SECȚIUNEA 2 CONCLUZIILE AVOCATULUI GENERAL KURAY ȘI ALTELE c. TURCIA (Cercetarea nr. 53866/11) HOTĂRÂREA STRASBURG Februarie 2022 Această hotărâre este definitivă. Această hotărâre poate fi supusă unor modificări de formă. În cauza Kuray și alții c. Turcia, Curtea Europeană a Drepturilor Omului (secțiunea a doua), care se află într-un comitet format din Egidijus Kūris, președinte, Pauliine Koskelo, Gilberto Felici, judecători și Hasan Bak grefier adjunct al secțiunii Având în vedere cererea (nr. 53866/11) împotriva Republicii Turcia, inclusiv un resortisant al acestui stat, dl Orhan Kuray, și doi resortisanți peruvieni, dl Alexander (Aleksandros) Kargotiç și dna Tatiana Kargotiç (Papadimitru) ( La 18 iulie 2011, Curtea a sesizat Curtea în temeiul articolului 34 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale ( Acest lucru este valabil în cazul lui Tansu Seçkin, adjunctă Reprezentantului Permanent al Turciei în Consiliul Europei, co-agentă a Turciei pe lângă Curtea Europeană a Drepturilor Omului, obiecțiile referitoare la art. 1 din Protocolul nr. 1 și să declare inadmisibilă cererea de rol pentru surplus, observațiile părților, hotărârea prin care Curtea respinge opoziția din partea guvernului în litigiu de către un comitet, După ce a deliberat în camera Consiliului la 11 ianuarie 2022, a pronunțat hotărârea, adoptată la această dată, a cărei hotărâre se referă la o cauză similară celor examinate de Curte în Hotărârile Apostolidi și în alte hotărâri c. Turcia 45628/99, 27 martie 2007); și Nacaryan și Deryan c. Turcia 1955/02 și 27904/02, 8 ianuarie 2008). Bunul în litigiu se află la Beyo La 10 septembrie 1957, John Freidan a murit. Suzanne Declarag, Zavin M La 11 octombrie 1988, o treime din acțiunile de proprietate au fost înscrise în registrul funciar al lui Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç. La 28 martie 1991, Orhan Kuray a cumpărat de la Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç cele două treimi din acțiunile de proprietate. La 26 aprilie 2001, tribunalul din jus al Alice Tripo a anulat certificatele de ereditate ale lui Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç pentru motivul că lor de cujus Alice Tripo nu putea pretinde succesiunea în măsura în care condiția de reciprocitate nu era îndeplinită între Turcia și Grecia. El a adăugat că moștenirea trebuia să revină deci la statul respectiv. Această hotărâre a devenit definitivă la 1 aprilie 2001 La 15 august 2005, Trezoreria a introdus o acțiune în anulare a titlului de proprietate al reclamanților în fața Tribunalului de Mare Instanță din Beyo. 12. Tribunalul a respins această acțiune în măsura în care aceasta se referă la Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç, referindu-se la hotărârea definitivă din 1 august 2005. 13. În schimb, titlul de proprietate emis lui Orhan Kuray a fost anulat pe motiv că contractul de vânzare încheiat pe baza certificatelor de ereditate care nu erau valabile implica în nulitatea actului juridic în cauză. Tribunalul a adăugat, de asemenea, că Orhan Kuray nu a fost de bună-credință din moment ce prin intermediul tatălui său avocat vânzarea a fost încheiată în timp ce acesta din urmă trebuia să știe că certificatele de ereditate ale lui Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç nu erau valabile. Întrucât Alice Tripo era de cetățenie greacă, condiția de reciprocitate nu era îndeplinită între Turcia și Grecia în ceea ce privește achiziționarea de bunuri imobile prin succesiune. Prin urmare, instanța a dispus înregistrarea în registrul funciar al bunurilor în litigiu în numele Trezoreriei. 