TRAINA c. PORTUGAL

Comunicat la 26 mai 2015 Prima secțiune Cerere nr. 59431/11 Paolo TRAINA împotriva Portugaliei introdusă la 12 septembrie 2011 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Paolo Traina, este un resortisant italian născut în 1964 și deținut în Beja. Acesta este reprezentat în fața Curții de către dl Normanha Săli Júnior, avocat la Lisabona. Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează: procedura penală La o dată nespecificată, Parchetul a deschis o anchetă în urma unui furt care a avut loc într-un oficiu poștal. Reclamantul a fost examinat în cadrul acesteia. La o dată nespecificată, reclamantul a fost recunoscut ca fiind autorul zborului în cauză în cursul unei parade de identificare (reconhécimento de pessoas . Astfel, acesta a fost trimis înapoi la judecată. La 9 noiembrie 2010, instanța de judecată a condamnat reclamantul la o pedeapsă de 8 ani de închisoare, pentru furt agravat, fals și utilizare de falsuri și declarații false. În ceea ce privește faptele, instanța a luat următoarele măsuri: unul dintre martorii auziți în timpul uimirii, M. I., a văzut fața reclamantului înainte ca acesta să-l acopere cu o cagulă în momentul faptei și apoi a identificat-o ca fiind autorul faptelor în cadrul paradei de identificare, organizată în cursul anchetei că un alt martor, M. Dl., a văzut un individ stând lângă o bicicletă în afara biroului poștal în cauză ; că un inspector al poliției judiciare a confiscat această bicicletă și că aceasta aparținea reclamantului că martorul M F. a confirmat că a vândut bicicleta reclamantului; că cei doi polițiști care au participat la parada de identificare au asemănări fizice cu reclamantul. La o dată nespecificată, reclamantul a formulat un apel în fața instanței de apel da Évora. În memoriul său în recurs, care solicită nulitatea paradei de identificare, reclamantul a susținut că doi dintre cei trei bărbați care au luat parte la aceasta erau ofițeri de poliție aflați în funcție la Evora din 2000 și 2001, ceea ce a făcut evident identitatea sa, cu atât mai mult cu cât, în ultima vreme, era rezidentă în Evora. martie 2011, la care s-a adus la cunoștință reclamantul la 5 martie 2011, Tribunalul de apel din Evora a confirmat parțial hotărârea în primă instanță, însă a redus pedeapsa cu închisoarea la 7 ani. Ea a explicat următoarele: că parada de identificare a avut loc în prezența pârâtului, care a fost, în ceea ce privește acesta, asistat de un interpret; că celelalte două persoane care au participat la parada de identificare au fost de dimensiuni similare cu cele ale reclamantului și au asemănări cu acesta; că martorul l-a identificat bine pe reclamant ca fiind autorul zborului agravat în cauză că parada de identificare a fost conformă cu art. 147 din Codul de procedură penală și că faptul că doi dintre participanți erau polițiști nu a generat legalitatea acestei dovezi; că acest element de probă a fost discutat de către părți în cursul ședinței în fața tribunalului din Evora. Procedura în fața Tribunalului Constituțional La o dată nespecificată, recurentul a formulat o acțiune în neconstituționalitate în fața Tribunalului Constituțional (Tribunalul Constituțional). Pe baza articolului 127 din Codul de procedură penală, acesta susținea că instanța de apel și-a încălcat dreptul la prezumția de nevinovăție prin respingerea cererii în nulitate a probei de identificare. Prin hotărârea din 9 iunie 2011, Tribunalul Constituțional a respins acțiunea în neconstituționalitate, considerând că reclamantul nu ridicase nici o neconstituționalitate, ci atacase direct hotărârea instanței judecătorești în recursul la recursul la recursul la recurs. Curtea Supremă nu controlează hotărârile instanțelor judecătorești, ci numai conformitatea normelor juridice cu Constituția sau conformitatea cu Constituția de către instanțele pe care reclamantul nu le-a impus în temeiul articolului 147 din Codul de procedură penală care reglementează paradele de identificare. Dreptul și practica internă relevante în conformitate cu art. 280 din Constituție, precum și cu