SECȚIUNEA A DOUA DECIZIE Cerere nr. 54508/12 Rahil DINK și altele împotriva Turciei Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care are loc la 17 mai 2022 un comitet compus din Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători, și din Hasan Bak Având în vedere declarația depusă de guvernul pârât la 4 ianuarie 2022 și invitând Curtea să șteargă cererea de rol, precum și răspunsul reclamantului la această declarație, După ce a deliberat, face următoarea decizie FACTE ȘI PROCEDURA Lista reclamanților figurează în anexă.
Ei au fost reprezentați în fața Curții de către domnul H. Bak Guvernul turc a fost reprezentat de agentul său, Hac 2 din Convenție (sub aspectul său procedural), în măsura în care urmărirea penală împotriva anumitor agenți ai Serviciului național de informații (MIT) pentru neglijență în protejarea vieții lui Hrant Dink (deși au fost avertizați în februarie 2004 cu privire la amenințările la adresa vieții jurnalistului turc Hrant Dink de către grupuri ultranaționaliste, ei nu ar fi cerut forțelor de ordine să ia măsurile necesare pentru a-i proteja viața) s-au stins din cauza întârzierilor cauzate de comportamentul autorităților implicate. Pe baza insuficienței anchetei penale împotriva agenților MIT, aceștia se referă, de asemenea, la art. 13 din Convenție, coroborat cu art. 2, precum și la mai multe garanții procedurale prevăzute la art. 6 din Convenție.
Curtea consideră că este necesar să se ia în considerare toate obiecțiile reclamanților, sub aspectul articolului 2 din Convenție, sub aspectul său procedural. După eșecul încercărilor de soluționare pe cale amiabilă, printr-o scrisoare din 4 În ianuarie 2022, guvernul a informat Curtea că are în vedere formularea unei declarații unilaterale pentru a soluționa problema ridicată de cerere și a invitat Curtea să o elimine din rolul său în aplicarea articolului 37 din convenție. În declarația sa, guvernul recunoaște că investigația penală privind obiecțiile formulate de instanțe nu a îndeplinit cerințele articolului 2 din Convenție, sub partea sa procedurală, a dus la un sfârșit de nerecuperare a cererii de prescripție.
În acest caz, autoritatea competentă trebuie să ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că obligația de a efectua o anchetă efectivă este respectată în viitor. În plus, aceasta oferă reclamanților suma de 6 000 EUR (șase mii de euro) și solicită Curții să elimine cererea de rol în conformitate cu art. 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. Această sumă va fi convertită în moneda statului pârât la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții. În cazul în care nu ar fi plătit în acest termen, Ö Õ s Õ angajat să majoreze, de la expirarea termenului și până la decontare, un interes simplu la o rată egală cu cea a facilității de creditare marginală a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, majorată cu trei puncte procentuale.
Prin scrisoarea din 2 februarie 2022, recurenta a indicat că nu este satisfăcută de termenii declarației unilaterale. Curtea amintește că, în conformitate cu art. 37 din convenție, în orice moment al procedurii, aceasta poate decide să elimine o cerere din rol atunci când circumstanțele la care se face referire la literele (a), (b) sau (c) de la alineatul (1) din articolul menționat. pentru orice alt motiv pe care Curtea îl constată că există, nu mai este justificat să se continue examinarea cererii Curții amintește, de asemenea, că, în anumite circumstanțe, poate fi indicat să se elimine o cerere din rol în temeiul articolului 37 alineatul (1) litera (c) pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamantul dorește ca examinarea cauzei să aibă loc.