14. Această hotărâre a devenit definitivă la 27 decembrie 2010 și a fost notificată avocatului reclamanților la 20 ianuarie 2011. Invocând art. 1 din Protocolul nr. 1, reclamanții Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç se plâng de posibilitatea de a moșteni bunuri care le-au aparținut de cules. Reclamantul Orhan Kuray se plânge că a pierdut bunul pe care l-a cumpărat din cauza anulării contractului de vânzare. În ceea ce privește chestiunea respectării termenului de șase luni, Curtea ia notă de faptul că, pentru reclamanții Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç, mai mult de șase luni separă data deciziei interne definitive referitoare la aceștia, și anume hotărârea Curții de Casație din 1 martie 2002 (punctul 10 litera (c). (c) data de la care se introduce cererea. În consecință, această parte a cererii este tardivă și trebuie respinsă pentru nerespectarea termenului de șase luni, în conformitate cu art. 35 alin. (1) și (4) din Convenție. 17. În ceea ce privește excepia de la art. 1007 din Codul civil, Curtea constată că Õ n a furnizat niciun exemplu concret de caz în care o persoană ar fi exercitat cu succes aciunea menionată într-o situaie comparabilă cu cea a reclamantului. Prin urmare, Orhan Kuray nu avea obligația de a sesiza instanțele naționale cu privire la o astfel de acțiune. În plus, obiecțiunile reclamantului nu sunt în mod vădit nefondate în sensul articolului (a) din convenție și nu se confruntă cu niciun alt motiv de refuz; prin urmare, Curtea le declară admisibile. 18. Curtea amintește că, în cauze care ridică o întrebare similară celei din cazul de față, Curtea a concluzionat deja că încălcarea articolului 1 din Protocolul nr. 1 din Protocolul nr. 1 are ca motiv aplicarea articolului 35 din Legea privind registrul funciar, care prevede că: [le] străinii, persoane fizice, pot avea acces la proprietatea asupra bunurilor imobile situate pe teritoriul Turciei, prin achiziții sau succesiuni, sub rezerva restricțiilor prevăzute de dispozițiile legislative și cu condiția ca acestea să aibă un caracter reciproc, nu puteau trece în mod suficient de previzibil pentru solicitanți (Apostolidi și alții c. Turcia, nr 45628/99, § 71) 78, 27 martie 2007, Nacaryan și Deryan c. Turcia, n 1955/02 și 27904/02, § 60, 8 ianuarie 2008, Fokas c. Turcia, n 3126/02, § 42-45, 29 septembrie 2009, Yianopulu c. Turcia, n 12030/03, § 40-50, 14 ianuarie 2014 și Ayano După examinarea tuturor elementelor care i-au fost prezentate, Curtea nu vede niciun motiv pentru a ajunge la o concluzie diferită în speță. Ea observă că Orhan Kuray încheiase un contract de vânzare cu Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç a căror valabilitate nu era supusă cauțiunii, în măsura în care acesta se baza pe un certificat de ereditate valabil. Într-adevăr, vânzătorii Alexander Kargotiç și Tatiana Kargotiç, a căror legătură de filiație cu cujus a fost stabilită cu certitudine (punctul 7 de mai sus), au putut gândi în mod legitim că au îndeplinit toate cerințele necesare pentru a putea moșteni proprietatea în cauză și, prin urmare, au avut o speranță legitimă În sensul jurisprudenței Curții, recunoașterea unui drept de proprietate (Nacaryan și Deryan, citată anterior, § 56, Fokas, citată anterior, § 34, și Yianopulu, citată anterior, § 47) și, prin urmare, vânzarea bunului în calitate de proprietari ai acestora. 20. Legea privind registrul funciar nu poate fi considerată suficient de previzibilă pentru Orhan Kuray și pretinsa necredință rea a la mai mult decât s-a demonstrat, întrucât, prin urmare, nu s-a demonstrat, Curtea consideră că statul în cauză este incompatibil cu principiul legalității și că, prin urmare, este contrară articolului 1 din Protocolul 21. Prin urmare, a avut loc o încălcare a acestei dispoziții. LICHIDITATEA ARTICOLULUI 41 DIN CONVENȚIA 22. Reclamantul solicită restituirea a două treimi din proprietatea în litigiu; în caz contrar, solicită 500 000 EUR (EUR) pentru prejudiciul material. De asemenea, solicită 100 000 EUR pentru prejudiciul moral suferit de acesta. 