posibilității valorificării drepturilor pe cale civilă separată.

Reclamanta susține că a suferit un prejudiciu material de 900 lei, reprezentând costurile lucrărilor de refacere a șanțului, precum și un prejudiciu moral de 6000 lei, cauzat prin suferințe psihice.

La 14 iunie 2022, reclamanta a expediat pârâtei o cerere prealabilă, recepționată la 16 iunie 2022, prin care a solicitat repararea prejudiciului în termen de 7 zile. Până în prezent, prejudiciul nu a fost achitat.

La 28 decembrie 2022, Valentina Donici, prin reprezentantul său Iana Donici, a depus cerere de apel nemotivată împotriva hotărârii Judecătoriei Cahul. Ulterior, la 3 aprilie 2023, a depus apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea hotărârii și pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunea să fie respinsă.

Instanța de apel a reținut că, în baza probelor administrate, inclusiv actul de constatare și evaluare a prejudiciului din 30 iulie 2021, înregistrările video și hotărârea contravențională, s-a confirmat fapta ilicită a Valentinei Donici și existența prejudiciului material de 900 lei, fiind întrunite toate condițiile răspunderii delictuale. Argumentele apelantei Valentina Donici privind inexistența prejudiciului, caracterul unilateral al actului de evaluare, lipsa competenței persoanelor implicate sau imposibilitatea fizică de a săvârși fapta au fost apreciate ca neîntemeiate și declarative.

Instanța a constatat că prima instanță a stabilit corect dreptul reclamantei la repararea prejudiciului moral, însă cuantumul de 1000 lei este echitabil și proporțional, în lipsa probelor care să justifice suma solicitată de 6000 lei, nefiind demonstrate durata și intensitatea suferințelor sau restrângerea vieții sociale și familiale. 2

Astfel, apelul Elenei Secrieru a fost respins, inclusiv cererea privind cheltuielile de asistență juridică în apel, iar în privința apelului Valentinei Donici s-a reținut doar eroarea privind taxa de stat, aceasta urmând a fi încasată în beneficiul statului. În rest, hotărârea primei instanțe a fost menținută, inclusiv în partea privind cheltuielile de asistență juridică de 3500 lei.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că soluțiile instanțelor inferioare au fost nelegale și neîntemeiate sub aspectul prejudiciului material, arătând că suma de 900 lei a fost stabilită exclusiv în baza actului de constatare și evaluare din 30 iulie 2021, întocmit, în opinia sa, de persoane cointeresate și fără competență legală în materie de evaluare. Totodată, a invocat că prejudiciul nu a fost dovedit prin mijloace de probă concludente, că volumul de pământ și modalitatea de calcul nu au fost determinate în mod obiectiv și că, raportat la vârsta și condiția fizică a Valentinei Donici, producerea prejudiciului în maniera reținută de instanțe ar fi fost imposibilă.

Referitor la prejudiciul moral, recurenta a susținut că acesta nu a fost dovedit, fiind invocat declarativ, fără probe privind existența, intensitatea și legătura de cauzalitate, astfel încât nu sunt întrunite condițiile răspunderii delictuale, motiv pentru care a solicitat casarea hotărârilor.

Art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Recursul se declară în termen de 2 luni de la data comunicării hotărârii sau a deciziei integrale, dacă legea nu prevede altfel”.

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: „(1) Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanța verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanța invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre”. 3

Art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă: „(1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat”.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă: „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților”.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și art. 432 din Codul de procedură civilă, Curtea Supremă de Justiție verifică legalitatea deciziilor instanțelor de apel exclusiv prin prisma temeiurilor de recurs prevăzute de lege, iar potrivit art. 433 alin. (1) lit. f) din Codul de procedură civilă, recursul este inadmisibil dacă este vădit neîntemeiat.

Potrivit practicii judiciare constante, recursul trebuie să conțină o argumentare juridică clară și pertinentă, din care să rezulte existența unor erori de drept material sau a unor vicii procedurale esențiale. Recursul nu constituie o cale de rejudecare a fondului cauzei, ci are ca obiect exclusiv controlul de legalitate al deciziei instanței de apel. Simplele nemulțumiri față de soluția pronunțată, neînsoțite de critici juridice concrete, nu întrunesc condițiile de admisibilitate.

Analizând motivele invocate în recursul declarat, Completul de judecată constată că acestea nu se circumscriu cerințelor art. 432 Cod de procedură civilă, fiind orientate, în esență, spre contestarea modului în care instanța de apel a apreciat probele și a stabilit situația de fapt, argumente care au fost deja invocate și examinate în cadrul apelului.

Susținerile recurentei privind inexistența prejudiciului material și nelegalitatea actului de constatare și evaluare nu sunt însoțite de argumente juridice pertinente care să demonstreze o aplicare eronată a normelor de drept material, instanța de apel motivând corect concluziile prin raportare la probele administrate și la dispozițiile legale incidente privind răspunderea delictuală. 4

Contrar afirmațiilor recurentei, instanța de apel a examinat complet circumstanțele cauzei, reținând justificat existența prejudiciului material și a vinovăției acesteia, precum și caracterul neîntemeiat al obiecțiilor referitoare la competența persoanelor care au întocmit actul de evaluare și la imposibilitatea producerii prejudiciului.

Recurenta a formulat doar nemulțumiri generale și subiective față de soluția pronunțată, fără a prezenta argumente juridice pertinente care să încadreze recursul în limitele prevăzute de art. 432 din Codul de procedură civilă, ceea ce justifică aprecierea recursului ca vădit neîntemeiat.

În aceste circumstanțe, Completul de judecată constată că recursul nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și urmează a fi respins ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat Valentina Donici, prin reprezentantul său Iana Donici. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 5