În acest scop, Curtea a examinat declarația în lumina principiilor consacrate de jurisprudență, în special Hotărârea Tahsin Acar Tahsin Acar c. Turcia (întrebare preliminară) [GC], 26307/95, § 75 77, CEDH 2003 VI, WAZA Sp. z o.o. c. Polonia (dec.), n 11602/02, 26 iunie 2007 și Sulwińska c. Polonia (dec.), n 28953/03, 18 septembrie 2007). Jurisprudența Curții în materie de protecție procedurală a dreptului la viață (art. 2 din convenție) este clară și abundentă (a se vedea, pentru principiile generale, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr 24014/05, § 98-105, 14 aprilie 2015 și pentru obligația de celeritate și de diligență a anchetei, Armani Da Silva c. Regatul Unit [GC], n 5878/08, § 237, 30 martie 2016 și Giuliani și Gaggio c. Italia [GC], nr 23458/02, § 305, CEDH 2011 (extras)).
Având în vedere natura concesiilor pe care le cuprinde declarația guvernului, precum și în suma de plată propusă, care este conformă cu sumele alocate în cauze similare, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării cererii [art. 37 alineatul (c) ]. În plus, în lumina considerațiilor de mai sus, și având în vedere în special jurisprudența sa clară și abundentă în această privință, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate prin convenție și a protocoalelor sale nu impune că: aceasta din urmă nu privește examinarea cererii (articolul in fine Curtea consideră că plata către reclamanții de despăgubiri totale de 6 000 EUR (șase mile euro) va constitui soluționarea definitivă a cauzei atât în fața Curții, cât și în fața instanțelor naționale (a se vedea, în același sens, Bayram Tașdemir și alții c. Turcia (dec.), nr. 52538/09, 12 martie 2019). În cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reinclusă în rolul în temeiul articolului 37 alineatul (2) din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Prin urmare, este necesar să se șteargă cauza rolului.
Prin aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de faptul că termenii declarației guvernului pârât cu privire la art. 2 din convenție, sub partea sa procedurală, și modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel luate Decide să șteargă cererea de rol în aplicarea articolului 37 alineatul (1) litera (c) din convenție. În limba franceză și apoi comunicat în scris la 9 iunie 2022. Hasan Bak Anexă Lista reclamanților Prenume Data nașterii Data nașterii Data nașterii Locul de reședință Rahil D
DÉCISION Requête n o 54508/12 Rahil DINK et autres contre la Turquie La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 17 mai 2022 en un comité composé de : Egidijus Kūris, président, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, juges, et de Hasan Bakırcı, greffier de section, Vu la requête susmentionnée introduite le 7 août 2012, Vu la déclaration déposée par le gouvernement défendeur le 4 janvier 2022 et invitant la Cour à rayer la requête du rôle, ainsi que la réponse de la partie requérante à cette déclaration, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :
La liste des requérants figure en annexe. Ils ont été représentés devant la Cour par M e H. Bakırcıoğlu , avocat exerçant à Istanbul. Le gouvernement turc (« le Gouvernement ») a été représenté par son agent, M. Hacı Ali Açıkgül, directeur du service des droits de l’homme auprès du ministre de la Justice de Turquie. Les requérants se plaignent principalement d’une violation de l’article 2 de la Convention (sous son volet procédural), en ce que les poursuites pénales déclenchées à l’encontre de certains agents du Service national de renseignement (MIT) pour négligence dans la protection de la vie de Hrant Dink (bien qu’ayant été avertis en février 2004 de menaces sur la vie du journaliste turc Hrant Dink par des groupes ultranationalistes, ils n’auraient pas demandé aux forces de l’ordre de prendre les mesures nécessaires pour protéger sa vie) se sont éteintes pour prescription en raison des retards dus aux comportements des autorités impliquées.
Se fondant sur l’insuffisance de l’enquête pénale engagée contre les agents du MIT, ils invoquent aussi l’article 13 de la Convention combiné avec son article 2 ainsi que plusieurs garanties procédurales prévues par l’article 6 de la Convention. La requête avait été communiquée au Gouvernement . EN DROIT La Cour estime qu’il convient d’examiner l’ensemble des griefs des requérants sous l’angle de l’article 2 de la Convention, sous son volet procédural. Après l’échec des tentatives de règlement amiable, par une lettre du 4 janvier 2022, le Gouvernement a informé la Cour qu’il envisageait de formuler une déclaration unilatérale afin de résoudre la question soulevée par la requête. Il a en outre invité la Cour à rayer celle-ci du rôle en application de l’article 37 de la Convention.
