CtEDO 03.11.2011 Auto

ȘIK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
03.11.2011
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Communicated
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2011
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
ȘIK c. TURQUIE (CtEDO, 2011)
HUDOC · oficial

Secțiunea a doua Cerere nr. 53413/11 prezentată de Ahmet ȘIK împotriva Turciei introdusă la 25 august 2011 EXPOSAT DEFICIENTUL, dl Ahmet ȘIK, este un resortisant turc născut în 1970 și rezident în Faptele cauzei, așa cum au fost expuse de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează. Cariera profesională a reclamantului Reclamantul este un jurnalist d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . și ca fotograf pentru agenția Reuters. În articolele sale, reclamantul se referă în principal la teme de importanță politică, cum ar fi libertatea de exprimare, anumite omucideri de către persoane necunoscute, disfuncțiile sistemului judiciar, violența polițienească și problema kurdă. Ca urmare a dezacordurilor cu patronatul presei scrise din cauza activităților sale sindicale, reclamantul a fost concediat de la ziarul său Radikal și a început să lucreze pe cont propriu și să dea cursuri de jurnalism la Universitatea Bilgi din Istanbul. Reclamantul este, de asemenea, coautorul unei lucrări în două volume dedicate anchetei penale Cu toate acestea, Tribunalul Corecțional de la Kadiköy a achitat definitiv aceste acuzații. Textele referitoare la proiectul său de carte intitulat La armată de la imam și conținând, printre altele, o analiză a modului în care circulația islamică în cadrul administrației din Turcia a fost confiscată în martie 2011 de către poliție, din ordinul instanței de judecată, de către instanță. Lucrările jurnalistice ale reclamantului au fost efectuate de cel puțin 11 prețuri profesionale la nivel național între 1994 și 2011. Procesul Ergenekon În 2007, Parchetul din Agha a inițiat o anchetă penală împotriva suspecților unei organizații criminale pe nume Ergenekon. De exemplu, în cazul în care membrii ar fi plănuit și ar fi comis acte de provocare, cum ar fi atacuri împotriva unor persoane cunoscute de public sau atacuri cu bombă în locuri sensibile, cum ar fi sanctuare sau spații de înaltă instanță, cu scopul de a crea o atmosferă de teamă și panică în rândul publicului și, prin urmare, un climat de nesiguranță, astfel încât să se deschidă calea unei lovituri militare. Parchetul a intentat o acțiune penală împotriva mai multor persoane, inclusiv ofițeri sau generali de armată, membri ai serviciilor de informații, oameni de afaceri, politicieni și jurnaliști, reproșându-le că au plănuit o lovitură de stat în scopul de a răsturna ordinea constituțională democratică, infracțiune care se pedepsește cu închisoarea pe viață. La cererea Parchetului, instanța de judecată în care se află instanța pendinte în fața căreia se află procedura pendinte. La 3 martie 2011, ofițerii de poliție au efectuat percheziții la domiciliu și la locul de muncă al reclamantului și al altui jurnalist, N.Ș., și i-au arestat pe aceștia din urmă în arest. La 4 martie 2011, consiliile reclamantului au formulat o opoziție în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză împotriva reținerii în custodie a reclamantului și împotriva perchezițiilor în cauză. La 7 martie 2011, tribunalul a respins această opoziție. În timpul interviului, procurorul l-a informat pe reclamant că o copie a proiectului cărții sale, intitulat "La armată imam'n ordusu" ), a fost găsită la sediul site-ului internet ODA TV în timpul unei percheziții efectuate în cadrul anchetei penale privind organizația ilegală Ergenekon. El a adăugat că a adăugat, de asemenea, ca element de probă în sarcina unui document intitulat De asemenea, procurorul și judecătorul au pus 13 întrebări cu privire la proiectul de carte intitulat "La armată de liimam," șase întrebări cu privire la curriculum vitae al acestuia. în legătură cu angajații ODA TV și cu jurnalistul N.Ș. cinci întrebări referitoare la documentul intitulat "Mediul național 2010" și două întrebări diverse. La 5 martie 2011, judecătorul care se află în spatele tribunalului de ședere din Istanbul a dispus arestarea provizorie a reclamantului, precum și a celuilalt jurnalist, N.Ș, ambele fiind suspectate că sunt membre ale unei organizații teroriste. Se consideră că o astfel de măsură s-a justificat, dat fiind că au existat suspiciuni puternice că ambele părți interesate ar fi putut comite infracțiunile care le-au fost reproșate, precum și un anumit număr de elemente aflate în întreținere, cum ar fi transcrierile de telefon și documentele obținute la sediul ODA TV în cadrul anchetei privind organizația Ergenekon. Judecătorul a reamintit că infracțiunile comise împotriva celor doi suspecți au fost printre infracțiunile menționate la art. 100 alin. (3) din Codul de procedură penală (încălcări de procedură penală). La 8 martie 2011, consiliile reclamantului și ale N.