Q.A. împotriva Țărilor de Jos

Decizia nr. 23816/08 Q.A. împotriva Țărilor de Jos Curtea Europeană a Drepturilor Omului (A treia secțiune), care a stat la 2 iunie 2015 în calitate de comitet compus din: Luis López Guerra, președinte, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judecători și Marialena Tsirli, grefierul adjunct al secțiunii, având în vedere cererea depusă la 20 mai 2008, Având în vedere declarațiile oficiale care acceptă o soluționare prietenoasă a cazului, după deliberare, hotărăsc după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDURĂ Reclamantul, dl Q.A., este un național olandez, care s-a născut în 1989 și trăiește în Rotterdam. Președintele a decis că identitatea reclamantului nu va fi divulgat publicului (art. 47 § 4). El a fost reprezentat în fața Curții de către dl W.H.

van Zundert, un avocat care practică în Rotterdam. Guvernul olandez („Guvernul”) a fost reprezentat de agentul lor, dl R.A.A. Böcker, al Ministerului Afacerilor Externe. Reclamantul s-a plâns, fără a numi un articol particular al Convenției sau al Protocolelor sale, că refuzul de a anula executarea de douăzeci și trei de zile de detenție a unei condamnații suspendate anterior împotriva unei reduceri de douăzeci și trei de zile a unei alte condamnații acordate de Curtea Supremă ca compensare pentru lungimea excesivă a procedurii a fost incompatibilă cu hotărârea Curții Supreme în care a acordat această reducere și, prin urmare, ilegală. Curtea a examinat această plângere în temeiul articolului 5 §§ § 1 și 5 din Convenție.

La 18 și 19 martie 2015, Curtea a primit declarații de decontare prietenoase semnate de părțile în temeiul căreia reclamantul a acceptat să renunțe la orice alte cereri împotriva Țărilor de Jos în ceea ce privește faptele care dau naștere la această cerere împotriva unei angajamente ale Guvernului de a-i plăti 4.000 euro pentru a acoperi orice prejudiciu material și moral plus orice impozit care poate fi imputabil reclamantului. Această sumă va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte. În cazul în care nu s-a plătit această sumă în termenul de trei luni, guvernul s-a angajat să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de împrumut a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei de incumprire plus trei puncte procentuale.

Plata va constitui rezoluția finală a cazului. Curtea ia act de soluționarea prietenoasă atinsă între părți. Este convins că soluționarea se bazează pe respectarea drepturilor omului astfel cum este definită în Convenția și în Protocolurile sale și nu găsește motive pentru a justifica o examinare continuă a cererii. Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, decide pentru a elimina aplicarea din lista de cazuri în conformitate cu art. 39 din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 25 iunie 2015, Marialena Tsirli Luis López Guerra Președintele adjunct al grefierului

THIRD SECTION

DECISION Application no. 23816/08 Q.A. against the Netherlands The European Court of Human Rights (Third Section), sitting on 2 June 2015 as a Committee composed of: Luis López Guerra, President, Johannes Silvis, Valeriu Grițco, judges, and Marialena Tsirli, Deputy Section Registrar, Having regard to the above application lodged on 20 May 2008, Having regard to the formal declarations accepting a friendly settlement of the case, Having deliberated, decides as follows:

FACTS AND PROCEDURE

The applicant, Mr Q.A., is a Dutch national, who was born in 1989 and lives in Rotterdam. The President decided that the applicant’s identity would not be disclosed to the public (Rule 47 § 4). He was represented before the Court by Mr W.H. van Zundert, a lawyer practising in Rotterdam. The Dutch Government (“the Government”) were represented by their Agent, Mr R.A.A. Böcker, of the Ministry of Foreign Affairs. The applicant complained, without naming any particular Article of the Convention or its Protocols, that the refusal to set off the execution of twenty-three days’ detention of a previously suspended sentence against a twenty-three day reduction of another sentence granted by the Supreme Court as compensation for excessive length of proceedings was incompatible with the Supreme Court’s judgment in which it had granted that reduction and therefore unlawful.

The Court examined this complaint under Article 5 §§ 1 and 5 of the Convention. On 18 and 19 March 2015 the Court received friendly settlement declarations signed by the parties under which the applicant agreed to waive any further claims against the Netherlands in respect of the facts giving rise to this application against an undertaking by the Government to pay him 4,000 euros to cover any pecuniary and non-pecuniary damage plus any tax that may be chargeable to the applicant. This sum will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertook to pay simple interest on it, from the expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points.

The payment will constitute the final resolution of the case. THE LAW The Court takes note of the friendly settlement reached between the parties. It is satisfied that the settlement is based on respect for human rights as defined in the Convention and its Protocols and finds no reasons to justify a continued examination of the application. In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list. For these reasons, the Court, unanimously, Decides to strike the application out of its list of cases in accordance with Article 39 of the Convention. Done in English and notified in writing on 25 June 2015. Marialena Tsirli Luis López Guerra Deputy Registrar President