2ra-687/25 — Încasarea prejudiciului material si moral cauzat prin contraventie

La 25 iulie 2022 Vasile Albu a depus cerere de chemare în judecată împotriva lui Ion Vrabie cu privire la încasarea prejudiciului material și moral cauzat prin contravenție.

În motivarea acțiunii a indicat că la 24 iulie 2019 se deplasa pe traseul Hîncești-Chișinău cu un șofer puțin cunoscut pe nume Ion. În jurul orelor 09:55, aflându-se la intersecția cu drumul spre Dănceni, șoferul a semnalizat regulamentar și a ieșit pe acostament, pentru ca unul din pasageri să coboare.

Reclamantul a menționat că, în timp ce pasagerul deschidea portiera pe dreapta – spate, șoferul unui automobil de model xxxxx, nu a respectat prevederile din Regulamentul Circulației Rutiere, aprobat prin HG nr. 357 din 13 mai 2009, inclusiv a pct. 1, art. 45 și în rezultat a tamponat în spate automobilul de model xxxxx, care staționa pe acostament și în care se afla în calitate de pasager, fiind așezat pe bancheta din spate.

A explicat că, lovitura a fost puternică, deoarece mașinile au fost deteriorate semnificativ. La fel, tuturor participanților accidentului, inclusiv celor din autoturismul de model Dacia, li s-au cauzat vătămări corporale. Fiind în stare de șoc, s-a deplasat la domiciliu, unde a constatat simptome de boală în regiunea gâtului, a membrelor inferioare și superioare, a solicitat serviciul de urgență, care după investigațiile necesare de staționar, i-a stabilit diagnosticul: „contuzia țesuturilor moi în regiunea radiocarpiene pe stânga și articulația genunchi pe dreapta”.

În acest sens, reclamantul a notat că, s-a tratat în condiții de ambulator mai bine de 14 zile prin metode ale medicinii tradiționale și netradiționale, folosind pentru tratarea și reabilitarea mușchilor gâtului, un dispozitiv de tip „cervicostat”. Din motiv de boală și tratament, a fost impus să contramandeze mai multe ședințe și evenimente importante, deplasări cu mașina. Până la momentul formulării cererii simte și acuză dureri în regiunea ligamentelor cervicale (gât). 1

În opinia reclamantului, prin acțiunile sale, șoferul vinovat i-a provocat disconfort incomensurabil în plan material, psihic și moral și i-a zădărnicit un șir întreg de măsuri programate, totodată, i-a scăzut substanțial speranța de viață.

A mai comunicat că prin actele organului administrativ al Inspectoratului de Poliție Ialoveni, a fost recunoscut ca victimă în cadrul examinării cauzei contravenționale nr. 4258 din 24 iulie 2019, cu privire la accidentul rutier pe traseul R-3, km 11, care a avut loc la 24 iulie 2019 cu implicarea mașinii de model xxxxx, condusă de pârâtul Ion Vrabie și automobilul de model xxxxx, condusă de către Ion Romanov, fiind în mașina lovită de la spate de model xxxxx.

A precizat că, la recomandările medicilor, în perioada 2-14 septembrie 2019 a fost la tratament balneo-sanatorial „Victoria” din Sergheevca, Ucraina, pentru care a achitat 6 650 de lei. Ulterior întru înlăturarea consecințelor persistente ale accidentului, în anul 2020 de la 2-14 septembrie s-a aflat la tratament balneo- sanatorial în sanatoriul „Nufărul alb” din or. Cahul, pentru care a achitat 5 950 de lei. Iar, pe lângă cheltuielile de tratament, a suportat cheltuieli paralele (complementare) pentru transport, corespondență ș.a.

Reclamantul a solicitat încasarea de la Ion Vrabie în beneficiul său a sumei totale de 42 980 de lei, care constă din prejudiciul material și moral cauzat prin contravenție.

Întru consolidarea soluției sale, instanța de apel a reținut că potrivit procesului-verbal cu privire la contravenție din 25 iulie 2019, s-a stabilit că Ion Vrabie a încălcat regulile circulației rutiere, cauzând prejudiciu material lui Ion Romanov, iar nu lui Vasile Albu. Totodată, conform raportului de expertiză judiciară din 22 octombrie 2019, s-a constatat lipsa vătămărilor corporale pe corpul 2 lui Vasile Albu, din motivul neconfirmării acestora prin date clinice și paraclinice obiective. De asemenea, prin încheierea din 2 ianuarie 2020 emisă de IP Ialoveni, s-a încetat procesul contravențional pornit în baza sesizării depuse de Vasile Albu, constatându-se lipsa elementelor componenței contravenției prevăzute de art. 242 alin. (1) din Codul contravențional, inclusiv sub aspectul cauzării de vătămări corporale lui Vasile Albu, încheiere care nu a fost contestată.

Raportând prevederile art. 118-119 din Codul de procedură civilă la circumstanțele cauzei, instanța de apel a constatat că reclamantul nu a prezentat probe privind vinovăția pârâtului și existența prejudiciului pretins, inclusiv sub aspect moral și psihic, iar instanțele nu au constatat existența legăturii cauzale dintre fapta ilicită și pretinsele consecințe invocate de reclamant. În acest context, instanța de apel a apreciat argumentele apelantului ca având caracter formal și neconfirmate prin probe relevante și admisibile.

Totodată, Curtea de apel a stabilit că, întrucât acțiunea a fost respinsă, instanța de fond a respins întemeiat și cerința privind compensarea cheltuielilor de judecată, în conformitate cu prevederile art. 82, 90 și 94 din Codul de procedură civilă.