Ș. au formulat o opoziție împotriva ordonanței de detenție provizorii. La 16 martie 2011, tribunalul a respins aceste opoziții și a considerat că există suspiciuni puternice că inculpații au comis infracțiunile care le-au fost reproșate și că, în caz de eliberare a inculpaților, aceștia riscă să fugă sau să distrugă probe. La 4 aprilie 2011, reclamantul a prezentat o cerere de eliberare provizorie. La 8 aprilie 2011, instanța de judecată a pronunțat respingerea acesteia. La 15 aprilie 2011, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei din 8 aprilie 2011. La 19 aprilie 2011, instanța de Assisisie d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 3 mai 2011, reclamantul a prezentat o nouă cerere de eliberare provizorie, care a fost respinsă la 7 mai 2011 de către tribunalul districtual din Quebec. La 24 mai 2011, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei din 7 mai 2011. La 6 iunie 2011, instanța de judecată a respins această opoziție, considerând că era necesar să se mențină în detenție provizorie, nu era necesar să se procedeze la o procedură contradictorie, nici să se țină o audiență, nici să se audieze reclamantul. La 3 iunie 2011, reclamantul a prezentat din nou o cerere de eliberare provizorie. La 16 iunie 2011, instanța de judecată a pronunțat o respingere. La 23 iunie 2011, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei din 16 iunie 2011. La 28 iunie 2011, instanța de judecată a respins această opoziție. Ulterior, la 4 iulie 2011, reclamantul a prezentat o altă cerere de eliberare provizorie, care a fost respinsă la 7 iulie 2011 de către instanța de judecată din statul membru în cauză. La 27 iulie 2011, reclamantul a formulat o opoziție împotriva deciziei din 7 iulie 2011. La 16 august 2011, instanța de judecată a respins cu majoritate această ultimă opoziție. În deciziile menționate anterior și de respingere a cererilor de eliberare provizorie sau a opozițiilor reclamantului, instanța de judecată a fost fondată în mod sistematic pe următoarele motive: : natura infracțiunilor reprobabile, suspiciunile puternice asupra lui, riscul de evadare, starea probelor și faptul că nu au fost încă colectate toate dovezile. În unele dintre aceste decizii, instanța de judecată s-a bazat, de asemenea, pe lipsa unor noi elemente de probă care să slăbească suspiciunile împotriva suspectului și pe ipoteza că măsurile alternative la detenție nu ar fi suficiente pentru a asigura participarea reclamantului la procedura penală. La 16 august 2011, instanța de judecată a dat curs deciziei sale. Președintele său, judecătorul Akçay, a votat împotriva detenției de a-l reține pe reclamant în arest provizoriu și a elaborat o opinie disidentă. În primul rând, a observat că elementele de probă în cauză se refereau exclusiv la pregătirea și contactarea sa cu diverse surse, în vederea redactării cărții sale intitulate Armata Limam. Potrivit judecătorului, suspiciunile împotriva persoanei în cauză se rezumau la redactarea unei cărți conținând idei despre care era vorba organizația Ergenekon. Președintele Akçay a reamintit practica penală de respingere a acuzațiilor de către o organizație teroristă îndreptată împotriva persoanelor care fac laapologie a ideilor în numele cărora organizația pretindea că își desfășoară campania de violență. Referindu-se, de asemenea, la principiul conform căruia libertatea de exprimare este nu numai valabilă pentru ideile primite cu favoare sau considerate inofensive sau indiferente, ci și pentru cele care se confruntă, șochează sau îngrijorează la .. ......................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................................... În plus, amintindu-și că ultimele dovezi solicitate de Parchet vor fi prezentate de poliție, președintele Akçay exclude riscul deteriorării probelor de către acuzat. Concluzia sa este că motivele pentru care cererile de eliberare au fost respinse erau insuficiente în raport cu criteriile stabilite, pe de o parte, de jurisprudența Curții și, pe de altă parte, de Codul de procedură penală. Între timp, la 3 martie 2011, consiliile reclamantului au solicitat Parchetului însărcinat cu ancheta să aibă acces la dosar și, dacă este cazul, să ia o copie a documentelor relevante privind faptele reproșate clientului lor. La 6 martie 2011, instanța de judecată a respins această cerere pe baza unei decizii a instanței de judecată în litigiu, adoptată deja la 19 martie 2010 și clasarea dosarului ca confidențial. Consiliile reclamantului au formulat opoziție în fața instanței de judecată în litigiu împotriva deciziilor din 19 martie 2010 și 6 martie 2011. La 22 iunie 2011, instanța de judecată a respins ambele opoziții, având în vedere natura infracțiunii reprobabile și faptul că ancheta era încă în desfășurare, că toate dovezile nu fuseseră încă