CtEDO 12.02.2021 Auto

DINK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
12.02.2021
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
DINK c. TURQUIE (CtEDO, 2021)
HUDOC · oficial

Comunicată la 12 februarie 2021 Publicată la 1 martie 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 54508/12 Rahil D Cererea se referă la presupusa ineficiență a urmăririlor penale declanșate împotriva a doi agenți ai serviciilor naționale de informații (MT) care, deși au alertat în februarie 2004, jurnalistul turc (Flat) Hrant Dink de la amenințările la adresa vieții sale din partea grupurilor ultranaționaliste din cauza unui articol publicat în jurnalul său, nu ar fi luat, în paralel, măsurile necesare pentru a-i proteja viața. Într-adevăr, ziarul turco-armenian Agos, un ziar bilingv editat la Istanbul, a publicat în februarie 2004 un articol despre Frirat Dink aviator cunoscut și simbol al femeii moderne din Turcia. Această publicație, preluată două săptămâni mai târziu de un mare cotidian, a stârnit motive puternice din partea șefului de stat major, care considera că aceasta era o încercare de a păta imaginea de pe fața pământului și, pe de altă parte, membri ai grupurilor ultranaționaliste care considerau această ipoteză avansată în articol drept o ofensă adusă turcilor. La cererea șefului Statului Major, liderii M.T. au solicitat doi dintre agenții lor care lucrează la Istanbul, Ö.Y. și H.S., să se întâlnească cu F.R.R. Dink pentru a obține o copie a documentelor care ar dezvălui originea armeană a S.G. La adjunctul prefectului d a invitat la birou pe reclamantul F.R.at Dink, invitându-l în același timp să furnizeze copii ale acestor documente, pentru o reuniune care a avut loc la 24 februarie 2004 la care au participat și cei doi agenți ai M.T. Potrivit F.R.at Dink, prefectul adjunct și agentul Ö.Y. au fost conștienți că acest tip de publicație, chiar dacă buna voință a lui Dink nu ar fi fost pusă în discuție de către autorități, ar provoca reacția violentă a grupurilor ultranaționale și ar crea riscuri pentru securitatea comunității armene și pentru el însuși și i-au cerut să evite astfel de publicații. Potrivit agentului Ö.Y., în cadrul acestei reuniuni a explicat că articolul referitor la Sabiha Gökçen, precum și o serie de opt articole pe care tocmai le-a publicat (pentru care a fost condamnat mai târziu în temeiul articolului 301 din Codul Penal din Turcia) au generat atacuri și amenințări nejustificate împotriva sa din partea mediilor ultranaționale. Ca urmare a condamnării definitive a tribunalelor penale la data de 19 iulie 2006, în temeiul articolului 301 din Codul penal pentru seria de opt articole și a asasinării sale de către un activist ultranaționalist, la 19 ianuarie 2007, reclamanții au depus plângeri împotriva forțelor de ordine, reproșându-le că nu au protejat viața lui Frirat Dink. Aceste fapte au fost printre cele care au făcut ulterior obiectul cererilor nr. 2668/07, 6102/08, 30079/08, 7072/09 și 7124/09 introduse în fața Curții și care au condus la o hotărâre pronunțată la 14 septembrie 2010. În acest sens, Curtea a concluzionat că art. 2 din Convenție încalcă prevederile articolului 2 sub aspect material, concluzionând că autoritățile, inclusiv agenții implicați și responsabilii M De asemenea, Comisia a ajuns la concluzia unei încălcări a articolului 2, sub aspect procedural, din cauza lipsei unei anchete efective asupra omisiunilor sau neglijențelor în ceea ce privește protecția vieții lui F.R.at Dink din partea forțelor de ordine (departamentele de poliție și de jandarmerie din Trabzon, serviciile de poliție din Istanbul și unii membri ai poliției și jandarmeriei din Samsun). În cadrul reuniunii din 24 februarie 2004, reclamanta Rahil Dink a trimis o scrisoare la cabinetul prim-ministrului care se plângea de responsabilii pentru uciderea soțului său, inclusiv de participanți la reuniunea din 24 aprilie 2010, la care au participat agenții Ö.Y. și H.S. care au participat la reuniunea din 24 februarie 2004 nu a făcut obiectul unei anchete inițiate împotriva agenților Ö.Y. și H.S. Februarie 2004 la