23. Guvernul contestă această pretenție. 24. Curtea observă că evaluarea prejudiciului suferită de reclamant este complexă și că nu dispune de toate instrumentele care să îi permită în mod rezonabil să soluționeze această problemă. În consecință, aceasta face trimitere la problema reparării prejudiciului suferit de reclamant (Kinar și alții c. Turcia, nr. 21104/06 și alte două, § 24, 7 mai 2019 25). Prin urmare, partea din cauza cauzei referitoare la chestiunea aplicării articolului 41 din Convenție ar trebui eliminată din rol. Prin aceste motive, CURȚIA, LA Într-un an, Declară obiecțiunile reclamantului Orhan Kuray admisibile și surplusul cererii inadmisibile A declarat că a avut loc o încălcare a articolului 1 din Protocolul nr. 1 la Convenție decisă să șteargă din rol partea din cauza problemei aplicării articolului 41 din Convenție. În limba franceză, apoi comunicat în scris la 1 februarie 2022, în aplicarea articolului 2 și a articolului 3 din Regulamentul de procedură. Hasan Bak
DEUXIÈME SECTION
AFFAIRE KURAY ET AUTRES c. TURQUIE
(Requête n
o
53866/11)
ARRÊT
1
er
février 2022
Cet arrêt est définitif. Il peut subir des retouches de forme.
En l’affaire Kuray et autres c. Turquie,
La Cour européenne des droits de l’homme (deuxième section), siégeant en un comité composé de
:
Egidijus Kūris,
président,
Pauliine Koskelo,
Gilberto Felici,
juges,
et de Hasan Bakırcı,
greffier adjoint
de section
,
Vu la requête (no
53866/11) contre la République de Turquie et dont un ressortissant de cet État, M. Orhan Kuray, et deux ressortissants péruviens, M. Alexander (Aleksandros) Kargotiç et Mme Tatiana Kargotiç (Papadimitru) («
les requérants
»), ont saisi la Cour le 18 juillet 2011 en vertu de l’article 34 de la Convention de sauvegarde des droits de l’homme et des libertés fondamentales («
la Convention
»),
Vu la décision de porter à la connaissance du gouvernement turc («
le Gouvernement
»), représenté par M
me
Çağla Pınar Tansu Seçkin, adjointe au Représentant permanent de la Turquie au Conseil de l’Europe , co-agente de la Turquie auprès de la Cour européenne des droits de l’homme, les griefs concernant l’article 1 du Protocole n
o
1 et de déclarer irrecevable la requête du rôle pour le surplus,
les observations des parties,
la décision par laquelle la Cour rejette l’opposition du Gouvernement à l’examen de la requête par un comité,
Après en avoir délibéré en chambre du conseil le 11 janvier 2022,
Rend l’arrêt que voici, adopté à cette date
:
OBJET DE L’AFFAIRE
1.
La requête porte sur des griefs similaires à ceux examinés par la Cour dans les arrêts
Apostolidi et autres c. Turquie
(n
o
45628/99, 27 mars 2007), et
Nacaryan et Deryan
c. Turquie
(n
os
19558/02 et 27904/02, 8 janvier 2008).
2.
Le bien litigieux se trouve à Beyoğlu Istanbul situé sur la parcelle n
o
4 de l’îlot 471. Il appartenait à Mari Freidan, de nationalité iranienne.
3.
Le 7 février 1956, Mari Freidan décéda. Zavin Mıdırgıç, de nationalité iranienne, John Freidan, de nationalité belge, et Alice Tripo, de nationalité grecque, héritèrent de ce bien.
4.
Le 10 septembre 1957, John Freidan décéda. Suzanne Declareg, Zavin Mıdırgıç et Alice Tripo furent désignés comme héritiers du bien en question.
5.
Le 29 février 1976, Zavin Mıdırgıç décéda. Alice Tripo hérita alors du bien.
6.
Le 25 décembre 1987, Alice Tripo décéda.
