Publicat pe 24 aprilie 2023 Secțiunea a doua Cerere nr 35978/18 Ercan GÜN împotriva Türkiye introdus la 19 iulie 2018 comunicat la 4 aprilie 2023 ÎNTÂLNIT DE L 668 la 27 iulie 2016, ca parte a stării de urgență. În 2007, a lucrat pentru postul de televiziune TGRT. În 2016, în momentul arestării sale provizorii, a fost directorul de informații al postului de televiziune Fox TV. La 19 ianuarie 2007, un jurnalist turc de origine armeană, Frirat (Hrant) Dink, a fost asasinat la Istanbul. La autorul atacului, O.S., un tânăr de 17 ani, a fost arestat ulterior la Samsun. Mai târziu, imaginile au fost difuzate de mass-media turcească, inclusiv de TGRT, arătându-se că O.S. se află în mijlocul membrilor forțelor de securitate și deplasând un steag turcesc. Se pare că TGRT și unele alte mass-media, au publicat aceste imagini spunând că O.S. La o dată necunoscută, tribunalul a inițiat o anchetă penală împotriva mai multor persoane, inclusiv a reclamantului, referitoare la asasinarea domnului Dink. La 2 august 2016, reclamantul a fost responsabil de organizarea denumită FETÖ/PDY (organizația desemnată de autoritățile turce sub jurisdicția statului Fetullahist / Organizația Teroristă Fetullahistă / Structura de stat paralel Dink forțelor armate turce, în măsura în care a declarat că fotografiile în cauză au fost făcute în jandarmerie. Potrivit Parchetului, el a făcut-o pentru a crea o percepție cu privire la procesul de d'Ergenekon (care poate fi găsită o scurtă descriere în special în cauza Nedim Șener c. Turcia, n 38270/11, § 6, 8 iulie 2014 De asemenea, a considerat că reclamantul a fost în contact cu numeroși membri ai FETÖ/PDY și că aceste contacte au fost urmărite chiar și după tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016. Printr-un act de punere sub acuzare din 13 aprilie 2017, tribunalul din Jurisdicție a solicitat condamnarea reclamantului pentru apartenență la o organizație teroristă. La 2 noiembrie 2017, judecătorul de pace din Jurisdicție a dispus plasarea în detenție provizorie a reclamantului în cadrul unei alte anchete penale și întotdeauna pentru presupusa sa apartenență la o organizație teroristă. La sfârșitul zilei de 14 martie 2019, 14 curcubeu în care a avut loc arestarea, luând în considerare durata detenției suferite de către persoana respectivă, și-a eliberat libertatea. Ca urmare a recursului formulat de către instanța judecătorească din Jurisdicție la 18 martie 2019, 15 martie 2019, 15 martie 2019. Curtea a Uniunii Europene, în absența avocatului reclamantului, reținerea provizorie a persoanei acuzate pentru apartenența la o organizație teroristă și tentativa de răsturnare a ordinii constituționale. La 12 aprilie 2019, 15 La 14 mai 2019, a fost inițiată o a doua acțiune penală împotriva reclamantului de către instanța de judecată pentru apartenența la o organizație teroristă. La 17 mai 2019, 14 mai 2019, 14 mai 2019, 14 La 24 mai 2019, având în vedere că reclamantul a fost pus în detenție de două ori pentru aceeași infracțiune, aceasta a decis să pună capăt detenției provizorii a persoanei în cauză la 12 aprilie 2019. Într-o hotărâre din 10 februarie 2021, Curtea Constituțională a statuat cu privire la acțiunea individuală a reclamantului introdusă la 6 octombrie 2017, în care se plângea în principal de o încălcare a dreptului său la libertate și securitate și a dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea presei. Înalta Instanță constituțională a considerat că detenția provizorie a reclamantului era conformă cu art. 19 § 3 și 7 din Constituție. Având în vedere concluzia sa cu privire la legalitatea detenției provizorii a reclamanților, aceasta a considerat, de asemenea, că nu a încălcat dreptul la libertatea de exprimare și dreptul la presă al acestora. Printr-o hotărâre din 26 martie 2021, tribunalul de judecată din Jurisdicție l-a condamnat pe reclamant pentru apartenență la o organizație teroristă. Din cele mai recente elemente