ȘEKER c. TURQUIE

SECȚIUNEA A DOUA\nDECIZIE\nCererea nr. 46522/13\nKazım ȘEKER împotriva Turciei\n(a se vedea tabelul anexat)\nCurtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), reunită la 28 mai 2020 într-un comitet compus din:\nIvana Jelić, președintă,\nArnfinn Bårdsen,\nDarian Pavli, judecători,\nși Liv Tigerstedt, grefieră adjunctă de secție f.f.,\nAvând în vedere cererea menționată mai sus, introdusă la 29 martie 2012,\nAvând în vedere declarația guvernului pârât prin care invită Curtea să scoată cererea de pe rol,\nDupă ce a deliberat, pronunță următoarea decizie:\nÎN FAPT ȘI PROCEDURĂ\nInformațiile detaliate privind reclamantul se găsesc în tabelul anexat.\nReclamantul a fost reprezentat în fața Curții de domnul Ö. Kılıç, avocat care își exercită profesia la Istanbul.\nCapetele de cerere pe care reclamantul le-a întemeiat pe articolul 5 §§ 1, 3 și 4 și pe articolul 10 din Convenție (legalitatea și durata arestului preventiv, pretinsa absență a unei căi de atac efective pentru a-l contesta și dreptul la libertatea de exprimare) au fost comunicate guvernului turc („Guvernul„).\nÎN DREPT\nLa finalul negocierilor pentru o soluționare amiabilă care s-au dovedit infructuoase,

Guvernul a trimis Curții o declarație unilaterală pentru a soluționa chestiunile ridicate prin capetele de cerere întemeiate pe articolul 5. Acesta a invitat de asemenea Curtea să scoată cererea de pe rol conform articolului 37 din Convenție.\nGuvernul recunoaște încălcarea articolului 5. Acesta se oferă să verse reclamantului suma reprodusă în tabelul anexat și invită Curtea să scoată cererea de pe rol conform articolului 37 § 1 c) din Convenție. Această sumă va fi convertită în moneda Statului pârât la cursul aplicabil la data plății și va fi plătibilă într-un termen de trei luni de la data notificării deciziei Curții.

Dacă aceasta nu ar fi vărsată în acest termen, Guvernul se angajează să o majoreze, începând cu expirarea termenului și până la achitare, cu o dobândă simplă la o rată egală cu cea a facilității de împrumut marginal a Băncii Centrale Europene aplicabilă în această perioadă, augmentată cu trei puncte procentuale.\nPlata va echivala cu soluționarea definitivă a cauzei.\nTermenii declarației unilaterale a Guvernului au fost transmiși reclamantului la 14 ianuarie 2020. Curtea nu a primit răspuns de la reclamant cu privire la termenii declarației.\nCurtea reamintește că articolul 37 § 1 c) din Convenție îi permite să scoată o cauză de pe rol dacă:\n„(...) pentru orice alt motiv a cărui existență o constată, nu se mai justifică continuarea examinării cererii".\nAstfel, în temeiul acestei dispoziții, Curtea poate scoate cereri de pe rol pe baza unei declarații unilaterale a guvernului pârât, chiar dacă reclamanții doresc ca examinarea cauzei lor să continue (a se vedea, în special, Tahsin Acar împotriva Turciei (chestiune preliminară) [MC], nr. 26307/95, §§ 75-77, CEDO 2003-VI).\nJurisprudența Curții în materie este clară și abundentă (a se vedea, de exemplu, Cahit Demirel împotriva Turciei, nr. 18623/03, §§ 21-34, 7 iulie 2009, Altınok împotriva Turciei, nr. 31610/08, §§ 34-61, 29 noiembrie 2011, și Yüksel și alții împotriva Turciei, nr. 55835/09 și alte 2, §§ 51-53,