7.
Le 25 mai 1988, le tribunal d’instance d’Istanbul délivra à Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç des certificats d’hérédité.
8.
Le 11 octobre 1988, un tiers des parts du bien furent inscrits au registre foncier aux noms de Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç.
9.
Le 28 mars 1991, Orhan Kuray acheta à Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç les deux tiers des parts du bien. Cet achat fut inscrit au registre foncier.
10.
Le 26 avril 2001, le tribunal d’instance d’Istanbul annula les certificats d’hérédité de Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç au motif que leur
de cujus
Alice Tripo ne pouvait prétendre à la succession dans la mesure où la condition de réciprocité n’était pas remplie entre la Turquie et la Grèce. Il ajouta que l’héritage devait donc revenir à l’État. Ce jugement devint définitif le 1
er
mars 2002 avec l’arrêt de la Cour de cassation.
11.
Le 15 août 2005, le Trésor public introduisit une action en annulation du titre de propriété des requérants devant le tribunal de grande instance de Beyoğlu.
12.
Le tribunal rejeta cette action pour autant que cela concernât Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç, en faisant référence au jugement définitif du 1
er
mars 2002, les intéresses n’étant plus propriétaires du bien en question.
13.
En revanche, le titre de propriété délivré à Orhan Kuray fut annulé au motif que le contrat de vente conclu sur le fondement des certificats d’hérédité qui n’étaient pas valables entraînait la nullité de l’acte juridique en cause. Le tribunal ajouta également que Orhan Kuray n’était pas de bonne foi dès lors que c’est par l’intermédiaire de son père avocat que la vente avait été conclu alors que ce dernier devait savoir que les certificats d’hérédité de Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç n’étaient pas valides. En effet, selon le tribunal, leur
de cujus
Alice Tripo étant de nationalité grecque, la condition de réciprocité n’était pas remplie entre la Turquie et la Grèce en matière d’acquisition de biens immeubles par voie de succession. Le tribunal ordonna dès lors l’inscription au registre foncier du bien litigieux au nom du Trésor.
14.
Ce jugement devint définitif le 27 décembre 2010 et notifié à l’avocat des requérants le 20 janvier 2011.
15.
Invoquant l’article 1 du Protocole n
o
1, les requérants Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç se plaignent de l’impossibilité pour eux d’hériter du bien litigieux ayant appartenu à leur
de cujus
. Le requérant Orhan Kuray se plaint quant à lui d’avoir perdu le bien qu’il a acheté en raison de l’annulation du contrat de vente.
SUR LA VIOLATION ALLÉGUÉE DE L’ARTICLE 1 DU PROTOCOLE N
o
1
16.
En ce qui concerne la question du respect du délai de six mois, la Cour note que pour les requérants Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç, plus de six mois séparent la date de la décision interne définitive les concernant, à savoir l’arrêt de la Cour de cassation du 1
er
mars 2002 (paragraphe 10 ci
‑
dessus), de la date d’introduction de la requête. Il s’ensuit que cette partie de la requête est tardive et doit être rejetée pour non-respect du délai de six mois, en application de l’article 35 §§ 1 et 4 de la Convention.
17.
Concernant l’exception d’irrecevabilité tirée de l’obligation d’épuiser les voies de recours internes soulevée par le Gouvernement sur le fondement de l’article 1007 du code civil, la Cour observe que le Gouvernement n’a fourni aucun exemple de cas concret dans lequel une personne aurait exercé avec succès le recours cité dans une situation comparable à celle du requérant. Dès lors, Orhan Kuray n’était pas tenu de saisir les juridictions nationales d’une telle action. En outre, les griefs du requérant ne sont pas manifestement mal fondés au sens de l’article
35
§
3
a) de la Convention et ils ne se heurtent par ailleurs à aucun autre motif d’irrecevabilité
; la Cour les déclare donc recevables.
18.