furnizate de reclamant în iunie 2021 rezultă că procedura penală este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale. Cererea se referă la detenția provizorie a reclamantului care denunță o încălcare a art. 5 alin. (1) și (3) și a art. 10 din Convenție. Întrebări cu privire la părți A existat o încălcare a dreptului reclamantului la libertatea de exprimare și în special a dreptului său de a comunica informații sau idei, în sensul art. 10 În special, în ceea ce privește libertatea de exprimare a limbii, a fost aceasta prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatele (2) și (3) (șoptește Turcia, nr. 53413/11, § 81-112, 8 iulie 2014 și Atilla Tașc. Turcia, nr. 72/17, § 185-192, 19 ianuarie 2021)? Reclamantul a fost privat de libertate prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție? Detenția reclamantului a fost ordonată și prelungită în funcție de căile legale? În plus, dovezile conținute în dosar în momentul deținerii în detenție a laiului au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut să comită infracțiunea care i-a fost reprobabilă ( Ö Õreten și Kanaat c. Turcia, 42201/17 și 42212/17, §§ 79-94, 18 mai 2021)? Au dat instanțele interne motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantului, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție (Buzadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, § 102 și 115-123, 5 iulie 2016)?În plus, durata detenției provizorii a reclamantului a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat al articolului 5 din convenție
Publié le 24 avril 2023
Requête n
o
35978/18
Ercan GÜN
contre la Türkiye
introduite le 19 juillet 2018
communiquée le 4 avril 2023
Le requérant est journaliste. Il débuta sa carrière au journal
Zaman
, un quotidien considéré comme étant l’organe principal de publication du réseau « fetullahiste » et fermé à la suite de la promulgation du décret-loi n
o
668 le 27 juillet 2016, dans le cadre de l’état d’urgence. En 2007, il travaillait pour la chaîne de télévision TGRT. En 2016, au moment de sa mise en détention provisoire, il était le directeur de l’information de la chaîne de télévision Fox TV.
Le 19 janvier 2007, un journaliste turc d’origine arménien, Fırat (Hrant) Dink, fut assassiné à Istanbul. L’auteur de l’attentat, O.S., un jeune homme âgé de dix-sept ans, fut arrêté ultérieurement à Samsun. Par la suite, des images furent diffusées par les médias turcs, y compris par TGRT, montrant O.S. posant au milieu des membres de forces de sécurité et déployant un drapeau turc. Il apparaît que TGRT, et certains autres médias, publièrent ces images en disant que O.S. posait au milieu de gendarmes, au lieu de policiers.
À une date inconnue, le parquet d’Istanbul déclencha une enquête pénale contre plusieurs personnes, dont le requérant, concernant l’assassinat de M.
Dink. Le 2 août 2016, le requérant, soupçonné d’appartenir à l’organisation appelée
(organisation désignée par les autorités turques sous l’appellation « Organisation terroriste Fetullahiste / Structure d’État parallèle »), fut placé en garde à vue. Le 25 août 2016, le juge de paix d’Istanbul ordonna la mise en détention provisoire de l’intéressé. Selon le juge de paix, le requérant avait publié les images d’O.S., de manière à donner l’impression d’associer l’assassinat de M. Dink aux forces armées turques, dans la mesure où il avait déclaré que les photos en question avaient été prises dans la gendarmerie. Selon le parquet, il l’avait fait dans le but de créer une perception concernant le procès d’Ergenekon (dont on peut trouver un bref descriptif notamment dans l’affaire
Nedim Șener c. Turquie
, n
o
38270/11, §
6, 8 juillet 2014
; le procès Ergenekon s’est soldé par l’acquittement des accusés en 2019). Il considéra en outre que le requérant était en contact avec de nombreux membres présumés du
et que ces contacts s’étaient poursuivis même après la tentative de coup d’état du 15 juillet 2016.
