Postat pe 25 noiembrie 2024 SECȚIUNEA 2 Cererea nr. 17010/21 Adalet KAYA împotriva Türkiye introdusă la 16 martie 2021, comunicată la 4 noiembrie 2024 CEA MAI DESFĂȘURATĂ, cererea se referă la plasarea și menținerea în detenție provizorie a reclamantei care, la momentul respectiv, era președinta asociației Rosa, o asociație de protecție a femeilor. La 22 mai 2020, recurenta a fost arestată și arestată pe motiv că era membră a unei organizații ilegale, și anume PKK (Partea Lucrătorilor din Kurdistan, organizație ilegală armată). La 23 mai 2020, judecătorul pentru pace din Diyarbak. Judecătorul s-a bazat pe depoziția unui martor anonim, a interceptărilor telefonice și a dovezilor obținute în timpul perchezițiilor efectuate la domiciliul reclamantei. Curtea din Diyarbakr a acceptat actul de acuzare depus de Parchet și de aceeași hotărâre a decis menținerea în detenție provizorie a reclamantei. La 3 iulie 2020, 4 Curtea de Justiie din Diyarbakýr și-a prezentat prima audienă în lipsa reclamantei. În cursul procesului, procurorul a solicitat ca reclamanta să fie reținută provizoriu. Această cerere a fost acceptată de instanța de judecată. La 16 iulie 2020, recurenta sesizează Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală, în special în temeiul articolului 5 alineatul (1), al articolului 3 și al articolului 4 din Convenție. Prin decizia din 19 noiembrie 2020, Curtea Constituțională a declarat această cale de atac inadmisibilă. În fața Curții, recurenta se plânge de o încălcare a articolului 5 alineatul (2) litera (c), a articolului 3 și a articolului 4 din Convenție. În afara unghiului articolului 5 alineatul (1) litera (c) din Convenție, aceasta declară că aceaceasta a fost pusă și menținută în detenție provizorie fără a exista un motiv plauzibil de a fi comisă o infracțiune. Invocând art. 5 alin. (3) din Convenție, Comisia susține apoi că hotărârile judecătorești care au dispus plasarea și menținerea sa în detenție provizorie nu au fost suficient de motivate. În plus, aceasta denunță sub unghiul art. 5 alin. (4) din Convenție, o încălcare a principiului egalității armelor pe motiv că 4 Curtea Constituțională din Diyarbakýr și-a prelungit reținerea provizorie în absența sa, dar în prezența procurorului, declarând că Curtea Constituțională nu și-a motivat în mod corespunzător decizia, având în vedere că obiecțiile sale sub aspectul articolului 5 §§ 3 și 4 (inexistența unor motive suficiente și relevante în ordonanțele de plasare și de menținere în detenție provizorie și prelungirea detenției sale provizorii de către tribunalul din Diyarbakr în absența sa în timpul procedurii) nu au fost examinate de către aceasta. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI A fost recurenta pusă și menținută în detenție provizorie cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție? Mai exact, dovezile conținute în dosar în momentul plasării și menținerii în detenție a acesteia au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că aceasta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate ( § 46-55, 31 mai 2016 și Yüksel și alții . Turcia , nr. 55835/09 și alte 2 §§ 51-60, 31 mai 2016) Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantei, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din Convenție (Buzadji c. Republica Moldova [GC], 23755/07, §§ 84 102, 5 iulie 2016) În conformitate cu art. 5 alineatul (4) din convenție, recurenta avea la dispoziție o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea detenției sale? hotărârea Tribunalului din Diyarbakýr din 3 iulie 2020, prin care s-a decis menținerea reclamantei în detenție provizorie în absența sa și în prezența procurorului, a fost conformă cu cerințele articolului 5 alineatul (4) din convenție (comparat cu Alt Hotărârea Curții Constituționale a fost motivată în mod suficient și corespunzător în sensul articolului 5 alineatul (4) din convenție (comparativ cu Dimo Dimov și alții c. Bulgaria, n 30044/10, § 69, 7 iulie 2020)
Publié le 25 novembre 2024
Requête n
o
17010/21
Adalet KAYA
contre la Türkiye
introduite le 16 mars 2021
communiquée le 4 novembre 2024
La requête concerne le placement et le maintien en détention provisoire de la requérante qui, à l’époque des faits, était présidente de l’association Rosa, une association de protection des femmes.
