Erat împotriva Turciei

Publicat la 30 octombrie 2023 A DOUA SECȚIUNE Cererea nr. 46062/22 Güler ERAT împotriva Türkiye introdusă la 20 septembrie 2022, comunicată la 11 octombrie 2023 OBIECTUL L În cadrul unei anchete penale deschise împotriva recurentei pentru apartenență la o organizație teroristă, și anume PKK (Partea lucrătorilor kurzi, organizație armată ilegală), la 19 noiembrie 2019, la 1 Judecătorul de pace al Gaziantep a dispus plasarea sa în detenție provizorie. El a menționat în această privință că există suspiciuni puternice care o împovărau pe reclamantă și că. La 25 noiembrie 2019, recurenta a atacat instanța judecătorească cu privire la arestarea sa provizorie. Prin decizia din 29 noiembrie 2019, Tribunalul de Pace din Gaziantep a respins această acțiune.

La data de 11 mai 2021, la data de 2 mai 2021, tribunalul a dispus eliberarea provizorie a reclamantei. Curtea din Gaziantep a recunoscut-o pe reclamantă vinovată de faptele care i-au fost reproșate (de exemplu, dreptul de a acționa împotriva unei organizații armate teroriste) și a condamnat-o la șase ani și trei luni de închisoare. La data introducerii prezentei cereri, procedura penală era încă pendinte în fața instanțelor naționale. Între timp, la 7 mai 2021, recurenta a introdus o acțiune individuală în fața Curții Constituționale, invocând în special o încălcare a articolelor Constituției care face trimitere la articolele 5, 10, 11 și 18 din convenție. Prin decizia pronunțată la 17 mai 2022, Curtea Constituțională a declarat această acțiune inadmisibilă.

La 24 mai 2022, această decizie a fost notificată recurentei. Cererea se referă în principal la punerea și menținerea în detenție provizorie a recurentei, care denunță o încălcare a articolelor 5 (§ 1 și 3), 10, 11 și 18 din convenție. A fost recurenta pusă și menținută în detenție provizorie cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție?

Mai exact, dovezile conținute în dosar în momentul plasării și menținerii în detenție a acesteia au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că aceasta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate ( § 46-55, 31 mai 2016 și Ayșe Yüksel și alții c. Turcia, nr. 55835/09 și alte 2 §§ 51-60, 31 mai 2016) Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantei, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție (Buzadji c. Republica Moldova [GC], 23755/07, §§ 84-102, 5 iulie 2016)? În plus, durata detenției provizorii a recurentei a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenția privind libertatea de exprimare și/sau de asociere și de întrunire pașnică a recurentei, în sensul articolelor 10 și 11 din convenție (a se vedea, mutatis mutandis, Nedim Șener c. Turcia, nr. 38270/11, § 92-119, 8 iulie 2014 și Lütfiye Zéquire și alții c. Turcia, nr. 36443/06, §§ 44-58, 14 aprilie 2015) Lipsirea de libertate impusă recurentei în prezenta cauză, presupus conformă cu art. 5 din convenție, a fost aplicată, în detrimentul articolului 18 din convenție, în alt scop decât cel prevăzut la articolul menționat (Rasul Jafarov c. Azerbaidjan, nr. 69981/14, § 153-163, 17 martie 2016)

Publié le 30 octobre 2023

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 46062/22 Güler ERAT contre la Türkiye introduite le 20 septembre 2022 communiquée le 11 octobre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

À l’époque des faits la requérante était co-présidente de la branche de Gaziantep du Parti démocratique des peuples (HDP). Dans le cadre d’une enquête pénale ouverte à l’encontre de la requérante pour appartenance à une organisation terroriste, à savoir le PKK (Parti des travailleurs kurdes, organisation armée illégale), le 19 novembre 2019, le 1 er juge de paix de Gaziantep ordonna son placement en détention provisoire. Il nota à cet égard qu’il existait de forts soupçons pesant sur la requérante et que l’infraction reprochée figurait parmi les infractions « cataloguées » énumérées à l’article 100 § 3 du code de procédure pénale (CPP). Le juge estima que la détention apparaissait, à ce stade, être une mesure proportionnée et que le contrôle judiciaire serait insuffisant.

Le 25 novembre 2019, la requérante attaqua l’ordonnance relative à sa détention provisoire. Par une décision du 29 novembre 2019, le 2 e juge de paix de Gaziantep rejeta ce recours. Les recours ultérieurs de la requérante en vue d’obtenir sa libération provisoire et ses objections aux décisions de maintien en détention furent rejetés par les juridictions compétentes. Le 11 mai 2021, la 2 e cour d’assises de Gaziantep ordonna la libération provisoire de la requérante. Le 6 janvier 2022, la 2 e cour d’assises de Gaziantep reconnut la requérante coupable des faits qui lui étaient reprochés (à savoir l’infraction d’appartenance à une organisation armée terroriste), et la condamna à six ans et trois mois d’emprisonnement.

En date de l’introduction de la présente requête la procédure pénale était toujours pendante devant les juridictions nationales. Entre temps, le 7 mai 2021, la requérante introduisit un recours individuel devant la Cour constitutionnelle, invoquant notamment une violation des articles de la Constitution renvoyant aux articles 5, 10, 11 et 18 de la Convention. Par une décision rendue le 17 mai 2022, la Cour constitutionnelle déclara ce recours irrecevable. Le 24 mai 2022, cette décision fut notifiée à la requérante. La requête concerne essentiellement la mise et le maintien en détention provisoire de la requérante, qui dénonce une violation des articles 5 (§§ 1 et 3), 10, 11 et 18 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. La requérante a-t-elle été mise et maintenue en détention provisoire en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement et du maintien en détention de l’intéressée étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celle-ci avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées ( Mergen et autres c. Turquie , n os 44062/09 et 4 autres, §§ 46-55, 31 mai 2016, et Ayșe Yüksel et autres c. Turquie , n os 55835/09 et 2 autres, §§ 51-60, 31 mai 2016) ? 2. Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire de la requérante, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention ( Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 84-102, 5 juillet 2016) ? En outre, la durée de la détention provisoire de la requérante était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention ? 3. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression et/ou d’association et de réunion pacifique de la requérante, au sens des articles 10 et 11 de la Convention ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire dans une société démocratique (voir, mutatis mutandis , Nedim Șener c. Turquie , n o 38270/11, §§ 92-119,

8 juillet 2014, et Lütfiye Zengin et autres c. Turquie , n o 36443/06, §§ 44-58, 14 avril 2015) ? 4. La privation de liberté imposée à la requérante dans la présente affaire, prétendument conforme à l’article 5 de la Convention, a-t-elle été appliquée, au mépris de l’article 18 de la Convention, dans un but autre que celui envisagé par ledit article ( Rasul Jafarov c. Azerbaïdjan , n o 69981/14, §§ 153‑163, 17 mars 2016) ?