31 mai 2016).\nAvând în vedere concesiile pe care le conține declarația Guvernului, precum și cuantumul despăgubirii propuse, Curtea consideră că nu se mai justifică continuarea examinării acestei părți a cererii (articolul 37 § 1 c) – a se vedea în special deciziile Çipli și Metin împotriva Turciei, (dec.), nr. 22016/11, 19 martie 2020, Yurdakul împotriva Turciei, (dec.), nr. 52113/11, 19 martie 2020, și Özkan împotriva Turciei, (dec.), nr. 15869/09, 26 noiembrie 2019).\nÎn plus, în lumina considerațiilor care precedă, Curtea consideră că respectarea drepturilor omului garantate de Convenție și de protocoalele sale nu necesită, pe de altă parte, continuarea examinării cererii (articolul 37 § 1 in fine).\nÎn cele din urmă, Curtea subliniază că, în cazul în care Guvernul nu ar respecta termenii declarației sale unilaterale, cererea ar putea fi reînscrisă pe rol în temeiul articolului 37 § 2 din Convenție (Josipović împotriva Serbiei (dec.), nr. 18369/07, 4 martie 2008).\nȚinând cont de cele de mai sus, este necesar să se scoată această cerere de pe rol în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la articolul 5.\nÎn ceea ce privește capătul de cerere referitor la articolul 10 din Convenție, Curtea observă că reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la libertatea de exprimare din cauza procedurii penale angajate împotriva sa.

Curtea observă, în lumina documentelor cuprinse în dosar, că procedura internă este încă pendinte în fața jurisdicțiilor naționale.

Rezultă că această parte a cererii apare ca fiind prematură și că trebuie respinsă în aplicarea articolului 35 §§ 1 și 4 din Convenție.\nPentru aceste motive, Curtea, în unanimitate,\nIa act de termenii declarației guvernului pârât în ceea ce privește capetele de cerere referitoare la articolul 5 și de modalitățile prevăzute pentru a asigura respectarea angajamentelor astfel asumate;\nDecide să scoată această parte a cererii de pe rol în temeiul articolului 37 § 1 c) din Convenție;\nDeclară cererea inadmisibilă pentru restul.\nÎntocmită în limba franceză, apoi comunicată în scris la 18 iunie 2020.\nLiv Tigerstedt\nIvana Jelić\nGrefieră adjunctă f.f.\nPreședintă\nANEXĂ\nCerere privind capetele de cerere întemeiate pe articolele 5 și 10 din Convenție\n(dreptul la libertate și la siguranță și dreptul la libertatea de exprimare)\nNumărul și data introducerii cererii\nNumele reclamantului și data nașterii\nData primirii declarației Guvernului\nData primirii scrisorii reclamantului\nSuma alocată pentru prejudiciu material și moral și cheltuieli și spese pe reclamant\n(în euro)[1]\n46522/13\n29/03/2012\nKazım ȘEKER\n30/01/1981\n07/01/2020\n/\n400\n[1] Plus orice sumă care ar putea fi datorată cu titlu de impozit de către partea reclamantă.

DEUXIÈME SECTION

DÉCISION Requête n o 46522/13 Kazım ȘEKER contre la Turquie (voir le tableau joint en annexe) La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant le 28 mai 2020 en un comité composé de : Ivana Jelić, présidente, Arnfinn Bårdsen, Darian Pavli, juges, et de Liv Tigerstedt, greffière adjointe de section f.f. , Vu la requête susmentionnée introduite le 29 mars 2012, Vu la déclaration du gouvernement défendeur invitant la Cour à rayer la requête du rôle, Après en avoir délibéré, rend la décision suivante :

FAITS ET PROCÉDURE

Les informations détaillées concernant le requérant se trouvent dans le tableau joint en annexe. Le requérant a été représenté devant la Cour par M e Ö. Kılıç, avocat exerçant à Istanbul. Les griefs que le requérant tiraient de l’article 5 §§ 1, 3 et 4 et de l’article 10 de la Convention (légalité et durée de la détention provisoire, absence alléguée d’un recours effectif pour la contester et droit à la liberté d’expression) ont été communiqués au gouvernement turc (« le Gouvernement »). EN DROIT À l’issue de négociations en vue d’un règlement amiable qui se sont révélées infructueuses, le Gouvernement a fait parvenir à la Cour une déclaration unilatérale en vue de régler les questions soulevées par les griefs tirés de l’article 5. Il a en outre invité la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 de la Convention.

Le Gouvernement reconnaît la violation de l’article 5. Il offre de verser au requérant la somme reproduite dans le tableau joint en annexe et il invite la Cour à rayer la requête du rôle conformément à l’article 37 § 1 c) de la Convention. Cette somme sera convertie dans la monnaie de l’État défendeur au taux applicable à la date du paiement, et sera payable dans un délai de trois mois à compter de la date de la notification de la décision de la Cour. Si elle n’était pas versée dans ce délai, le Gouvernement s’engage à la majorer, à compter de l’expiration du délai et jusqu’au règlement, d’un intérêt simple à un taux égal à celui de la facilité de prêt marginal de la Banque centrale européenne applicable pendant cette période, augmenté de trois points de pourcentage.

