2ra-1115/24 — Repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată

La 28 septembrie 2021, Vladimir Bogaciov, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, a depus cererea de chemare în judecată împotriva Luciei Jantovan și Casei Naționale de Asigurări Sociale, cu privire la repararea prejudiciului moral și a cheltuielilor de judecată.

În motivarea cererii de chemare în judecată, reclamantul a indicat că, la 27 martie 2018, a depus la Casa Teritorială de Asigurări Sociale, sect. Râșcani, mun. Chișinău cererea înregistrată cu nr. 2103, prin care a solicitat eliberarea unui certificat temporar necesar pentru perfectarea poliței de asigurare medicală, până la momentul stabilirii și acordării pensiei pentru limită de vârstă.

Reclamantul a menționat că nu putea beneficia de asistență medicală gratuită acordată de stat, deși necesita examinarea de către medicul oncolog, conform îndreptării eliberate de medicul de familie. În aceste condiții, lipsa poliței de asigurare medicală îi afecta în mod direct accesul la serviciile medicale necesare.

Prin răspunsul din 11 mai 2018, reprezentantul Casei Teritoriale de Asigurări Sociale, sectorul Râșcani, i-a comunicat că reclamantul nu figurează ca beneficiar de plăți în sistemul public de pensii. De asemenea, s-a menționat că cererea privind eliberarea certificatului temporar necesar pentru perfectarea poliței de asigurare medicală, în calitate de persoană care a atins vârsta de pensionare, a fost respinsă.

Din cauza nesoluționării adecvate a petiției, a depus plângere la poliție, iar la 31 mai 2018, a fost întocmit procesul-verbal de contravenție în privința angajatului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîşcani, Lucia Jantovan în baza art. ***** alin. ***** din Codul contravențional, însă procesul contravențional nu a fost finalizat.

Reclamantul a susținut că, prin nesoluționarea corespunzătoare și în termenul legal a obiectului petiției sale, reprezentantul Casei Teritoriale de 1 Asigurări Sociale, sectorul Râșcani, i-ar fi lezat drepturile, fapt ce a avut drept consecință neasigurarea accesului său la garanțiile sociale prevăzute de lege

Reclamantul, Vladimir Bogaciov a solicitat încasarea din contul Luciei Jantovan și Casei Naționale de Asigurări Sociale a prejudiciului moral în mărime 60000 de lei și cheltuielile de judecată.

În consolidarea soluţiei adoptate, instanța de apel a reținut că, prin cererea de chemare în judecată, Vladimir Bogaciov a invocat că Lucia Jantovan ar fi comis o faptă ilicită, constând în nesoluționarea corespunzătoare și în termen legal a obiectului petiției sale.

Instanța de apel a subliniat că, pentru angajarea răspunderii civile delictuale în temeiul art. 2015 din Codul civil, este necesară întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile, inclusiv existența vinovăției persoanei pretins responsabile, respectiv ca prejudiciul invocat să fie cauzat din culpa Luciei Jantovan.

Din conținutul procesului-verbal cu privire la contravenție din 31 mai 2018 rezultă că Lucia Jantovan a fost recunoscută vinovată de comiterea 2 contravenției prevăzute de art. ***** alin. ***** din Codul contravențional, iar prin decizia din 31 mai 2018, a fost sancționată cu amendă în mărime de 18 u.c.

Prin hotărârea din 20 iulie 2022 a Judecătoriei Chișinău, sediul Ciocana, s-a admis contestația depusă de Lucia Jantovan, s-a anulat procesul- verbal de contravenție în privința angajatului Casei Teritoriale de Asigurări Sociale sect. Rîşcani, Lucia Jantovan, în baza art. ***** alin. *****din Codul contravențional și decizia de sancționare din 31 mai 2018, fiind încetat procesul contravenţional. Hotărârea a fost menținută prin decizia din 18 martie 2024 a Curții de Apel Chișinău.

Prin urmare, instanța de apel a constatat că, în prezenta speță, nu sunt întrunite toate elemente (condițiile) componenței delictului civil și anume fapta ilicită, raportul cauzal dintre faptă și prejudiciu, și nici vinovăția pârâtei, Lucia Jantovan, or, ultima a fost declarată nevinovată în săvârșirea contravenției în baza art. ***** alin. ***** din Codul contravențional.

