Decizia nr. 58429/12 Fikri KARAKUȘ împotriva Turciei (a se vedea tabelul anexat) Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secțiunea a doua), care a stat la 30 aprilie 2020 în calitate de comitet compus din: Ivana Jelić, președinte, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, judecători și Liv Tigerstedt, grefier interimar, având în vedere cererea depusă la 21 iunie 2012, Având în vedere declarația depusă de Guvernul contestat care solicită Curții să elimine cererea din lista cazurilor, deliberat, hotărăște după cum urmează: FACTE ȘI PROCEDIU Detaliile reclamantului sunt prezentate în tabelul adăugat. Reclamantul a fost reprezentat de dl B. Yıldırım, un avocat care practică în Tunceli. Denumirea reclamantului în temeiul articolului 2 din Convenție privind rănirea sa în timpul unei operațiuni de securitate de către forțele militare a fost comunicată guvernului turc („Guvernul”). Guvernul a informat Curtea că au propus să facă o declarație unilaterală în vederea soluționării problemelor formulate de aceste plângeri și a solicitat în continuare Curții să elimine cererea în conformitate cu art. 37 din Convenție. Declarația prevăzută după cum urmează: „Guvernul regretă apariția unor cazuri individuale de leziuni care pun viața în pericol, precum și în circumstanțele prezentului caz, în ciuda legislației turce și a hotărârii guvernului de a preveni astfel de acțiuni. Guvernul recunoaște că ancheta efectuată în acuzațiile de încălcare a dreptului la viață nu a îndeplinit standardele prevăzute la art. 2 din Convenție. Guvernul se angajează să adopte toate măsurile necesare pentru a asigura realizarea în viitor a unor investigații eficace. Guvernul Turciei declară că propune să plătească reclamantului Fikri Karakuș, în vederea asigurării unei soluții prietenoase a cazurii menționate mai sus, pe calea Curții Europene a Drepturilor Omului, 10 000 EUR ( zece mii de euro) pentru a acoperi orice prejudiciu moral, precum și orice impozit care poate fi taxabil Această sumă va fi convertită în lira turcă la rata aplicabilă la data plății și va fi plătită în termen de trei luni de la data notificării hotărârii luate de Curte pentru a elimina cazul din lista cauzelor sale. În cazul în care nu se plătește această sumă în termenul de trei luni, guvernul se angajează să plătească dobânzi simple pe aceasta, de la expirarea perioadei respective până la decontare, la o rată egală cu rata marginală de creditare a Băncii Centrale Europene în timpul perioadei implicite plus trei puncte procentuale. Plata va constitui rezoluția finală a cazului.” Reclamantul a fost trimis termenii declarației unilaterale ale Guvernului cu câteva săptămâni înainte de data prezentei decizii și a informat Curtea că nu este de acord cu termenii declarației unilaterale. Curtea remarcă că art. 37 §§ §§ § c) îi permite să scoată un caz din lista sa dacă: „... din orice alt motiv stabilit de Curte, nu mai este justificat să continue examinarea cererii”. Astfel, aceasta poate elimina cererile în temeiul articolului 37 § 1 litera (c) pe baza unei declarații unilaterale de către un guvern contestat, chiar dacă reclamantul dorește să continue examinarea cazului (a se vedea, în special, Tahsin Acar c. Turcia) (obiecții preliminare) [GC], nr. 26307/95, §§ 77, CEDO 2003-VI). Curtea a stabilit în o serie de cazuri, inclusiv cele introduse împotriva Turciei, practica sa privind plângerile privind obligația în temeiul articolului 2 din Convenție de a efectua investigații eficace (a se vedea, printre altele, Mustafa Tunç și Fecire Tunç c. Turcia [GC], nr. 24014/05, § 169, 14 aprilie 2015). Remarcarea admiterilor conținute în declarația Guvernului, precum și cuantumul compensației propus – care este în conformitate cu sumele acordate în cazuri similare – consideră că nu mai este justificat continuarea examinării cererii (art. 37 § litera (c)). Având în vedere considerentele de mai sus, Curtea este convinsă că respectul drepturilor omului, astfel cum este definit în Convenție și în Protocolurile sale, nu impune ca aceasta să continue examinarea cererii (art. 37 § în amendă În acest sens, Curtea constată că art. 172 din Codul de Procedură Penală a fost modificat în iulie 2018. Potrivit amendamentului, reclamanții din Turcia au acum posibilitatea de a cere procurorilor relevanți să redeschidă anchetele nu numai în cazurile în care Curtea a constatat o încălcare a Convenției din cauza faptului că nu a efectuat o anchetă eficace, ci și în cazul în care cererile lor au fost formulate de Curte pe baza unor soluții prietenoase sau pe baza declarațiilor unilaterale prezentate de Guvern. În sfârșit, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu respectă termenii declarației lor unilaterale, cererea poate fi restaurată pe listă în conformitate cu art. 37 § 2 din Convenție (Josipović c. Serbia (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008). Având în vedere cele de mai sus, este necesar să se scoată cazul din listă. Din aceste motive, Curtea, în unanimitate, ia act de termenii declarației guvernului contestat și de modalitățile de asigurare a respectării întreprinderilor menționate în respectiva listă; hotărăște să scoată aplicarea din lista sa de cazuri în conformitate cu art. 37 § litera (c) din Convenție. Adoptată în limba engleză și notificată în scris la 4 iunie 2020. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Președintele adjunct secretar interimar APPENDIX Cererea de depunere a plângerilor în temeiul articolului 2 din Convenție (dreapta la moartea vieții-de către forțele de securitate, ineficacitate a anchetei) Cerere nr. Data introducerii Denumirea reclamantului Data nașterii Numele și locația Reprezentantului Data primirii declarației guvernamentale Data primirii observațiilor reclamantului, în cazul în care orice Sume atribuite pentru daune și cheltuieli morale pentru reclamant (în euro) [1] 58429/12 21/06/2012 Fikri KARAKUȘ 01/01/1977 Barıș YILDIRIM Tunceli 09/03/2018 29/03/2018 10000 [1] Plus orice impozit care poate fi taxat reclamantului
Application no. 58429/12
Fikri KARAKUȘ against Turkey
(see appended table)
The European Court of Human Rights (Second Section), sitting on 30
April 2020 as a Committee composed of:
Ivana Jelić,
President,
Arnfinn Bårdsen,
Darian Pavli,
judges,
and Liv Tigerstedt,
Acting Deputy Section Registrar,
Having regard to the above application lodged on 21
June 2012,
Having regard to the declaration submitted by the respondent Government requesting the Court to strike the application out of the list of cases,
Having deliberated, decides as follows:
FACTS AND PROCEDURE
The applicant’s details are set out in the appended table.
