2ra-1194/24 — Repararea prejudiciuşlui material şi moral

La 23 martie 2023, Alexei Galiţchi, a depus în instanța de judecată cerere de chemare în judecată către Președintele Republicii Moldova, Parlamentul Republicii Moldova, Procuratura Republicii Moldova, Curtea Supremă de Justiție, Curtea de Apel Chișinău și Judecătoria Chișinău privind repararea prejudiciului material și moral cauzat prin infracțiune și compensarea cheltuielilor de judecată, (f. d. 3-15, vol. I).

În motivarea cererii Alexei Galiţchi a menţionat că s-a adresat Procurorului şef al Procuraturii Anticorupție cu o plângere penală prin care a solicitat începerea urmăririi penale în privinţa unor judecători în temeiul art. 307 alin.(2), art. 324 alin.(3) din Codul penal.

Reclamantul a susținut că prin ordonanța procurorului din 2 ianuarie 2019 s-a dispus refuzarea în primirea, înregistrarea şi examinarea plângerii depuse.

Ulterior, reclamantul a invocat că a contestat ordonanța din 3 ianuarie 2019 în ordinea art. 2991, 2992 din Codul de procedură penală. Prin ordonanță procurorului din 31 mai 2019 s-a respins plângerea formulată.

În opinia reclamantului, procurorii au încălcat flagrant prevederile art.19, 254, 265, 274 din Codul de procedură penală.

Reclamantul a susținut că prin încheierea din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Chişinău, sediul Ciocana s-a respins plângerea depusă în ordinea art.313 din Codul de procedură penală.

Alexei Galiţchi, a invocat că prin decizia din 21 septembrie 2020 a Curţii de Apel Chişinău a fost respins ca inadmisibil recurs formulat împotriva încheierii din 30 decembrie 2019 a Judecătoriei Chişinău sediul Ciocana.

În opinia reclamantului, ar fi o aberație totală ca o încheiere judecătorească asupra refuzului de a dispune începerea urmăririi penale să fie irevocabilă. În așa circumstanţe art. 313, 473 din Codul de procedură 1 penală se contrazic cu art. 4, 7 şi 8 din Constituția, nu are putere juridică şi nu produce efecte juridice, decizia din 21 septembrie 2020 a Curţii de Apel Chişinău fiind în contradicție cu normele de drept internațional.

A susținut Alexei Galiţchi că organul de urmărire penală cât şi procurorii nu au oferit un răspuns la toate întrebările, formulate, prin ce au încălcat articolul 6 § 1 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale şi anume obligaţia generală a statului de a recunoaște oricărei persoane, aflate sub jurisdicția sa, drepturile şi libertățile definite de Convenţie.

Alexei Galiţchi, consideră că organul de urmărire penală, procurorii, instanţele de judecată din Republica Moldova au încălcat flagrant prevederile art. 19, 254, 274, 313, 437 - 551 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova.

În viziunea reclamantului, în cauză există fapta infracțională şi elementele constitutive ale infracțiunii, prevăzute de art. 324 alin.(3), art.307 alin.(2) din Codul penal.

Reclamantul a considerat că o reparație echitabilă a prejudiciului material, în sensul art. 41 din Convenția Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, cauzat prin infracțiune, ar constitui suma de 200 000 de euro. Astfel, a solicitat încasarea, în mod solidar, de la pârâți, a sumei de 50 000 de euro cu titlu de prejudiciu moral cauzat prin infracțiune și a sumei de 10 000 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare.

Alexei Galiţchi şi-a întemeiat acţiunea în temeiul art. 8 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, art. 14 din Pactul Internaţional cu privire la drepturile civile şi politice, art. 1, 6, 13, 41 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, art. l , 4, 7, 8, 20, din Constituţia Republicii Moldova, articolele 19, 2006 Cod civil.

La 15 februarie 2024, Alexei Galiţchi prin intermediul oficiului poştal a declarat apel nemotivat (f. d. 119-121), împotriva hotărârii din 17 ianuarie 2024 a Judecătoriei Străşeni, sediul Central, iar la 25 iunie 2024, a declarat apel motivat, solicitând admiterea apelului, casarea integrală a hotărârii instanței de fond, cu pronunţarea unei noi hotărâri prin care acţiunea să fie admisă integral (f. d. 152-164).

Totodată, prin încheiere din aceeași data a fost încetată procedura de apel formulată de către Nicolae Daniliuc în interesele lui Alexei Galiţchi.

Colegiul civil, a reţinut că în contextul pretențiilor deduse judecării, conform art. 1998 Cod civil cel care acționează față de altul în mod ilicit, cu vinovăție este obligat să repare prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege, și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. Prejudiciul cauzat prin fapte licite sau fără vinovăție se repară numai în cazurile expres prevăzute de lege. O altă persoană decât autorul prejudiciului este obligată să repare prejudiciul numai în cazurile expres prevăzute de lege. Prejudiciul nu se repară dacă a fost cauzat la rugămintea sau cu consimțământul persoanei vătămate, cu condiția că persoana cunoștea sau trebuia să cunoască consecințele rugăminții sau ale consimțământului, și dacă fapta autorului nu contravine bunelor moravuri.

Instanţa de apel a reiterat că componența delictului civil, include următoare elemente: prejudiciul, fapta ilicită, raportul cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția.