Suplimentar, recurentul a menționat că obiectul solicitării din petiție – eliberarea certificatului temporar pentru perfectarea poliței de asigurare medicală, ca persoană ce a atins vârsta de pensionare, a fost neglijat, încât până în prezent această solicitare nu a fost soluționată. Anume această circumstanță, indiferent de existența unei decizii pe marginea cauzei contravenționale, urma să fie stabilită cert de instanța de fond, cât și de instanța de apel. Or, pretinsa nesoluționare adecvată a petiției, indiferent dacă întrunește sau nu elementele contravenției prevăzute de art. ***** alin. ***** din Codul contravențional, constituie o pretenție distinctă și de sine stătătoare a acțiunii civile. 3

Prin urmare, concluzia instanțelor privind lipsa delictului civil nu este pertinentă speței, în condițiile în care obiectul acțiunii derivă din pretinsa soluționare necorespunzătoare a petiției în raport cu obiectul acesteia. Tocmai această împrejurare urma a fi analizată și argumentată în mod expres de către prima instanță, prin prisma probelor administrate și a normelor legale incidente.

La 28 mai 2025, Curtea Supremă de Justiție a expediat intimaților copia cererii de recurs depusă de Vladimir Bogaciov, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, creând astfel participanților la proces condiții egale de a cunoaște modul de derulare a procedurii în recurs, cât și le-a acordat, întru asigurarea respectării principiilor contradictorialității și disponibilității în drepturi, posibilitatea de depunere a referinței.

Art. 433 din Codul de procedură civilă: „ (1) Cererea de recurs se consideră inadmisibilă în cazul în care: a) recursul nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 alin. (1); a1) recursul este depus împotriva unui act ce nu se supune recursului, cu excepţia cazurilor prevăzute la art. 429 alin. (5); b) recursul este depus cu omiterea termenului de declarare prevăzut la art.434; c) persoana care a înaintat recursul nu este în drept să-l declare; d) recursul se depune în mod repetat după ce a fost examinat; e) problema juridică invocată în recurs nu este de o importanţă fundamentală pentru dezvoltarea jurisprudenţei; f) recursul este vădit neîntemeiat. (2) Recursul declarat în temeiul art. 432 alin. (1) lit. e) nu poate fi declarat inadmisibil în temeiul alin. (1) lit. e) din prezentul articol.”

Art. 432 din Codul de procedură civilă: „ (1) Recursul este admis dacă: a) interpretarea legii din hotărârea contestată este contrară jurisprudenţei uniforme a Curţii Supreme de Justiţie; b) prin admiterea recursului, se schimbă sau se consolidează jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie; c) a fost admis neîntemeiat un apel introdus tardiv sau a fost respins ca fiind tardiv un apel depus în termen; d) hotărârea sau decizia vizează drepturile persoanei care nu a fost atrasă în proces; e) hotărârea sau decizia este arbitrară ori se bazează în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor; f) instanţa nu a fost compusă potrivit legii sau hotărârea a fost pronunţată cu încălcarea competenţei jurisdicţionale. (2) Temeiurile menţionate la alin. (1) lit. d)-f) pot fi invocate în recurs doar dacă au fost invocate în apel sau dacă încălcarea a avut loc în instanţa de apel.” 4

Art. 440 din Codul de procedură civilă: „ (1) În cazul în care se constată existenţa unuia dintre temeiurile prevăzute la art. 433, completul din 3 judecători, printr-o încheiere irevocabilă adoptată în lipsa părților, declară recursul inadmisibil. (2) Încheierea privind inadmisibilitatea recursului, care conţine sumar faptele cauzei, motivele şi temeiul inadmisibilităţii, se publică pe pagina web oficială a Curții Supreme de Justiție și se expediază părților.”

Din analiza prevederilor legale reţinute supra, rezultă că admisibilitatea/inadmisibilitatea recursului, urmează să însuşească în condiţiile Codului de procedură civilă exercitarea efectivă a unui control de legalitate veritabil bazat pe temeiuri concludente şi serioase. Astfel, normele citate oferă un drept exclusiv al instanţei de recurs de a filtra cererile de recurs care nu prezintă o motivare suficient de serioasă.

În această ordine de idei, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie reţine că Codul de procedură civilă dezvoltă nu doar caracterul nedevolutiv al recursului, dar şi cerinţa de seriozitate a cererii din perspectiva invocării unor veritabile şi esenţiale încălcări de drept procedural şi material capabile să răstoarne deciziile instanţei de apel contestate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează că pentru a trece testul de admisibilitate, cererea de recurs trebuie să conţină o motivare convingătoare şi întemeiată în condiţiile nominalizate mai sus. În consecutivitate, motivarea cererii de recurs în circumstanţele expuse se referă la formalităţile pe care trebuie să le întrunească cererea în vederea rezistării testului şi filtrului de admisibilitate.