Par un acte d’accusation du 13 avril 2017, le parquet d’Istanbul requit la condamnation du requérant pour appartenance à une organisation terroriste.
Le 2 novembre 2017, le juge de paix d’Istanbul ordonna le placement en détention provisoire du requérant dans le cadre d’une autre enquête pénale et toujours pour son appartenance présumée à une organisation terroriste.
À l’issue de l’audience du 14 mars 2019, la 14
e
cour d’assises d’Istanbul, considérant la durée de la détention subie par l’intéressé, ordonna sa remise en liberté. À la suite du recours formé par le parquet d’Istanbul, le 18 mars 2019, la 15
e
cour d’assises d’Istanbul ordonna, en l’absence de l’avocat du requérant, la remise en détention provisoire de l’intéressé pour appartenance à une organisation terroriste et tentative de renversement de l’ordre constitutionnel. Le 12 avril 2019, la 15
e
cour d’assises d’Istanbul entendit le requérant en présence de son avocat et elle ordonna à cette occasion le maintien en détention de l’intéressé uniquement pour appartenance à une organisation terroriste.
Le 14 mai 2019, une deuxième action pénale fut engagée contre le requérant par le parquet d’Istanbul pour son appartenance à une organisation terroriste. Le 17 mai 2019, la 14
e
cour d’assises d’Istanbul accepta le deuxième acte d’accusation et joignit les deux actions pénales. Le 24
mai 2019, considérant que le requérant était placé en détention deux fois pour la même infraction, elle décida de mettre fin à la détention provisoire de l’intéressé ordonnée le 12 avril 2019. Le requérant demeura néanmoins en détention.
Dans un arrêt du 10 février 2021, la Cour constitutionnelle statua sur le recours individuel du requérant introduit le 6 octobre 2017, dans lequel il se plaignait principalement d’une violation à son égard du droit à la liberté et à la sûreté et du droit à la liberté d’expression et à la liberté de la presse. La haute juridiction constitutionnelle estima que la détention provisoire du requérant était conforme à l’article 19 §§ 3 et 7 de la Constitution. Tenant compte de sa conclusion quant au grief relatif à la légalité de la détention provisoire des requérants, elle considéra en outre qu’il n’y avait pas eu violation du droit à la liberté d’expression et de la presse de l’intéressé.
Par un jugement du 26 mars 2021, la cour d’assises d’Istanbul condamna le requérant pour appartenance à une organisation terroriste. Il ressort des dernières éléments fournis par le requérant en juin 2021 que la procédure pénale est actuellement pendante devant les juridictions nationales.
La requête concerne la détention provisoire du requérant qui dénonce une violation de l’article 5 §§ 1 et 3 et de l’article 10 de la Convention.
1.
Y a-t-il eu violation du droit du requérant à la liberté d’expression, et spécialement de son droit de communiquer des informations ou des idées, au sens de l’article 10
? En particulier, l’atteinte à la liberté d’expression de l’intéressé était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 §
2 (
Șık c. Turquie
, n
o
53413/11, §§ 81-112, 8 juillet 2014 et
Atilla Taș c.
Turquie
, n
o
72/17, §§ 185-192, 19 janvier 2021) ?
2.
Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 §
1 de la Convention
? La détention du requérant a-t-elle été ordonnée et prorogée selon les voies légales
? Par ailleurs, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celui-ci avait pu commettre l’infraction qui lui était reprochée (
Öğreten et Kanaat c.
Turquie
, n
os
42201/17 et 42212/17, §§ 79-94, 18 mai 2021) ?
3.
Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire du requérant, conformément à l’article
5 §
3 de la Convention (
Buzadji c. République de Moldova
[GC], n
o
23755/07, §§ 102 et 115-123, 5 juillet 2016) ? En outre, la durée de la détention provisoire du requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un «
délai raisonnable
», au sens du même paragraphe de l’article
5 de la Convention
?