art. 70 din Legea de procedură în fața Tribunalului Constituțional (Legea nr. 28/82 din 15 noiembrie 1982), este posibil să se introducă o acțiune constituțională în fața Tribunalului Constituțional împotriva deciziilor instanțelor obișnuite care aplică un standard a cărui neconstituționalitate va fi invocată în cursul procedurii. În conformitate cu jurisprudența constantă și repetată a Tribunalului Constituțional, numai problemele de neconstituționalitate Astfel, Tribunalul Constituțional trebuie să declare inadmisibil orice acțiune îndreptată împotriva deciziei judiciare în sine (a se vedea, de exemplu, Hotărârea nr. 192/94 din 1 martie 1994, n 178/95 din 5 aprilie 1995 și nr. 18/96 din 16 ianuarie 1996). La art. 127 din Codul de procedură penală se citește după cum urmează: Cu excepția cazului în care o lege nu prevede acest lucru, dovezile sunt reținute în conformitate cu normele privind experiența și după convingerea intimă a autorității competente. La art. 147 din Codul de procedură penală dispune: atunci când este necesar să identifici o persoană, oricine trebuie să o identifice este rugat să o descrie indicând toate detaliile pe care și le amintește. Apoi trebuie să-l întrebăm pe cel care a făcut identificarea dacă a văzut persoana care trebuia identificată anterior și în ce context. În cele din urmă, trebuie să punem sub semnul întrebării toate circumstanțele care ar putea afecta credibilitatea sa. În cazul în care identificarea nu se face, persoana care va trebui să o realizeze este îndepărtată și două persoane care au asemănări fizice cu persoana care urmează să fie identificată, inclusiv pentru îmbrăcămintea lor, sunt convocate. Persoana care urmează să fie identificată este plasată pe partea lor și trebuie să se prezinte în condițiile în care ar fi fost văzută de persoana care face recunoașterea. Aceaceasta este apoi convocată și este întrebată dacă recunoaște unul dintre daruri și, în cazul afirmativ, care. 3. Există motive să se creadă că persoana chemată să facă identificarea poate fi constrânsă sau perturbată de realizarea acesteia, în cazul în care parada de identificare nu are loc în împrejurul ei, aceasta trebuie efectuată, dacă este posibil, fără ca persoana respectivă să fie văzută de suspect. (...) (7) O paradă de identificare care nu îndeplinește cerințele acestui articol nu are nici o valoare ca element de probă în orice etapă a procedurii. La 11 octombrie 2011, instanța de apel din Evora a pronunțat, într-un alt caz, că plasarea în parada de identificare a trei sau mai multe persoane, dincolo de suspect, dintre care una este necunoscută doar de cea care face identificarea trebuie să fie asimilată unei încălcări a articolului 147 alineatul (2) din Codul de procedură penală. GRIEF Invocând art. 6 alin. (1) din Convenție, reclamantul care a pronunțat sentința, care a dus la condamnarea sa, pune sub semnul întrebării în special participarea a doi agenți ai forțelor de ordine ale orașului în timpul paradei de identificare desfășurată în cadrul procedurii penale. În opinia sa, acest lucru ar fi favorizat identificarea sa, având în vedere că, în ceea ce îl privește de curând în oraș. RĂSPUNSURILE CU PĂRȚILE Acțiunea în neconstituționalitate a fost o cale de atac eficientă pentru a epuiza în speță? Reclamantul și-a depus cererea în termen de șase luni în conformitate cu art. 35 alineatul (1) din Convenție ( Castanheira Barros c. Portugalia (dec.), 36945/97, 3 februarie 2000 Fernie c. Regatul Unit (dec.), n 14881/04, 5 ianuarie 2006 Anheuser-Busch c. Portugalia (dec.), n 73049/01, 1 februarie 2005 Rezgui c. Franța (dec.), 49859/99 , CEDH 2000 ; Prystavska c. Ucraina (dec.), 21287/02 , CEDH 2002 3. În mai, reclamantul a beneficiat de un proces echitabil în conformitate cu art. 6 alin. (1) din Convenție. În special, în cursul căreia au participat doi polițiști care lucrau în orașul d'Evora timp de aproximativ zece ani, a fost de natură să inducă martorul să desemneze reclamantul drept autorul zborului în cauză (Laska și Lika c. Albania, nr 12315/04 și 17605/04, § 13, 66, 20 aprilie 2010)?