Totodată a fost accentuat că prejudiciul constituie consecințele negative cu caracter patrimonial sau nepatrimonial ale faptei ilicite. Pentru a fi angajată răspunderea delictuală a unei persoane, este necesar ca între fapta ilicită și prejudiciu să existe un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Vinovatul răspunde pentru faptele sale cu vinovăție, adică va repara prejudiciul patrimonial, iar în cazurile prevăzute de lege și prejudiciul moral cauzat prin acțiune sau omisiune. 3

Colegiul civil, consideră că Alexei Galițchi a făcut uz de drepturile sale consacrate la art. 19, 254, 265, 313 Cod procedură penală, a depus plângeri în adresa organelor competente, a obținut răspunsuri la plângerile depuse, iar în cazul când nu a fost de acord cu hotărârile adoptate în privința plângerilor depuse, Alexei Galițchi a făcut uz de dreptul de a ataca și a contesta hotărârile emise la soluționarea plângerilor înaintate.

Instanţa de apel, a reţinut că reclamantul Alexei Galițchi a solicitat încasarea prejudiciului material și moral, cauzat prin încălcarea dreptului la examinarea plângerii penale din 20 decembrie 2018 în strictă corespundere cu prevederile art. 19, 254, 265, 274, 313, 437-451 Cod procedură penală, însă nu a prezentat instanţei hotărâre a judecătorului de instrucție prin care să fie constatată încălcarea drepturilor consacrate la art. art. 19, 254, 265, 274, 313, 437-451 Cod procedură penală, or, controlul legalității acțiunilor, inacțiunilor și actelor se efectuează în conformitate cu Capitolul VII, iar controlul judiciar al procedurii prejudiciare se efectuează în conformitate cu Capitolul VIII, Partea Specială, din Codul de procedură penală.

Colegiul civil, a reţinut că Alexei Galițchi nu a prezentat alte probe, care să justifice angajarea răspunderii delictuale a intimaților şi nici o hotărâre prin care s-ar reține ilegalitatea actelor judecătorești.

Completul judiciar, a reținut ca fiind juste argumentele primei instanțe ce ţin de faptul că reclamantul nu a demonstrat existența faptei ilicite din care să rezulte prejudiciul invocat.

Prin urmare, apelantul nu a demonstrat întrunirea cumulativă a elementelor răspunderii civile delictuale, în special, în condițiile în care nu a fost demonstrată fapta ilicită a intimaților invocate de Alexei Galițchi, care să decurgă din încălcarea drepturilor prevăzute la art. art. 19, 254, 265, 274, 313, 437-451 din Codul de procedură penală.

Completul de judecată conchide că recurentul, s-a conformat prevederilor art. 434 alin. (1) din Codul de procedură civilă și a depus în termen recursul, or, copia deciziei motivate a fost expediată la 12 decembrie 2024, în adresa părţilor, fapt ce se confirmă prin scrisoarea de expediere anexată la materialele cauzei (f. d. 197, vol. I) şi recepţionată de către recurentul la 23 decembrie 2024, fapt care se confirmă prin avizul de recepție ( f. d. 200, vol. I) iar cererea de recurs a fost depusă la 23 decembrie 2024 (f. d. 2-8, vol. II).

La 23 mai 2025, în adresa intimaţilor a fost expediate copiile recursului declarat de Alexei Galițchi, cu înștiințarea despre posibilitatea depunerii referinței timp de o lună de la data primirii corespondenței, fapt ce se confirmă prin extrasul din poşta electronică anexată la materialele dosarului (f. d. 202, vol. II).

Prin referinţă depusă la 4 iunie 2025, prin intermediul poştei electronice Judecătoria Chişinău, sediul Central a solicitat respingerea recursului ca fiind inadmisibilă.

Ulterior la 20 iunie 2025, prin intermediul poştei electronice secretară generală adjunctă, în cadrul Aparatului Preşedintelui Republicii Moldova, Lilia Tonu a depus referinţă prin care a solicitat declararea recursului depus de Alexei Galițchi ca fiind inadmisibil . 5

Art. 432 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin.(1) lit.d)–f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.

Art. 440 alin. (1), (2) din Codul de procedură civilă „(1) În cazul în care se constată existența unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conține sumar faptele cauzei, motivele și temeiul inadmisibilității, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție reține că, Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar și cerința de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile și esențiale încălcări de drept procedural și material capabile să răstoarne deciziile instanței de apel contestate. 6

Completul Curții Supreme de Justiție notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conțină o motivare convingătoare și întemeiată în condițiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanțele expuse se referă la formalitățile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului și filtrului de admisibilitate.

Instanța de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluția pronunțata de către Curtea de Apel Bălţi și nu relevă că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv nu constituie temei de casare a deciziei recurate.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei și care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanțelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum și dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulțumirii față de actul de dispoziție pronunțat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greșelilor imputate instanţei de apel și o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări și/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanţa de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curții Supreme de Justiție accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită și în contextul rolului și funcției legale a instanței judecătorești supreme care constă, în special, în asigurarea și interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să țină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate și a avea succes, de aceste însușiri de ordin legal fundamental. 7

În acest sens, CtEDO în jurisprudența sa constantă statuează că dreptul de acces la instanțe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condițiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăși natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privință de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva Italiei, pct. 85). Condițiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franței, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în fața instanțelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ținut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept național și de rolul instanțelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenței CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac și procedurile care implică doar chestiuni de drept, și nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerințele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A nr. 212-A).

În astfel de circumstanțe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Alexei Galițchi, ca fiind inadmisibil.

Ținând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1) și (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) și (2) din Codul de procedură civilă. COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Alexei Galițchi, împotriva deciziei din 7 noiembrie 2024 a Curții de Apel Bălţi. Încheierea este irevocabilă. Președinte Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 8