Le paiement vaudra règlement définitif de l’affaire. Les termes de la déclaration unilatérale du Gouvernement ont été transmis au requérant le 14 janvier 2020. La Cour n’a pas reçu de réponse du requérant au sujet des termes de la déclaration. La Cour rappelle que l’article 37 § 1 c) de la Convention lui permet de rayer une affaire du rôle si : « (...) pour tout autre motif dont [elle] constate l’existence, il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de la requête ». Ainsi, en vertu de cette disposition, la Cour peut rayer des requêtes du rôle sur le fondement d’une déclaration unilatérale du gouvernement défendeur, même si les requérants souhaitent que l’examen de leur affaire se poursuive (voir, en particulier, Tahsin Acar c. Turquie (question préliminaire) [GC], n o 26307/95, §§ 75 ‑ 77, CEDH 2003 ‑ VI).

La jurisprudence de la Cour en la matière est claire et abondante (voir, par exemple, Cahit Demirel c. Turquie , n o 18623/03, §§ 21-34, 7 juillet 2009, Altınok c. Turquie , n o 31610/08, §§ 34-61, 29 novembre 2011, et Yüksel et autres c. Turquie , n os 55835/09 et 2 autres, §§ 51-53, 31 mai 2016). Eu égard aux concessions que renferme la déclaration du Gouvernement, ainsi qu’au montant de l’indemnisation proposée, la Cour estime qu’il ne se justifie plus de poursuivre l’examen de cette partie de la requête (article 37 § 1 c) – voir notamment les décisions Çipli et Metin c. Turquie , (déc.), n o 22016/11, 19 mars 2020, Yurdakul c. Turquie , (déc.), n o 52113/11, 19 mars 2020, et Özkan c. Turquie , (déc.), n o 15869/09, 26 novembre 2019). En outre, à la lumière des considérations qui précèdent, la Cour estime que le respect des droits de l’homme garantis par la Convention et ses Protocoles n’exige pas par ailleurs qu’elle poursuive l’examen de la requête (article 37 § 1 in fine ). Enfin, la Cour souligne que, dans le cas où le Gouvernement ne respecterait pas les termes de sa déclaration unilatérale, la requête pourrait être réinscrite au rôle en vertu de l’article 37 § 2 de la Convention ( Josipović c. Serbie (déc.), nº 18369/07, 4 mars 2008). Compte tenu de ce qui précède,

il y a lieu de rayer cette requête du rôle pour ce qui est des griefs concernant l’article 5. Pour ce qui est du grief relatif à l’article 10 de la Convention, la Cour observe que le requérant dénonce une violation de son droit à la liberté d’expression en raison de la procédure pénale engagée à son encontre. La Cour observe, à la lumière des documents contenus dans le dossier, que la procédure interne est encore pendante devant les juridictions nationales. Il s’ensuit que cette partie de la requête apparaît comme étant prématurée et qu’elle doit être rejetée en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.

Par ces motifs, la Cour, à l’unanimité, Prend acte des termes de la déclaration du gouvernement défendeur pour ce qui est des griefs concernant l’article 5 et des modalités prévues pour assurer le respect des engagements ainsi pris ; Décide de rayer cette partie de la requête du rôle en vertu de l’article 37 § 1 c) de la Convention ; Déclare la requête irrecevable pour le surplus. Fait en français puis communiqué par écrit le 18 juin 2020. Liv Tigerstedt Ivana Jelić Greffière adjointe f.f.

Présidente ANNEXE Requête concernant des griefs tirés des articles 5 et 10 de la Convention (droit à la liberté et à la sûreté et droit à la liberté d’expression) Numéro et date d’introduction de la requête Nom du requérant et date de naissance Date de réception de la déclaration du Gouvernement Date de réception de la lettre du requérant Montant alloué pour dommage matériel et moral et frais et dépens par requérant (en euros) [1] 46522/13 29/03/2012 Kazım ȘEKER 30/01/1981 07/01/2020 / 400 [1] Plus tout montant pouvant être dû à titre d’impôt par la partie requérante.