A.J. c. FRANCE

Comunicat la 27 mai 2015 CINCEA SECȚIUNEA II Cererea nr. 13114/15 A.J. împotriva Franței introdusă la 13 martie 2015 EXPOSAT DE FAPTE Temându-se pentru viața sa, reclamantul, resortisant iranian, a părăsit țara sa. La scurt timp după sosirea sa în Franța, s-a prezentat la prefectura de poliție din Paris, la 23 octombrie 2014, pentru a depune o cerere de azil. Cererea sa nu a fost înregistrată și i-a fost prezentată o convocare pentru data de 7 În ianuarie 2015, pentru ca acesta să poată fi stabilit cu privire la admiterea sa la ședere. Reclamantul subliniază că nu i s-a acordat niciun alt document; prin urmare, neavând statutul de reclamant de azil, acesta nu a putut beneficia de niciun fel de asistență materială și financiară. La 13 noiembrie 2014, Tribunalul Administrativ din Paris și-a respins cererea. Reclamantul a solicitat această ordonanță în fața Consiliului de Stat care și-a respins cererea. Reclamantul indică faptul că, de la sosirea sa în Franța, se află într-o situație de mare precaritate, constrâns să doarmă pe stradă, expus la jafuri și agresiuni. După întâlnirea sa în prefectură, reclamantul s-a recuperat, la data de 22 În ianuarie 2015, o autorizație provizorie de ședere, un formular de cerere de azil și o propunere de cazare într-un centru de primire pentru reclamanții de azil, pe care l-a acceptat. GRIFS Reclamantul susține că situația de decădere cu care se confruntă rezultă din inacțiunea prelungită a autorităților interne în ceea ce o privește și constituie un tratament contrar articolului 3 din convenție. Invocând art. 13 coroborat cu art. 3 din Convenție, reclamantul declară că nu a dispus de o acțiune efectivă în măsura în care acțiunile introduse în fața instanțelor administrative sunt respinse sistematic. Având în vedere situația administrativă în care se află reclamantul și în lumina jurisprudenței Curții și în special hotărârea M.S.S. c. Belgia și Grecia ([GC], nr. 3096/09, §§ 251 și următoarele: 21 ianuarie 2011), condițiile de existență ale reclamantului, înainte de obținerea statutului de reclamant de azil, dar și după aceea, sunt contrare articolului 3 din Convenție? Reclamantul a beneficiat de o cale de atac eficientă în sensul articolului 13 din convenție

Communiquée le 27 mai 2015

CINQUIÈME SECTION

Requête n

o

13114/15

A.J.

contre la France

introduite le 13 mars 2015

EXPOSÉ DES FAITS

Craignant pour sa vie, le requérant, ressortissant iranien, quitta son pays. Peu après son arrivée en France, il se présenta à la préfecture de police de Paris, le 23 octobre 2014, afin de déposer une demande d’asile. Sa demande ne fut pas enregistrée et il lui fut remis une convocation pour le 7

janvier 2015 pour qu’il soit statué sur son admission au séjour. Le requérant souligne qu’aucun autre document ne lui a été donné. Par conséquent, ne jouissant pas du statut de demandeur d’asile, il ne put bénéficier d’aucune prise en charge matérielle et financière.

Le 13 novembre 2014, il déposa une requête en référé-liberté afin qu’il soit notamment enjoint au préfet d’examiner sa demande d’admission au séjour au titre de l’asile. Le tribunal administratif de Paris rejeta sa demande. Le requérant interjeta appel de cette ordonnance devant le Conseil d’État qui rejeta sa requête.

Le requérant indique que depuis son arrivée en France, il se trouve dans une situation de grande précarité, contraint de dormir dans la rue, exposé aux vols et aux agressions.

Après son rendez-vous en préfecture, le requérant se vit remettre, le 22

janvier 2015, une autorisation provisoire de séjour, un formulaire de demande d’asile et une proposition d’hébergement en centre d’accueil pour demandeurs d’asile qu’il accepta.

GRIEFS

Le requérant allègue que la situation de dénuement à laquelle il est confronté résulte de l’inaction prolongée des autorités internes à son égard et constitue un traitement contraire à l’article 3 de la Convention.

Invoquant l’article 13 combiné à l’article 3 de la Convention, le requérant allègue qu’il n’a pas disposé d’un recours effectif dans la mesure où les recours introduit devant les juridictions administratives sont systématiquement rejetés.

QUESTIONS AUX PARTIES

1.

Compte tenu de la situation administrative dans laquelle se trouve le requérant et à la lumière de la jurisprudence de la Cour et en particulier l’arrêt

M.S.S. c.

Belgique et Grèce

([GC], n

o

30696/09, §§ 251 et suiv., 21

janvier 2011), les conditions d’existence du requérant, avant l’obtention du statut de demandeur d’asile mais également après, sont-elles contraires à l’article

3 de la Convention

?

2.

Le requérant a-t-il bénéficié d’un recours effectif au sens de l’article

13 de la Convention

?