Dans sa déclaration, le Gouvernement reconnaît que l’enquête pénale sur les griefs formulés par les requérants n’a pas satisfait aux exigences de l’article 2 de la Convention, sous son volet procédural, puisqu’elle a abouti à une fin de non-recevoir relevée pour prescription. Le Gouvernement s’engage à prendre toutes les mesures nécessaires pour que l’obligation de mener une enquête effective soit respectée à l’avenir. Par ailleurs, il offre de verser aux requérants la somme de 6 000 EUR (six mille euros) et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour.
Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage. Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire tant devant la Cour que devant les instances nationales. Par une lettre du 2 février 2022, la partie requérante a indiqué qu’elle n’était pas satisfaite des termes de la déclaration unilatérale. La Cour rappelle qu’en vertu de l’article 37 de la Convention, à tout moment de la procédure, elle peut décider de rayer une requête du rôle lorsque les circonstances l’amènent à l’une des conclusions énoncées aux alinéas a), b) ou c) du paragraphe 1 de cet article.
L’article 37 § 1 c) lui permet en particulier de rayer une affaire du rôle si : « pour tout autre motif dont la Cour constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». La Cour rappelle aussi que, dans certaines circonstances, il peut être indiqué de rayer une requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) sur la base d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur même si le requérant souhaite que l’examen de l’affaire se poursuive. À cette fin, la Cour a examiné la déclaration à la lumière des principes que consacre sa jurisprudence, en particulier l’arrêt Tahsin Acar ( Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI, WAZA Sp.
z o.o. c. Pologne (déc.), n o 11602/02, 26 juin 2007, et Sulwińska c. Pologne (déc.), n o 28953/03, 18 septembre 2007). La jurisprudence de la Cour en matière de la protection procédurale du droit à la vie (article 2 de la Convention) est claire et abondante (voir, pour les principes généraux, Mustafa Tunç et Fecire Tunç c. Turquie [GC], n o 24014/05, § 98-105, 14 avril 2015, et pour l’obligation de célérité et de diligence de l’enquête, Armani Da Silva c. Royaume-Uni [GC], n o 5878/08, § 237, 30 mars 2016, et Giuliani et Gaggio c. Italie [GC], n o 23458/02, § 305, CEDH 2011 (extraits)).
Eu égard à la nature des concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée – qui est conforme aux montants alloués dans des affaires similaires –, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête (article 37 § 1 c)). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, et eu égard en particulier à sa jurisprudence claire et abondante à ce sujet, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). La Cour considère que le paiement aux requérants de l’indemnité totale de 6 000 EUR (six milles euros) constituera le règlement définitif de l’affaire tant devant la Cour que devant les instances nationales (voir, dans le même sens, Bayram Tașdemir et autres c. Turquie (déc.), n o 52538/09, 12 mars 2019). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). En conséquence, il convient de rayer l’affaire du rôle.
Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur concernant l’article 2 de la Convention, sous son volet procédural, et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer la requête du rôle en application de l’article 37 § 1 c) de la Convention. Fait en français puis communiqué par écrit le 9 juin 2022. Hasan Bakırcı Egidijus Kūris Greffier Président ANNEXE Liste des requérants N° Prénom NOM Date de naissance Nationalité Lieu de résidence 1 Rahil DİNK 01/01/1959 Turque Istanbul 2 Arat DİNK 06/09/1979 Turque Istanbul 3 Delal DİNK 08/03/1978 Turque Istanbul 4 Hasrof DİNK 20/04/1957 Turque Istanbul 5 Sera DİNK NAZARİAN 05/08/1986 Turque Istanbul