colectate și că suspecții ar putea să le modifice sau să le deterioreze. Între timp, la 23 martie 2011, instanța de administrație a dispus confiscarea proiectului de carte al reclamantului și interzice publicarea acestuia. În comisia sa de recurs pentru poliție judiciară, instanța de judecată din Jurisdicție: ordinul de a introduce și de a sechestra toate exemplarele sau bruiajele documentului sau ale proiectului de carte menționat anterior și, dacă este cazul, toate copiile cărții deja tipărite. În executarea acestui ordin, polițiștii au organizat percheziții în casa reclamantului, în casele de ediție și în tipografiile despre care se bănuia că ar putea deține copii ale proiectului de carte, precum și în biroul unui jurnalist care lucra cu reclamantul. După ce au copiat versiunile proiectului de carte pe hard disk-uri, ei le-au distrus. La 25 martie 2011, consiliile reclamantului au formulat o opoziție împotriva ordonanței din 23 martie. La 29 martie 2011, tribunalul din Agha a respins definitiv această opoziție. La 26 august 2011, Parchetul din Jurisdicție a pus în fața tribunalului o acuzație împotriva reclamantului. El a reproșat că i-a acordat sprijin și sprijin organizaiei criminale cunoscute sub numele de Ergenekon. Instanța de asediu dispune de un termen de cincisprezece zile pentru a decide admisibilitatea actului de judecată. La 26 august 2011, Parchetul din Jurisdicție a prezentat, de asemenea, în fața tribunalului din Ergenekon un act de punere sub acuzare împotriva reclamantului, prin care îi reproșa că a furnizat asistență și sprijin organizaiei criminale cunoscute sub numele de Ergenekon prin redactarea cărții "La armată de liimam," cu privire la instruciunile și orientările acestei organizaii. Dreptul și practica internă relevante Dispozițiile Codului penal L Oricine încearcă să răstoarne guvernul Republicii Turcia cu forța și violența sau cu forța sau cu dreptul de a împiedica parțial sau pe deplin exercitarea funcțiilor sale va fi condamnat la reținerea în temeiul art. 314 § 1 și 2 din Codul penal, care prevede travaliu unei organizații ilegale, se citește după cum urmează: Oricine constituie sau conduce o organizație pentru a comite infracțiunile prevăzute de a patra și a cincea secțiune a prezentului capitol va fi condamnat la o pedeapsă între 10 și 15 ani de închisoare. Orice membru al organizației menționate la primul paragraf va fi condamnat la o pedeapsă între 5 și 10 ani de închisoare în închisoare la art. 3 alineatul (1) din Codul penal. Oricine obține informații care trebuie să rămână secrete din motive legate de securitatea statului sau de interesele sale politice externe sau interne va fi condamnat la o pedeapsă de trei până la opt ani de închisoare la art. 33 alineatul (1) din Codul penal. Oricine obține informații pe care autoritățile abilitate le-au interzis să le divulge în conformitate cu legea și dispozițiile în materie și care, prin natura lor, trebuie să rămână confidențiale, va fi condamnat la o pedeapsă de unu până la trei ani de închisoare Dispozițiile Codului de procedură penală la art. 91 alineatul (2) din Codul de procedură penală prevăd Reținerea în arest depinde de necesitatea acestei măsuri pentru anchetă și de indiciile care permit să se creadă că persoana respectivă a comis o infracțiune Reținerea provizorie este reglementată de art. 100 și următoarele din Codul de procedură penală. În conformitate cu art. 100, o persoană poate fi deținută atunci când există indicii că a comis o infracțiune și că reținerea provizorie este justificată de unul dintre motivele enumerate în această dispoziție. Detenția provizorie este justificată în caz de evadare și de risc de evadare sau în cazul în care suspectul riscă să ascundă sau să modifice probe sau să modifice martorii. În cazul în care există suspiciuni puternice că autorul a comis anumite infracțiuni, în special împotriva securității statului și a ordinii constituționale, reținerea provizorie este justificată. La art. 101 din Codul de procedură penală se prevede că detenția provizorie este dispusă în etapa de laminare de către judecătorul unic la cererea procurorului Republicii și în stadiul de judecată de către instanța competentă, din oficiu sau la cererea procurorului. Ordinile de punere în detenție provizorie pot face obiectul unei opoziții. Decizia de a respinge cererea de eliberare poate fi, de asemenea, de opoziție. Invocând art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție, reclamantul declară că nu există nici o dovadă solidă care să indice existența unor motive plauzibile pentru a fi comis dreptul penal al unei organizații teroriste. El susține că elementele de probă (fișe de calculator, interceptări telefonice etc.) pe care magistrații s-au bazat sunt complet necunoscute. În plus, el susține că lucrările sale de lucru în vederea pregătirii cărții sale L analizând o eventuală infiltrare a mediilor