The applicant was represented by Mr B. Yıldırım, a lawyer practising in Tunceli.
The applicant’s complaint under Article 2 of the Convention concerning his wounding during a security operation by the military forces was communicated to the Turkish Government (“the Government”).
The Government informed the Court that they proposed to make a unilateral declaration with a view to resolving the issues raised by these complaints. They further requested the Court to strike out the application in accordance with Article
37 of the Convention.
The declaration provided as follows:
“The Government regret the occurrence of individual cases of life-threatening injuries, as in the circumstances of the present case, notwithstanding existing Turkish legislation and the resolve of the Government to prevent such actions.
The Government admit that the investigation conducted into the allegations of infringement of right to life did not meet the standards enshrined in Article 2 of the Convention. The Government undertake to adopt all necessary measures to ensure that effective investigations be carried out in the future.
The Government of Turkey declare that they offer to pay to the applicant Fikri Karakuș,
with a view to securing a friendly settlement of the above-mentioned case pending before the European Court of Human Rights, EUR 10,000 (ten thousand euros) to cover any and all non-pecuniary damage, plus any tax that may be chargeable
.
This sum will be converted into Turkish liras at the rate applicable on the date of payment, and will be payable within three months from the date of notification of the decision taken by the Court to strike the case out of its list of cases. In the event of failure to pay this sum within the said three-month period, the Government undertake to pay simple interest on it, from expiry of that period until settlement, at a rate equal to the marginal lending rate of the European Central Bank during the default period plus three percentage points. The payment will constitute the final resolution of the case.”
The applicant was sent the terms of the Government’s unilateral declaration several weeks before the date of this decision and he informed the Court that he did not agree with the terms of the unilateral declaration.
The Court observes that Article
37 §
1
(c) enables it to strike a case out of its list if:
“... for any other reason established by the Court, it is no longer justified to continue the examination of the application”.
Thus, it may strike out applications under Article
37 §
1 (c) on the basis of a unilateral declaration by a respondent Government even if the applicant wishes the examination of the case to be continued (see, in particular,
Tahsin Acar v.
Turkey
(preliminary objections) [GC], no.
26307/95, §§
75
‑
The Court has established in a number of cases, including those brought against Turkey, its practice concerning complaints about the obligation under Article 2 of the Convention to carry out effective investigations (see,
inter alia
,
Mustafa Tunç and Fecire Tunç v. Turkey
[GC], no.
24014/05, §
169, 14 April 2015).
Noting the admissions contained in the Government’s declaration as well as the amount of compensation proposed – which is consistent with the amounts awarded in similar cases – the Court considers that it is no longer justified to continue the examination of the application (Article
37 §
1
(c)).
In the light of the above considerations, the Court is satisfied that respect for human rights as defined in the Convention and the Protocols thereto does not require it to continue the examination of the application (Article
37 §
1
in fine
).
In this connection, the Court notes that section 172 of the Code of Criminal Procedure was amended in July 2018. According to the amendment, applicants in Turkey now have the opportunity to ask the relevant prosecutors to reopen the investigations not only in cases in which the Court has found a violation of the Convention on account of a failure to carry out an effective investigation, but also if their applications have been struck out by the Court on the basis of friendly settlements or on the basis of unilateral declarations submitted by the Government.
Finally, the Court emphasises that, should the Government fail to comply with the terms of their unilateral declaration, the application may be restored to the list in accordance with Article
37 §
2 of the Convention (
Josipović v.
Serbia
(dec.), no.
18369/07, 4
March 2008).
In view of the above, it is appropriate to strike the case out of the list.
For these reasons, the Court, unanimously,
Takes note
of the terms of the respondent Government’s declaration and of the arrangements for ensuring compliance with the undertakings referred to therein;
Decides
to strike the application out of its list of cases in accordance with Article
37 §
1
(c) of the Convention.
Done in English and notified in writing on 4 June 2020.
Liv Tigerstedt
Ivana Jelić
Acting Deputy Registrar
President
Application raising complaints under Article 2 of the Convention
(right to life- death by security forces, ineffectiveness of investigation)
Application no.
Date of introduction
Applicant’s name
Date of birth
Representative’s name and location
Date of receipt of Government’s declaration
Date of receipt of applicant’s comments, if any
Amount awarded for non-pecuniary damage and costs and expenses
per applicant
(in euros)
[1]
58429/12
21/06/2012
Fikri
01/01/1977
Barıș YILDIRIM
Tunceli
09/03/2018
29/03/2018
10,000
[1]
Plus any tax that may be chargeable to the applicant