Communiquée le 26 mai 2015

PREMIÈRE SECTION

Requête n

o

59431/11

Paolo TRAINA

contre le Portugal

introduite le 12 septembre 2011

EXPOSÉ DES FAITS

Le requérant, M. Paolo Traina, est un ressortissant italien né en 1964 et détenu à Beja. Il est représenté devant la Cour par M

e

Normanha Salles Júnior, avocat à Lisbonne.

A.

Les circonstances de l’espèce

Les faits de la cause, tels qu’ils ont été exposés par le requérant, peuvent se résumer comme suit.

1.

La procédure pénale

À une date non précisée, le parquet ouvrit une enquête suite à un vol survenu dans un bureau de poste. Le requérant fut mis en examen dans le cadre de celle-ci.

À une date non précisée, le requérant fut reconnu comme l’auteur du vol en question au cours d’une parade d’identification (

reconhecimento de pessoas

). Il fut ainsi renvoyé en jugement.

Le 9 novembre 2010, le tribunal d’Évora condamna le requérant à une peine de 8 ans de prison, pour vol aggravé, faux et usage de faux,

et fausse déclaration.

Quant aux faits, le tribunal releva ce qui suit :

-

que l’un des témoins entendus au cours de l’audience, M

me

I., avait vu le visage du requérant avant que celui-ci ne le recouvre d’une cagoule au moment des faits et l’avait ensuite identifié comme l’auteur des faits dans le cadre de la parade d’identification, organisée au cours de l’enquête

;

-

qu’un autre témoin, M

me

M., avait vu un individu assis à côté d’un vélo à l’extérieur du bureau de poste en cause ;

-

qu’un inspecteur de la police judiciaire avait saisi ce vélo et qu’il s’avérait que celui-ci appartenait au requérant

;

-

que le témoin M

me

F. avait confirmé avoir vendu le vélo au requérant;

-

que les deux policiers qui avaient participé à la parade d’identification présentaient des ressemblances physiques avec le requérant.

À une date non précisée, le requérant forma un appel devant la cour d’appel d’Évora.

Dans son mémoire en recours, demandant la nullité de la parade d’identification, le requérant allégua que deux des trois hommes qui y avaient pris place étaient des policiers en fonctions à Évora depuis

2000 et 2001, ce qui avait rendu évidente son identification, d’autant plus que, lui, résidait depuis peu à Évora.

Par un arrêt du 1

er

mars 2011, porté à la connaissance du requérant le 5 mars 2011, la cour d’appel d’Évora confirma partiellement le jugement en première instance, ramenant toutefois la peine de prison à 7 ans.

Elle exposa ce qui suit :

-

que la parade d’identification avait eu lieu en présence du défenseur du requérant, qui était, quant à lui, assisté d’un interprète ;

-

que les deux autres individus qui avaient participé à la parade d’identification étaient de taille similaire à celle du requérant et présentaient des ressemblances avec celui-ci ;

-

que le témoin avait bien identifié le requérant comme l’auteur du vol aggravé en cause

;

-

que la parade d’identification était conforme à l’article 147 du code de procédure pénale et que le fait que deux des participants étaient des policiers n’entachait pas la légalité de cette preuve ;

-

que cet élément de preuve avait été discuté par les parties au cours de l’audience devant le tribunal d’Évora.

2.