Instanţa de recurs atestă că motivele de casare, invocate în recurs, nu se încadrează în temeiurile prevăzute la art. 432 din Codul de procedură civilă, deoarece se referă la dezacordul recurentului cu soluţia pronunţată de instanța de apel şi nu relevă interpretarea contrară a legii şi aplicarea eronată a normelor de drept material sau procedural sau că aceasta s-ar baza în mod determinant pe aprecierea vădit nerezonabilă a probelor, respectiv, nu constituie temei de casare a deciziei recurate. 5

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie menţionează că cererea de recurs depusă de Vladimir Bogaciov, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, nu conține argumente concrete față de decizia instanței de apel, ci s-a limitat la o simplă exprimare a dezacordului cu soluția pronunțată. Recursul nu îndeplinește condițiile legale de admisibilitate, întrucât nu conține motive de drept și nici temeiuri care să justifice reformarea deciziei recurate.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie notează faptul că dezvoltarea recursului trebuie să cuprindă o motivare corespunzătoare, în sensul arătării cu claritate a acelor critici, care sunt de natură a învedera netemeinicia hotărârii/deciziei şi care se încadrează în temeiurile prevăzute la art.432 din Codul de procedură civilă.

Nu este suficientă simpla expunere a circumstanţelor faptice ale cauzei, fiind necesară motivarea recursului cu indicarea motivelor de netemeinicie pe care se bazează, precum şi dezvoltarea lor. Motivarea recursului însemnând nu doar exprimarea nemulţumirii faţă de actul de dispoziţie pronunţat în apel, ci expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părţii, instanţa a pronunţat o hotărâre neîntemeiată.

Recursul nu se poate limita la o simplă indicare a textelor de lege, ci implică determinarea greşelilor imputate instanței de apel şi o minimă argumentare a criticii în fapt şi în drept, precum şi indicarea probelor pe care se bazează aceste critici. Simpla trimitere la un text de lege, fără explicarea pretinsei interpretări şi/sau aplicări eronate a prevederilor legale de către instanța de apel, nu echivalează cu un argument. Dacă ar proceda la examinarea unei asemenea pretins argument, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie s-ar substitui autorului recursului, fapt care ar echivala cu un control efectuat din oficiu.

Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie accentuează că admisibilitatea recursului trebuie privită şi în contextul rolului şi funcţiei legale a instanţei judecătoreşti supreme care constă, în special, în asigurarea şi interpretarea uniformă a legilor la examinarea cauzelor. Astfel, motivarea oricărei cereri de recurs trebuie să ţină cont pentru a trece filtrul de admisibilitate şi a avea succes, de aceste însuşiri de ordin legal fundamental.

În acest sens, CtEDO în jurisprudenţa sa constantă statuează că dreptul de acces la instanţe nu este absolut. Există limitări implicit admise [Golder împotriva Regatului Unit, pct. 38; Stanev împotriva Bulgariei (MC), pct. 230]. Acesta este în special cazul condiţiilor de admisibilitate a unui recurs, întrucât prin însăşi natura sa necesită o reglementare din partea statului, care se bucură în această privinţă de o anumită marjă de apreciere (Luordo împotriva 6 Italiei, pct. 85). Condiţiile de admisibilitate ale unui recurs pot fi mai stricte decât pentru un apel (Levages Prestations Services împotriva Franţei, pct. 45).

Curtea a mai reiterat că modul de aplicare a articolului 6 procedurilor în faţa instanţelor ierarhic superioare depinde de caracteristicile speciale ale procedurilor respective, urmând de ţinut cont de totalitatea procedurilor în sistemul de drept naţional şi de rolul instanţelor ierarhic superioare în acest sistem. (Botten v. Norway, hotărâre din 19 februarie 1996, Reports 1996-1, p.141, § 39). La fel, conform jurisprudenţei CtEDO, procedurile cu privire la admisibilitatea căii de atac şi procedurile care implică doar chestiuni de drept, şi nu chestiuni de fapt, pot fi conforme cu cerinţele articolului 6 § 1 (a se vedea Helmers c. Suediei 09 octombrie 1991, § 31, Seria A, nr. 212-A).

În astfel de circumstanţe, Completul de judecată al Curţii Supreme de Justiţie concluzionează de a aprecia recursul declarat de Vladimir Bogaciov, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, ca fiind inadmisibil. 38. Ţinând cont de cele expuse supra şi în temeiul art. 431 alin. (1), alin. (2), art. 433 alin. (1) lit. f), 440 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură civilă, COMPLETUL, CU UNANIMITATE DE VOTURI, Declară inadmisibil recursul depus de Vladimir Bogaciov, reprezentat de avocatul Valentin Fediuc, împotriva deciziei 09 octombrie 2024 a Curţii de Apel Chișinău. Încheierea este irevocabilă. Președinte, judecător Stela Procopciuc Judecători Diana Stănilă Oxana Parfeni 7