Le 22 mai 2020, la requérante fut arrêtée et placée en garde à vue au motif qu’elle était membre d’une organisation illégale, à savoir le PKK (Parti des travailleurs de Kurdistan, organisation illégale armée). Le 23 mai 2020 le juge de paix de Diyarbakır ordonna le placement en détention provisoire de la requérante. Le magistrat se fonda sur la déposition d’un témoin anonyme, des écoutes téléphoniques et des éléments de preuve obtenus lors des perquisitions effectuées au domicile de la requérante. La requérante forma opposition contre la décision de son placement en détention provisoire, mais en vain.
Le 11 juin 2020, la 4
e
cour d’assises de Diyarbakır accepta l’acte d’accusation déposé par le parquet et par la même décision décida au maintien en détention provisoire de la requérante. Le 3 juillet 2020, la 4
e
cour d’assises de Diyarbakır tint sa première audience en l’absence de la requérante. Lors de l’audience le procureur requit le maintien en détention provisoire de la requérante. Cette demande fut acceptée par la cour d’assises.
Le 16 juillet 2020 la requérante saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel invoquant notamment l’ article 5 §§ 1, 3 et 4 de la Convention. Par une décision du 19 novembre 2020, la Cour constitutionnelle déclara ce recours irrecevable.
Devant la Cour, la requérante se plaint d’une violation de l’article
5 §§
1
(c), 3 et 4 de la Convention. Sous l’angle de l’article 5 § 1 (c) de la Convention, elle allègue qu’elle a été placée et maintenue en détention provisoire sans qu’il y ait une raison plausible de soupçonner qu’elle avait commis une infraction. Invoquant l’article 5 § 3 de la Convention, elle soutient ensuite que les décisions judiciaires ayant ordonné son placement et son maintien en détention provisoire n’étaient pas suffisamment motivées. En outre, elle dénonce sous l’angle de l’article 5 § 4 de la Convention, une violation du principe de l’égalité des armes au motif que la 4
e
cour d’assises de Diyarbakır avait prolongé sa détention provisoire en son absence mais en présence du procureur. Enfin, elle allègue que la Cour constitutionnelle n’a pas dûment motivé sa décision, étant donné que ses griefs sous l’angle de l’article
5 §§ 3 et 4 (absence de motifs suffisants et pertinents dans les ordonnances de placement et de maintien en détention provisoire et prolongation de sa détention provisoire par la cour d’assises de Diyarbakır en son absence lors de l’audience) n’ont pas été examinés par elle.
1.
La requérante a-t-elle été mise et maintenue en détention provisoire en violation de l’article 5 § 1 de la Convention
? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement et du maintien en détention de l’intéressée étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celle-ci avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées (
Mergen et autres c. Turquie
, n
os
44062/09 et 4 autres, §§
46-55, 31 mai 2016, et
Yüksel et autres c. Turquie
, n
os
55835/09 et 2 autres, §§
51-60, 31 mai 2016)
?
2.
Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire de la requérante, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention (
Buzadji c. République de Moldova
[GC], n
o
23755/07, §§ 84
‑
102, 5 juillet 2016)
?
3.
La requérante avait-elle à sa disposition, conformément à l’article 5 §
4 de la Convention, une procédure effective à travers de laquelle elle pouvait contester la légalité de sa détention ? En particulier,
–
la décision de la cour d’assises de Diyarbakır du 3 juillet 2020, par laquelle il a été décidé de maintenir la requérante en détention provisoire en son absence et en présence du procureur, était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention (
comparer avec
Altınok c.
Turquie
, n
o
31610/08, §§ 45-49, 29 novembre 2011)
?
–
la décision de la Cour constitutionnelle était-elle suffisamment et dûment motivée au sens de l’article 5 § 4 de la Convention (
comparer avec
Dimo Dimov et autres c. Bulgarie
, n
o
30044/10, § 69, 7 juillet 2020)
?