La procédure devant le Tribunal constitutionnel

À une date non précisée, le requérant forma un recours en inconstitutionnalité devant le Tribunal constitutionnel (

Tribunal Constitucional

). Se fondant sur l’article 127 du code de procédure pénale, il alléguait que la cour d’appel avait violé son droit à la présomption d’innocence en rejetant la demande en nullité de la preuve d’identification.

Par un arrêt du 9 juin 2011, le Tribunal constitutionnel rejeta le recours en inconstitutionnalité, estimant

:

-

que le requérant n’avait pas soulevé une quelconque inconstitutionnalité «

normative

» mais avait attaqué directementl’arrêt de la cour d’appel d’Évora ce qui rendait le recours irrecevable

;

-

que la haute juridiction ne contrôle pas les décisions des juridictions mais uniquement la conformité des normes juridiques à la Constitution, ou la conformité à la Constitution de l’interprétation de normes juridiques par les juridictions

;

-

que le requérant n’avait pas invoqué l’inconstitutionnalité de l’article

147 du code de procédure pénale régissant les parades d’identification.

B.

Le droit et la pratique internes pertinents

Conformément à l’article 280 de la Constitution ainsi qu’à l’article 70 de la loi de procédure devant le Tribunal constitutionnel (la loi n

o

28/82 du 15 novembre 1982), il est possible d’introduire un recours constitutionnel devant le Tribunal constitutionnel contre les décisions des juridictions ordinaires qui appliquent une norme dont l’inconstitutionnalité aura été soulevée au cours de la procédure.

Selon la jurisprudence constante et réitérée du Tribunal constitutionnel, seules des questions d’inconstitutionnalité « normative » peuvent être examinées dans le cadre d’un recours constitutionnel, le recours direct en protection d’un droit fondamental n’existant pas dans le droit constitutionnel portugais. Le Tribunal constitutionnel doit ainsi déclarer irrecevable tout recours dirigé contre la décision judiciaire elle-même (voir par exemple arrêts n

o

192/94 du 1

er

mars 1994, n

o

178/95 du 5 avril 1995 et n

o

18/96 du 16 janvier 1996).

L’article 127 du code de procédure pénale se lit comme suit :

«

À moins qu’une loi ne le prévoie pas ainsi, les preuves sont appréciées conformément aux règles de l’expérience et d’après l’intime conviction de l’autorité compétente.

»

L’article 147 du code de procédure pénale dispose :

«

(...)

»

Le 11 octobre 2011, la cour d’appel d’Évora a statué, dans une autre affaire, que le placement dans la parade d’identification de trois personnes ou même plus, au-delà du suspect, dont une seule est inconnue de celui qui fait l’identification doit être assimilée à une violation de l’article 147 § 2 du code de procédure pénale.

GRIEF

Invoquant l’article 6 § 1 de la Convention, le requérant dénonce l’iniquité de la procédure pénale qui a conduit à sa condamnation. Il met en particulier en cause la participation de deux agents des forces de l’ordre de la ville au cours de la parade d’identification réalisée dans le cadre de la procédure pénale. Selon lui, ceci aurait favorisé son identification, étant donné qu’il résidait, quant à lui, depuis peu en ville.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Le recours en inconstitutionnalité était-il un recours efficace à épuiser en l’espèce

?

Castanheira Barros c.

Portugal

(déc.), n

o

36945/97, 3 février 2000

;

Fernie c. Royaume Uni

(déc.), n

o

14881/04, 5 janvier 2006

;

Anheuser-Busch c. Portugal

(déc.), n

o

73049/01, 1

er

février 2005

;

Rezgui c. France (déc.),

n

o

49859/99

, CEDH

2000

‑

XI

; Prystavska c. Ukraine (déc.),

n

o

21287/02

, CEDH

2002

‑

X)

?

? En particulier, la tenue d’une parade d’identification au cours de laquelle ont participé deux policiers qui travaillaient dans la ville d’Évora depuis environ dix ans était-elle de nature à induire le témoin à désigner le requérant comme l’auteur du vol en cause (

Laska et Lika c. Albanie

, n

os

12315/04 et 17605/04, §§ 13, 66, 20 avril 2010) ?