2ra-752/24 — Încasarea prejudiciului moral

La 27.10.2021, Radu Clichici a înaintat cerere de chemare în judecată împotriva ÎM „Moldcell” SA privind încasarea prejudiciului moral (f. d. 2– 5).

În motivarea cererii, a indicat că, la 14 mai 2019, s-a adresat cu o petiție la Inspectoratul de Poliție Botanica (în continuare IP Botanica), mun. Chișinău, înregistrată cu nr. 8776 în REI-2, prin care a invocat că ÎM „Moldcell” SA nu i-a răspuns la cererea depusă la 28 februarie 2019, în temeiul art. 16 alin. (1) din Legea nr. 982 privind accesul la informație, solicitând să fie informat asupra temeiului legal al transmiterii datelor sale cu caracter personal, conținute într-un titlu executoriu ce îl viza, către o terță persoană, și anume ÎM „Incaso” SRL.

Reclamantul a indicat că, în urma neinformării în termenul prevăzut de Legea privind accesul la informație asupra cererii adresate pârâtului, s- a adresat organelor de drept competente.

Ulterior, IP Botanica, mun. Chișinău, a examinat plângerea și a întocmit proces-verbal cu privire la contravenție în temeiul art. 71 alin. (1) din Codul contravențional, constatând încălcarea legislației privind accesul la informație.

Reclamantul a susținut că procesul-verbal cu privire la contravenție și decizia agentului constatator din 21.05.2019, nr. MAI04651079, nu au fost contestate în temeiul art. 448 din Codul contravențional.

În opinia reclamantului, i-a fost cauzat un prejudiciu moral, manifestat prin stări de frustrare generate de caracterul acțiunilor pârâtului ÎM „Moldcell” SA, precum și ale angajaților acestuia, care i-au îngrădit accesul la informație, i-au lezat onoarea și demnitatea, au afectat caracterul confidențial al datelor sale cu caracter personal și i-au provocat o stare de insecuritate și pierdere a încrederii în pârât și în angajații acestuia, existând riscul repetării unor asemenea acțiuni. 1

De asemenea, reclamantul a menționat că datele cu caracter personal au o importanță deosebită pentru persoană, fiind esențiale pentru identificarea acesteia și neputând fi divulgate fără consimțământul subiectului datelor cu caracter personal.

În drept, reclamantul și-a întemeiat pretențiile în baza art. 1398, art. 1404, art. 1422 și art. 1423 din Codul civil.

Verificând legalitatea și temeinicia hotărârii contestate, prin prisma normelor de drept și a situației de fapt constatată în speța dedusă judecății, instanța de apel a considerat corectă concluzia instanței de fond privind respingerea cererii de chemare în judecată depusă de Radu Clichici.

Colegiul civil a apreciat că instanţa de fond întemeiat a reţinut că la 6 iunie 2019 ÎM „Moldcell” SA a răspuns lui Radu Clichici, prin care i-a comunicat că temeiul juridic de prelucrare a datelor cu caracter personal este constituit de interesul legitim al operatorului de a obține executarea obligaţiilor pe care subiectul de date le-a asumat contractual. Iar, persoana împuternicită de către ÎM „Moldcell” SA în acest sens este ÎM „Incaso” SRL.

Instanţa de apel a menţionat că, pîrîtul ÎM „Moldcell” SA a informat reclamantul Clichici Radu că potrivit legii privind protecţia datelor cu 2 caracter personal, beneficiază de dreptul de informare, dreptul de acces la datele cu caracter personal, dreptul de intervenţie asupra datelor cu caracter personal, dreptul de opoziţie, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale, dreptul de acces la justiţie, pe care le poate exercita printr-o cerere scrisă adresată companiei ÎM „Moldcell” SA. Iar, orice litigiu cu referire la protecţia datelor cu caracter personal care nu poate fi soluţionat pe cale amiabilă într-o perioadă de timp rezonabilă, poate fi escaladat la Centrul Naţional pentru Protecţia Datelor cu Caracter Personal (f.d. 68 – 69).

Instanţa de apel a reţinut prevederile legale stipulate în art. 1998 alin. (1), 2037 alin.(1) din Codul Civil, concluzionând că în circumstanțele când reclamantul/apelant nu a prezentat probe veridice în vederea demonstrării prejudiciului moral cauzat de pârâtul/intimat.

Colegiul civil, raportând normele de drept material la circumstanțele cauzei, a ajuns la concluzia netemeiniciei acțiunii înaintate de Radu Clichici, întrucât reclamantul nu a prezentat probe concludente și pertinente care să confirme suportarea unor suferințe psihice determinate de acțiunile companiei pârâte și nici nu a indicat care drepturi personale nepatrimoniale i-au fost lezate.

Colegiul civil a conchis că poziția instanței de fond este întemeiată și argumentată, iar invocările apelantului privind faptul că instanța de fond a argumentat superficial cauza urmează a fi respinse, ori prin hotărârea contestată s-a dat apreciere la argumentele invocate de reclamantul/apelant.

Recurentul invocă încălcarea și aplicarea eronată a normelor de drept material și procesual.

Susține neelucidarea deplină a faptelor, recurenta arătând că instanțele inferioare nu au constatat și nu au analizat în mod complet circumstanțele esențiale pentru soluționarea justă a cauzei.

Recurentul pretinde că există contradicții în hotărâre, întrucât concluziile primei instanțe nu corespund circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Radu Clichici, susţine, că reprezentantul angajatorului a recunoscut integral vina privind omiterea termenului legal de furnizare a informației, fapt ce confirmă caracterul ilicit al acțiunii.

Recurentul invocă dreptul de a încasa prejudiciul moral ca urmare a unei contravenții, în temeiul art. 45 din Codul contravențional, prejudiciul fiind justificat prin trăiri emotiv-volitive, frustrare, stare de disperare, insomnie și disconfort psihic suportat atât de reclamant, cât și de membrii familiei acestuia.

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată recurentului la 12 iunie 2024, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la actele cauzei, iar cererea de recurs a fost depusă la 20 iunie 2024 (f. d. 120).

La 8 mai 2025, în adresa ÎM „Moldcell” SA a fost expediat copia recursului declarat de Radu Clichici, cu înştiinţarea despre necesitatea depunerii referinţei timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de însoțire anexată la materialele dosarului (f. d. 145). 4

Până la data stabilită pentru examinarea admisibilității recursului declarat de Radu Clichici, intimatul ÎM „Moldcell” SA nu au făcut uz de dreptul său procedural de a depune referință.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul 5 nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate.

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Centru și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanței de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea 6 și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45). 39.Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Radu Clichici, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Radu Clichici, împotriva deciziei din 29 ianuarie 2025 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Oxana Parfeni 7