ÇETINKAYA c. TURQUIE

Publicat pe 3 mai 2021 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 79795/17 Tuncer ãsta ETINKAYA împotriva Turciei introdus la 6 noiembrie 2017 comunicat la 15 aprilie 2021 ÎNTÂLNIT DE L.A. Reclamantul este jurnalist. Înainte de numirea unui reprezentant ad-hoc la conducerea ziarului, el a lucrat pentru Zaman , un cotidian considerat a fi organul principal de publicare a rețelei La 26 iulie 2016, a fost pus în detenție provizorie de către judecătorul pentru pace al Antalyei. La 22 martie 2017, procurorul general al FETÖ/PDY (Organizație teroristă fetullahistă/structură de stat paralelă) l-a acuzat că a încercat să răstoarne ordinea constituțională. La 29 martie 2017, tribunalul din Antalya a dispus repunerea în libertate a reclamantului.

La 2 aprilie 2017, după cererea Parchetului, tribunalul din Antalya a dispus din nou plasarea acestuia în detenție provizorie. La 7 aprilie 2017, Parchetul din Antalya a prezentat un al doilea act de acuzare împotriva lui Iehova și l-a acuzat de o organizație teroristă. În sprijinul afirmațiilor sale, acesta a prezentat, printre altele, un document privind modul de utilizare a reclamantului de instrument de mesagerie electronică (ByLock) care era destinat utilizării membrilor FETÖ/PDY. La o dată neclară, tribunalul din Antalya, care a avut legături juridice și de fapt între cele două procese penale, a decis să se alăture ambelor cauze. Prin hotărârea din 24 aprilie 2018, l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de șapte ani și șase luni pentru apartenență la o organizație teroristă.

Prin aceeași hotărâre, el a dispus repunerea în libertate a la . Printr-o hotărâre din 17 ianuarie 2019, instana de apel din Antalya a confirmat această hotărâre. Procedura penală este în prezent în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. La 5 iulie 2017, reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală. Printr-o hotărâre pronunțată la 26 februarie 2018, Înalta Instanță Constituțională a declarat inadmisibilă cererea de încuviințare a cererii de încuviințare a cererii. Această hotărâre se referă în principal la punerea și menținerea în detenție provizorie a recurentului, care denunță o încălcare a articolului 5 alineatele (1) și (3) și a articolului 10 din Convenție.

RĂSPUNSURI LA P Ă R Ț I LE A fost pus în arest provizoriu cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție? Mai precis, dovezile conținute în dosar la momentul plasării în detenție a persoanei respective au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate Reamintind că Curtea se află la baza calificării juridice a faptelor (a se vedea, printre altele, Bouyid c. Belgia [GC], n 23380/09, § 55, CEDO 2015) și având în vedere afirmațiile reclamantului (a se vedea, în special, alineatul (15) din formularul de cerere), instanțele interne au dat motive pertinente și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a acestuia, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție?

În plus, durata detenției provizorii a reclamantului a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenție S-a atins libertatea de exprimare a reclamantului? În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) din Convenție? Guvernul este solicitat să producă traducerea în limba franceză a deciziei inițiale privind plasarea în detenție provizorie a reclamantului.

Publié le 3 mai 2021

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 79795/17 Tuncer ÇETINKAYA contre la Turquie introduite le 6 novembre 2017 communiquée le 15 avril 2021

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est journaliste. Avant la nomination d’un mandataire ad hoc à la tête du journal, il travaillait pour Zaman , un quotidien considéré comme l’organe principal de publication du réseau « fetullahiste » et fermé à la suite de l’adoption du décret-loi n o 668, promulgué le 27 juillet 2016, dans le cadre de l’état d’urgence. Le 23 juillet 2016, le requérant, soupçonné de tentative de renverser l’ordre constitutionnel, fut arrêté et placé en garde à vue. Le 26 juillet 2016, il fut mis en détention provisoire par le juge de paix d’Antalya. Le 22 mars 2017, le parquet d’Antalya déposa devant la cour d’assises d’Antalya un acte d’accusation contre le requérant qui était soupçonné de faire partie du réseau de médias du FETÖ/PDY (Organisation terroriste fetullahiste / Structure d’État parallèle).

Il lui reprochait d’avoir tenté de renverser l’ordre constitutionnel. Le 29 mars 2017, la cour d’assises d’Antalya ordonna la remise en liberté du requérant. Le 2 avril 2017, suivant la demande du parquet, la cour d’assises d’Antalya ordonna de nouveau le placement de l’intéressé en détention provisoire. Le 7 avril 2017, le parquet d’Antalya déposa un deuxième acte d’accusation contre l’intéressé et il l’accusa d’appartenir à une organisation terroriste. À l’appui de ses allégations, il présenta entre autres un document relatif à l’utilisation du requérant de l’outil de messagerie « ByLock », lequel était prétendument destiné à l’utilisation des membres du FETÖ/PDY. À une date non-précisée, la cour d’assises d’Antalya, estimant qu’il y avait des liens juridiques et factuels entre les deux procès pénaux, décida de joindre les deux affaires.

Par un jugement du 24 avril 2018, elle condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de sept ans et six mois pour appartenance à une organisation terroriste. Par le même jugement, il ordonna la remise en liberté de l’intéressé. Par un arrêt du 17 janvier 2019, la cour d’appel d’Antalya confirma ce jugement. La procédure pénale est actuellement en cours devant la Cour de cassation. Le 5 juillet 2017, le requérant saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel. Par une décision rendue le 26 février 2018, la haute juridiction constitutionnelle déclara irrecevable la requête de l’intéressé. La présente requête concerne essentiellement la mise et le maintien en détention provisoire du requérant, qui dénonce une violation de l’article 5 §§ 1 et 3 et de l’article 10 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été mis en détention provisoire en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celui-ci avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées ? 2. Rappelant que la Cour est maîtresse de la qualification juridique des faits (voir, notamment, Bouyid c. Belgique [GC], n o 23380/09, § 55, CEDH 2015) et vu les allégations du requérant (voir, en particulier, le paragraphe 15 du formulaire de requête), les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire de l’intéressé, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention ? En outre, la durée de la détention provisoire du requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention ? 3. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 de la Convention ? Le Gouvernement est prié de produire la traduction française de la décision initiale relative au placement en détention provisoire du requérant.