La Cour rappelle avoir déjà conclu, dans des affaires soulevant une question semblable à celle du cas d’espèce, à la violation de l’article
1 du Protocole n
o
1 au motif que l’application de l’article 35 de la loi relative au registre foncier, qui dispose que «
[l]es étrangers, personnes physiques, peuvent accéder à la propriété de biens immeubles situés sur le territoire turc, par voie d’acquisition ou de succession, sous réserve des restrictions prévues par les dispositions législatives et à condition qu’il y ait réciprocité
», ne pouvait passer pour suffisamment prévisible pour les requérants (
Apostolidi et autres c.
Turquie
, n
o
45628/99, §§ 71
‑
78, 27 mars 2007,
Nacaryan et
Deryan c.
Turquie
, n
os
19558/02 et 27904/02, §§
45
‑
60, 8
janvier 2008,
Fokas c.
Turquie
, n
o
31206/02, §§
42-45, 29
septembre 2009,
Yianopulu c.
Turquie
, n
o
12030/03, §§
40-50, 14
janvier 2014, et
Ayanoğlu c.
Turquie
[comité], n
o
36660/10, §§ 26-29, 17 décembre 2019).
19.
Après avoir examiné tous les éléments qui lui ont été soumis, la Cour ne voit aucune raison de parvenir à une conclusion différente en l’espèce. Elle observe que Orhan Kuray avait conclu un contrat de vente avec Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç dont la validité n’était pas sujette à caution dans la mesure où celui-ci était fondé sur un certificat d’hérédité valable. En effet, les vendeurs Alexander Kargotiç et Tatiana Kargotiç, dont le lien de filiation avec leur
de cujus
avait été établi avec certitude (paragraphe 7 ci-dessus), pouvaient légitimement penser qu’ils avaient satisfait à toutes les exigences requises pour pouvoir hériter du bien en question. Ils avaient dès lors une «
espérance légitime
», au sens de la jurisprudence de la Cour, de se voir reconnaître un droit de propriété (
Nacaryan et Deryan
, précité, §
56,
Fokas
, précité, § 34, et
Yianopulu
, précité, §
47) et donc de vendre le bien en tant que propriétaires à leur gré.
20.
L’application en l’espèce de l’article 35 de la loi relative au registre foncier ne pouvant passer pour suffisamment prévisible pour Orhan Kuray et la prétendue mauvaise foi de l’intéressé n’ayant pas dès lors été démontrée, la Cour estime que l’atteinte litigieuse est incompatible avec le principe de légalité et qu’elle est donc contraire à l’article 1 du Protocole
n
o
1.
21.
Partant, il y a eu violation de cette disposition.
L’APPLICATION DE L’ARTICLE
22.
Le requérant demande la restitution des deux tiers de la propriété litigieuse
; à défaut, il sollicite 500
000 euros (EUR) au titre du dommage matériel. Il réclame également 100
000 EUR pour le dommage moral subi par lui.
23.
Le Gouvernement conteste cette prétention.
24.
La Cour observe que l’évaluation du préjudice subi par le requérant est complexe et qu’elle ne dispose pas de tous les outils qui lui permettraient raisonnablement de régler cette question. En conséquence, elle renvoie la question de la réparation du dommage à la commission d’indemnisation (
Kaynar
et autres c.
Turquie
, n
os
21104/06 et 2 autres, § 24, 7
mai 2019).
25.
Dès lors, il y a lieu de rayer du rôle la partie de l’affaire relative à la question de l’application de l’article 41 de la Convention.
Déclare
les griefs du requérant Orhan Kuray recevables et le surplus de la requête irrecevable
;
Dit
qu’il y a eu violation de l’article 1 du Protocole n
o
1 à la Convention
;
Décide
de rayer du rôle la partie de l’affaire relative à la question de l’application de l’article 41 de la Convention.
Fait en français, puis communiqué par écrit le 1
er
février 2022, en application de l’article
77
§§
2 et
3 du règlement.
Hasan Bakırcı
Egidijus Kūris
Greffier adjoint
Président
annexe
Liste des requérants
N
o
Prénom NOM
1.
Orhan KURAY
2.
Tatiana KARGOTİÇ PAPADİMİTRU
3.
Alexander KARGOTİÇ TRİPOS