Instanța de apel a mai conchis că toate argumentele invocate de apelant au fost examinate de prima instanță și apreciate ca fiind inconsistente și lipsite de suport juridic, iar apelantul nu a prezentat în instanța de apel probe noi, pe care nu a avut posibilitatea să le prezinte în fața primei instanțe și care ar fi fost de natură să răstoarne concluziile hotărârii contestate.

În esență, în argumentarea recursului, cu reiterarea motivelor de fapt și de drept expuse anterior, recurentul a menționat că instanțele de fond și de apel au apreciat greșit probele administrate și au aplicat eronat legea materială și procesuală, emițând hotărâri ilegale, pripite și incomplete, fără a soluționa toate problemele prevăzute de lege.

A indicat că instanțele s-au limitat la descrierea cronologică a actelor prezentate, fără analiza și aprecierea valorii, legalității, pertinenței și concluziilor acestora.

Recurentul a mai invocat încălcarea competenței teritoriale, menționând că accidentul rutier a avut loc pe teritoriul raionului Ialoveni, iar examinarea administrativă a fost efectuată de poliția Ialoveni, însă acțiunea a fost repartizată aleatoriu unui judecător din Judecătoria Hîncești, sediul Ialoveni. Totodată, a susținut că ulterior cauza a fost strămutată unui magistrat din aceeași judecătorie, 3 din considerente de răzbunare asupra unui avocat incomod, iar pe parcursul examinării cauzei magistrata ar fi manifestat un comportament părtinitor.

Recurentul a susținut că instanța de apel a menținut eronat hotărârea primei instanțe, omițând faptul că la momentul producerii accidentului rutier prevederile art. 242 alin. (1) din Codul contravențional includeau și cauzarea de vătămări corporale neînsemnate victimei.

A notat că prin procesul-verbal contravențional s-a constatat încălcarea regulilor circulației rutiere de către Ion Vrabie, iar în urma accidentului acesta a suferit vătămări corporale, confirmate prin acte medicale și expertize medico- legale. De asemenea, recurentul a specificat că a suportat tratament medical și balneo-sanatorial, inclusiv cheltuieli pentru tratament și transport, explicînd că accidentul i-a provocat prejudicii materiale, fizice, psihice și morale, diminuându- i starea sănătății și speranța de viață. A apreciat prejudiciul moral la suma de 30 000 de lei și a solicitat repararea integrală a prejudiciului cauzat.

Totodată, recurentul a indicat că instanțele nu au examinat toate motivele invocate în apel și nu au soluționat fondul cauzei prin expunerea argumentelor privind admiterea sau respingerea acțiunii în raport cu concluziile reținute

Art. 433 alin.(1) lit. a) și f) din Codul de procedură civilă: ,,Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: f) recursul este vădit neîntemeiat.

Art. 432 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă: „Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.”

Art. 442 alin. (1) din Codul de procedură civilă: 4 ,,Judecând recursul declarat împotriva deciziei date în apel, instanţa verifică, în limitele invocate în recurs, legalitatea hotărârii contestate prin prisma temeiurilor prevăzute la art. 432. Instanţa invocă, din oficiu, neatragerea în proces a persoanelor ale căror drepturi sunt lezate prin hotărâre.”

Art. 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă: „În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părţilor, declară recursul inadmisibil. Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curţii Supreme de Justiţie şi se expediază părţilor.”

Temeiurile de declarare a recursului sunt prevăzute la art. 432 alin. (1) lit. a)-f) şi alin. (2) din Codul de procedură civilă. Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează că procedura admisibilității constă în verificarea faptului dacă motivele invocate în recurs se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă.

Din analiza prevederilor legale reținute supra, rezultă că admisibilitatea/ inadmisibilitatea recursului urmează să însușească în condițiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente și serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanței de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

Completul Curții Supreme de Justiție notează, că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Or, dezacordul recurentului cu decizia instanței de apel, nu constituie temei de casare a deciziei contestate, or, recursul exercitat conform Secțiunii a II-a are un caracter devolutiv numai asupra problemelor de drept material şi procedural, verificându-se doar legalitatea deciziei, dar nu şi temeinicia în fapt.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție remarcă că potrivit regulilor din Secțiunea a II-a din Capitolul XXXVIII din Codul de procedură 5 civilă, instanţa de recurs nu verifică modul de apreciere a probelor de către instanțele ierarhic inferioare. Forţa atribuită unei probe sau alteia, coraportul dintre probe, suficiența probelor şi concluziile făcute în urma probațiunii sunt în afara controlului instanței de recurs.

Completul de judecată notează că motivele invocate în cererea de recurs nu sunt de natură să infirme concluziile instanței de apel, acestea reprezentând, în esență, o reiterare a susținerilor examinate anterior și o interpretare diferită a probelor administrate. Or, instanța de apel în mod corect a constatat că reclamantul nu a prezentat probe pertinente și admisibile care să confirme existența prejudiciului pretins, legătura cauzală dintre fapta imputată pârâtului și consecințele invocate, precum și temeinicia pretențiilor formulate.

În lipsa unor erori de drept sau a unei aprecieri vădit nerezonabile a probelor, care să justifice intervenția instanței de recurs, completul conchide că decizia atacată este legală și întemeiată.

În această ordine de idei, se reține că decizia instanței de apel a fost pronunțată în temeiul probelor legal administrate și al unei interpretări conforme a normelor legale incidente. Iar raționamentele instanței de apel sunt clare și coerente, reflectând o legătură directă între situația de fapt și dispozițiile legale aplicabile.

Din considerentele expuse, Completul de judecată conchide că cererea de recurs nu întrunește condițiile de admisibilitate prevăzute de lege și consideră recursul ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f) și art. 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Consideră inadmisibil recursul declarat de Vasile Albu, împotriva deciziei din 9 aprilie 2025 a Curții de Apel Centru. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Ion Munteanu Gheorghe Stratulat 6