prefectura d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 8 februarie 2010, avocații familiei Dink au depus o plângere împotriva tuturor autorităților pe care le considerau că au omis să protejeze viața lui F. R. Dink, inclusiv a celor doi agenți ai M.M.T. menționați și, în general, a celor responsabili de această organizație. Curtea a înaintat cererea în vederea unei anchete separate. Mai 2010, Parchetul din Jurisdicție a continuat procesul împotriva presupusilor autori ai asasinatului lui F.O.R. Dink a transmis cererea secțiunii din Parchetul însărcinat cu infracțiunile comise de funcționari, adăugându-i documentele suplimentare referitoare la anumiți funcționari posibil suspecți. La 28 mai 2010, Parchetul din Jurisdicție este declarat incompetent loci La 21 iunie 2010, biroul de consultanță juridică al prim-ministrului a solicitat autorizarea prim-ministrului pentru a putea investiga activitățile agenților M 368/T în cauză. La 30 iunie 2010, biroul de consultanță juridică al prim-ministrului a solicitat consilierului M La 23 iulie 2010, consilierul M.T. a răspuns că M.T. nu dispunea de niciun fel de informații cu privire la actul cu privire la F.R.T. și că nu s-a dovedit că agenții în cauză au abuzat de funcția lor. La 20 august 2010, prim-ministrul (M. Recep Tayyip Erdoćan la momentul respectiv) a solicitat consilierului M.M.T. să efectueze o anchetă pentru a stabili dacă agenții și serviciile relevante ale M.M.T. au dat dovadă de neglijență sau au contrazis legea prin îndeplinirea serviciului lor. La 12 ianuarie 2011, consilierul M.T. l-a informat pe prim-ministru că, la sfârșitul anchetei, s-a dovedit că reuniunea din 24 februarie 2004 la care doi dintre agenții lor, Ö.Y. și H.S., au participat n. La 21 ianuarie 2011, prim-ministrul a autorizat deschiderea unei anchete penale împotriva agenților Ö.Y. și H.S., dar nu împotriva altor funcționari ai serviciului. La începutul lunii mai 2011, Parchetul d La 29 septembrie 2011, tribunalul din Ankara a declarat pedeapsa cu moartea pentru prescripție. La 12 decembrie 2011, consiliile familiei Dink s-au opus. La 10 februarie 2012, tribunalul din Sincan, hotărând în ultimă instanță, a respins opoziția. În cadrul unei anchete suplimentare inițiate în 2014 de către Parchetul de Stat împotriva responsabililor polițienești din Istanbul și a responsabililor locali ai M.T. cu privire la presupusele neglijențe ale acestora în legătură cu uciderea lui F.R.R. Dink, procurorul districtual responsabil de anchetă a primit din nou depoziția Ö.Y. și cea a prefectului adjunct care a participat la reuniunea din 24 februarie 2004. La 19 octombrie 2015, tribunalul a emis o ordonanță de nejudiciare, printre altele, cu privire la agentul Ö.Y. și prefectul adjunct, reamintind că urmăririle penale cu privire la încălcarea dreptului de proprietate care le-a fost imputată au fost prescrise înainte de această ultimă anchetă. Parchetul din Istanbul a intentat o acțiune împotriva unor oficiali ai poliției pentru presupusa lor neglijență în protecția vieții lui Frirat Dink. În fața Curții, reclamanții se plâng în principal de o încălcare a articolului 2 din convenție, deoarece urmăririle penale inițiate împotriva agenților M Bazându-se pe insuficiența investigației penale împotriva agenților M [GC], n 24014/05, § 98-105, 14 aprilie 2015 și pentru obligația de celeritate și diligență a anchetei, Armani Da Silva c. Regatul Unit [GC], n 5878/08, § 237 , 30 martie 2016, Giuliani și Gaggio c. Italia [GC], n 23458/02, § 305 , CEDO 2011 (extracturi)), investigațiile efectuate în speță de către autoritățile naționale cu privire la acuzațiile de neglijență ale funcționarilor serviciilor naționale de informații (METH), Ö.Y. și H.S., în ceea ce privește protecția vieții F Au avut recurentele la dispoziția lor, conform dispozițiilor art. 13 din Convenție, o acțiune internă efectivă prin intermediul căreia ar fi putut să-și exercite dreptul de a fi despăgubite în cazul în care ar fi avut motive să se bazeze asupra investigațiilor efectuate împotriva agenților M

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă