TÜRKÖNE c. TURQUIE

Comunicată la 2 noiembrie 2020 Publicată la 23 noiembrie 2020 Secțiunea a doua Cerere nr. 70430/17 Mümtazer TÜRKÖNE împotriva Turciei introdusă la 8 august 2017 OBIECTUL L În urma adoptării Decretului-lege nr. 668, emis la 27 iulie 2016, în cadrul statului de urgență. Înainte de tentativa de lovitură militară de stat din 15 iulie 2016, a fost jurnalist al ziarului Yar De asemenea, a prezentat mai multe programe pentru canalele de televiziune, inclusiv postul public TRT. La 21 iulie 2016, reclamantul a aflat din mass-media că a fost reținut la FETÖ/PDY (Organizația Teroristă Fetullahistă / Structura de stat paralelă). El a informat apoi poliția. În consecință, a fost reținut. La 4 august 2016, a fost reținut provizoriu de către judecătorul de pace din Istanbul.

La 10 aprilie 2017, Parchetul din Jurisdicție a pus în fața tribunalului o acuzație împotriva mai multor persoane, inclusiv a reclamantului, care erau suspectate de a face parte din rețeaua de mass-media a FETÖ/PDY și care a fost acuzat în principal de faptul că a încercat să răstoarne ordinea constituțională, Marea Adunare Națională a Turciei și guvernul prin forță și violență și de comiterea de infracțiuni în numele unei organizații teroriste. El a solicitat condamnarea acestor persoane de trei ori la închisoarea pe viață agravată și la închisoare pe viață până la 15 ani. Prin hotărârea din 6 iulie 2018, a 13-a Camera tribunalului din Agaia l-a condamnat pe reclamant la o pedeapsă cu închisoarea de zece ani și șase luni pentru apartenență la o organizație teroristă.

Prin hotărârea din 25 iunie 2019, Curtea de apel din Ecuador a confirmat această hotărâre. Procedura penală este în prezent în curs de desfășurare în fața Curții de Casație. La 28 martie 2017, reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală și, în primul rând, denunța o încălcare a dreptului său la libertate și la securitate și a dreptului la libertatea de exprimare și la libertatea presei. Printr-o hotărâre pronunțată la 27 noiembrie 2019, Înalta Instanță Constituțională a respins cererea de exprimare a dreptului la libertate și la securitate și la libertatea de exprimare și la libertatea presei. În esență, punerea și menținerea în detenție provizorie a reclamantului, care denunță o încălcare a articolului 5 alineatul (1), a articolului 3 și a articolului 4 și a articolului 10 din convenție.

? Mai precis, dovezile conținute în dosar în momentul plasării în detenție au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantului, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție? În plus, durata detenției provizorii a reclamantului era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil În conformitate cu art. 5 alineatul (4) din convenție, reclamantul avea la dispoziție o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea detenției sale provizorii? • În special, procedura în fața Curții Constituționale prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție Durata acestei proceduri era compatibilă cu condiția de termen scurt a acestui articol?

? În sensul articolului 10 alineatul (2) din Convenție, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară?

Communiquée le 2 novembre 2020 Publié le 23 novembre 2020

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 70430/17 Mümtazer TÜRKÖNE contre la Turquie introduite le 8 août 2017

OBJET DE L’AFFAIRE

Le requérant est professeur et journaliste. Entre 2004 et 2016, il était chroniqueur pour Zaman , un quotidien considéré comme l’organe principal de publication du réseau « fetullahiste » et fermé à la suite de l’adoption du décret-loi n o 668, promulgué le 27 juillet 2016, dans le cadre de l’état d’urgence. Avant la tentative de coup d’État militaire du 15 juillet 2016, il était chroniqueur du journal Yarına Bakıș , un quotidien également fermé par des mesures prises dans le cadre de l’état d’urgence. Il présenta également plusieurs programmes pour les chaînes de télévision, y compris la chaîne publique TRT . Le 21 juillet 2016, le requérant apprit par les médias qu’il était soupçonné d’appartenance au FETÖ/PDY (Organisation terroriste fetullahiste / Structure d’État parallèle).

Il s’adressa alors à la police. En conséquence, il fut placé en garde à vue. Le 4 août 2016, il fut mis en détention provisoire par le juge de paix d’Istanbul. Le 10 avril 2017, le parquet d’Istanbul déposa devant la cour d’assises d’Istanbul un acte d’accusation contre plusieurs personnes, dont le requérant, qui étaient soupçonnées de faire partie du réseau de médias du FETÖ/PDY et auxquelles il reprochait principalement d’avoir tenté de renverser l’ordre constitutionnel, la Grande Assemblée nationale de Turquie et le gouvernement par la force et la violence, et de commettre des infractions au nom d’une organisation terroriste. Il requit la condamnation de ces personnes trois fois à la réclusion à perpétuité aggravée et à une peine d’emprisonnement allant jusqu’à quinze ans.

Par un jugement du 6 juillet 2018, la 13 ème chambre de la cour d’assises d’Istanbul condamna le requérant à une peine d’emprisonnement de dix ans et six mois pour appartenance à une organisation terroriste. Par un arrêt du 25 juin 2019, la cour d’appel d’Istanbul confirma ce jugement. La procédure pénale est actuellement en cours devant la Cour de cassation. Le 28 mars 2017, le requérant saisit la Cour constitutionnelle d’un recours individuel. Il y dénonçait principalement une violation à son égard du droit à la liberté et à la sûreté et du droit à la liberté d’expression et à la liberté de la presse. Par une décision rendue le 27 novembre 2019, la haute juridiction constitutionnelle rejeta la requête de l’intéressé.

La présente requête concerne essentiellement la mise et le maintien en détention provisoire du requérant, qui dénonce une violation de l’article 5 §§ 1, 3 et 4 et de l’article 10 de la Convention.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été mis en détention provisoire en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celui-ci avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées ? 2. Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire du requérant, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention ? En outre, la durée de la détention provisoire du requérant était-elle compatible avec la condition de jugement dans un « délai raisonnable », au sens du même paragraphe de l’article 5 de la Convention ? 3. Le requérant avait-il à sa disposition, conformément à l’article 5 § 4 de la Convention, une procédure effective au travers de laquelle il pouvait contester la légalité de sa détention provisoire ? En particulier, la procédure devant la Cour constitutionnelle par laquelle le requérant a cherché à contester la légalité de sa détention provisoire était-elle conforme aux exigences de l’article 5 § 4 de la Convention ? La durée de cette procédure était-elle compatible avec la condition de « bref délai » de cet article ? 4. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression du requérant ? Dans l’affirmative,

cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 de la Convention ?