islamice în teritoriul statului (ceea ce i-ar fi determinat pe magistrați să-i reproșeze că sunt membri ai unei organizații teroriste) nu pot fi considerate motive de fapt sau de drept ale faptului că au comis o infracțiune în sensul jurisprudenței Curții. Reclamantul subliniază absența completă a altor elemente de probă în dosarul de anchetă care ar putea sugera că: a făcut parte din organizația ilegală Ergenekon sau că a acordat asistență acesteia. El subliniază contradicția dintre acuzațiile îndreptate împotriva lui și cele întemeiate pe apartenența la o organizație ultranaționalistă și activitățile sale jurnalistice cu tendință socialistă și încă în opoziție clară față de orice formare ultranaționalistă. În sprijinul afirmațiilor sale cu privire la lipsa unor suspiciuni rezonabile că ar fi comis infracțiuni, reclamantul menționează numeroasele motive și proteste împotriva arestării sale, în special cele ale comisarului pentru drepturile omului al Consiliului Europei și ale organizației □ Reporteri fără frontiere Pe de altă parte, invocând art. 5 alineatul (2) din Convenție, reclamantul susține că, în urma arestării sale, nu a primit nicio informație utilă cu privire la motivele acesteia și la acuzațiile aduse împotriva sa. La mai mult de cinci luni de la arestarea sa, reclamantul a fost informat numai cu privire la dispoziția Codului penal în temeiul căreia a fost acuzat. În plus, reclamantul consideră că durata detenției sale provizorii este excesivă și constituie o încălcare a art. 5 alin. (3) din Convenție. În această privință, CESE susține că hotărârile judecătorești care resping cererile sale de eliberare provizorie sunt motivate doar de o simplă citație a motivelor de detenție provizorie prevăzute de lege și sunt exprimate în termeni abstracti și repetitivi sau chiar stereotipați. Reclamantul observă că, în orice caz, Parchetul a declarat în mod clar că nu poate face publice dovezile pe care le are împotriva reclamantului înainte de depunerea actului de acuzare. Invocând art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge, de asemenea, că, dacă nu a fost informat cu privire la conținutul dovezilor pe care se bazează suspiciunile împotriva sa, nu putea contesta în mod eficient regularitatea detenției sale. Acesta subliniază că autoritățile judiciare, refuzând să-i comunice dovezile aflate în întreținere sub pretextul menținerii confidențialității dosarului de anchetă, încalcă principiile egalității armelor și a contradicției și împiedică astfel accesul la o cale de atac eficientă pentru a asigura controlul legal al detenției sale. Încă din punctul de vedere al art. 5 alin. (4) din Convenție, reclamantul se plânge că instanța de judecată a decis să rămână în arest provizoriu, nu a asigurat o procedură contradictorie. El îl reproșează că nu a ținut de cuvânt și că nu l-a ascultat. Pe baza acelorași fapte, reclamantul se plânge de o încălcare a libertății sale de exprimare contrară articolului 10 din convenție ca urmare a punerii sale în detenție și a menținerii sale provizorii. El contestă faptul că redactarea unei cărți care critică anumite politici guvernamentale poate fi considerată o dovadă în sprijinul acuzațiilor aduse unei organizații teroriste. De asemenea, menționează că privarea de libertate a acesteia îi împiedică să își exercite profesia de jurnalist de: și obligația de a se autocenzura în practica sa profesională. RĂSPUNSURI LA PĂRȚI Reclamantul a fost privat de libertatea sa, încălcând prevederile art. 5 alin. (2) lit. (c) din Convenție? Reclamantul a fost informat cu privire la motivele arestării sale și la orice acuzații aduse împotriva sa, așa cum se prevede la art. 5 alin. (2) din Convenție Durata detenției provizorii suferite de reclamant este compatibilă cu condiția de judecată într-un tribunal? în sensul articolului 5 alineatul (3) din Convenție, procedura prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele articolului 5 4 din Convenție, în măsura în care reclamantul susține, pe de o parte, că nu a fost informat de către Parchet, cel puțin în primele șase luni ale detenției sale provizorii, de conținutul elementelor de probă în sprijinul suspiciunilor aduse împotriva sa, din cauza confidențialității dosarului împotriva apărării și, pe de altă parte, nu a beneficiat de o procedură contradictorie în fața instanței judecătorești din statul membru în cauză, în cazul în care aceasta din urmă și-a examinat cererile de eliberare provizorie A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului și, în special, dreptul său de a comunica informații sau idei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din convenție, în măsura în care reclamantul contestă faptul că redactarea unui proiect de carte care critică anumite politici guvernamentale poate fi considerată drept un argument dat de o organizație teroristă

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă