CtEDO 13.06.2017 Auto

BULAÇ c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.06.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
BULAÇ c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 13 iunie 2017 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 25939/17 Ali BULAç împotriva Turciei introdusă la 24 martie 2017 EXPOSAT DE FAPTĂ Reclamantul, dl Ali Bulaç, este un resortisant turc născut în 1951 și rezident în Istanbul. Acesta este reprezentat în fața Curții de către domnul Devecio Faptele cauzei, astfel cum au fost expuse de solicitant, pot fi rezumate după cum urmează. Traseul profesional al reclamantului Reclamantul este un jurnalist care a lucrat din 1998 pentru ziarul Zaman , un ziar considerat a fi principalul organ de publicare a rețelei de televiziune În urma promulgării din 27 iulie 2016, în contextul stării de urgență, al Decretului-lege nr. 668. În ultimii ani care au precedat tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, reclamantul a fost cunoscut din punctul său de vedere critic cu privire la politicile guvernului în vigoare. În noaptea de 15-16 iulie 2016, un grup de persoane care aparțin forțelor armate turce, denumit Consiliul de pace din țară, a făcut o încercare de lovitură militară de stat pentru a răsturna parlamentul, guvernul și președintele Republicii alese în mod democratic. În timpul tentativei de lovitură de stat, soldații controlați de pustnici au bombardat mai multe clădiri strategice ale statului, inclusiv Parlamentul și complexul prezidențial, au atacat hotelul unde se afla președintele Republicii, l-au luat ostatic pe șeful de stat major, au atacat stații de televiziune și au împușcat protestatari. În acea noapte marcată de violență, peste 300 de persoane au fost ucise și peste 2 000 de persoane au fost rănite. În urma tentativei de lovitură de stat, autoritățile naționale au acuzat rețeaua Fethullah Gülen, un cetățean turc care locuia în Pennsylvania, Statele Unite ale Americii, considerat a fi șeful unei organizații teroriste numite FETÖ/PDY Organizația teroristă guleniste Structura de stat paralel mai multe anchete penale au fost inițiate de către procurorii competenți împotriva unor membri prezumați ai acestei organizații. Între timp, la 20 iulie 2016, guvernul a declarat starea de urgență pentru o perioadă de trei luni și, la 21 iulie 2016, autoritățile turce au notificat Secretarului General al Consiliului Europei o derogare de la convenție în temeiul articolului 15. L La 26 iulie 2016, reclamantul a aflat din mass-media că a fost reținut la FETÖ/PDY. El s-a dus la secția de poliție din Istanbul, unde a fost reținut. La 30 iulie 2016, reclamantul a fost interogat la Hotărârea de Securitate din Istanbul. În timpul audierii sale, a negat că aparține unei organizații ilegale. În aceeași zi, mai multe persoane responsabile de cotidianul Zaman, inclusiv reclamantul, au fost aduse în fața celui de-al 4-lea judecător de pace din Istanbul. Acesta l-a interogat pe reclamant cu privire la faptele care i-au fost reproșate și la acuzațiile aduse împotriva sa. Reclamantul a negat din nou că aparținea oricărei organizații ilegale. El a precizat că a fost împotriva puștilor militari și că, înainte de 15 iulie 2016, el nu știa că rețeaua Fethullah Gülen era o organizație capabilă să declanșeze o lovitură de stat. El a adăugat că a fost dat pe cont propriu la postul de poliție și că nu a avut nici o intenție de a fugi. La sfârșitul instanței, judecătorul, având în vedere conținutul articolelor redactate de reclamant, care, în opinia sa, fac laapologia organizației teroriste în discuție, a cărui punere în detenție provizorie a acesteia. În acest scop, el ține seama de următoarele elemente: existența unor suspiciuni puternice asupra reclamantului ; natura încălcării în cauză și faptul că aceasta se număra printre infracțiunile enumerate la art. 100 3 din Codul de procedură penală (CPP) ; starea și riscul de deteriorare a elementelor de probă ; și riscul ca măsurile alternative la detenție să fie insuficiente pentru a asigura participarea persoanei vizate la procedura penală. La 20 octombrie 2016, reclamantul a formulat o acțiune pentru a obține eliberarea sa. Prin decizia din 2 noiembrie 2016, Tribunalul de Pace a respins această acțiune. La 7 decembrie 2016, reclamantul a formulat o nouă acțiune împotriva deciziei de menținere cu titlu provizoriu împotriva sa. Prin decizia din 12 decembrie 2016, judecătorul 13 a respins această acțiune. La 7 martie 2017, reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la o acțiune individuală, denunțând o încălcare a dreptului său la libertate și la securitate și a dreptului său la libertatea de exprimare și de presă. Din dosar reiese că procedura referitoare la această acțiune este încă în curs de desfășurare în fața Curții Constituționale. La 10 aprilie 2017, Parchetul din Jurisdicție a pus în fața tribunalului o acuzație împotriva mai multor persoane, inclusiv a reclamantului, care erau suspectate de a face parte din rețeaua de mass-media a FETÖ/PDY și pe care a acuzat în principal că a încercat să răstoarne ordinea constituțională, Marea Adunare Națională a Turciei și guvernul prin forță și violență și să comită infracțiuni în numele unei organizații teroriste. Procurorul general a solicitat ca aceste persoane să fie condamnate de trei ori la închisoare pe viață și la închisoare pe viață până la 15 ani. Procurorul general al Republicii susținea că articolele redactate de reclamant și de alte persoane acuzate în cadrul aceleiași proceduri penale inițiate împotriva responsabililor mass-media ai FETÖ/PDY nu puteau fi considerate exprimarea, din partea autorilor lor, opoziție sau critici față de guvern. În ceea ce privește reclamantul, acesta a considerat că expresiile utilizate de acesta au depășit limitele libertății presei în măsura în care acestea au adus atingere drepturilor autorităților oficiale și au amenințat pacea socială și ordinea publică. Potrivit procurorului Republicii, reclamantul, în articolele sale, nu ezitase să incite la o posibilă lovitură de stat militară și, pe scurt, a îndeplinit funcții care servesc intereselor organizației teroriste. Procedura penală este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale. Dreptul și practica internă relevante La art. 311 § 1 din Codul penal (CP) se citește astfel oricine încearcă să răstoarne Marea Adunare Națională a Turciei prin forță și violență sau de la a împiedica parțial sau pe deplin exercitarea funcțiilor sale va fi condamnat la condamnare pe viață agravată. Oricine încearcă să răstoarne guvernul Republicii Turcia prin forță și violență sau prin lamaie împiedica parțial sau pe deplin exercitarea funcțiilor sale va fi condamnat la reținere pe viață agravată. La art. 314 § 1 și 2 din CP, care prevede travaliul unei organizații ilegale, se citește după cum urmează: Oricine constituie sau conduce o organizație pentru a comite infracțiunile prevăzute în a patra și a cincea secțiune a prezentului capitol va fi condamnat la o pedeapsă între 10 și 15 ani de închisoare. Orice membru al unei organizații menționate la primul paragraf va fi condamnat la o pedeapsă între 5 și 10 ani de închisoare. Detenția provizorie este reglementată de art. 100 și următoarele din CPP. În conformitate cu art. 100 din CPP, o persoană poate fi pusă în detenție provizorie în cazul în care există elemente faptice care permit ca persoana în cauză să fi comis o infracțiune și în cazul în care plasarea sa în detenție este justificată de unul dintre motivele enumerate în această dispoziție, și anume : fuga sau riscul de evadare a suspectului și riscul ca acesta să ascundă sau să modifice dovezile sau influența martorilor. Pentru anumite infracțiuni, în special crime împotriva securității statului și ordinii constituționale, existența unor suspiciuni puternice asupra persoanei este suficientă pentru a justifica detenția provizorie. 101 din CPP prevede că detenția provizorie este dispusă în stadiul de land de către un judecător unic la cererea procurorului republicii și în stadiul de judecată de către instanța competentă, din oficiu sau la cererea procurorului. Ordinele de plasare și de menținere în detenție provizorie pot face obiectul unei opoziții. Deciziile referitoare la aceasta trebuie să fie motivate în drept și în fapt. GRIEFS Invocând art. 5 alineatul (1) din Convenție, reclamantul a declarat că nu există nicio dovadă cu privire la existența unor motive plauzibile ale Ö Õ de a fi comis o infracțiune care să facă necesară plasarea sa în arest provizoriu. În afara unghiului articolului 5 alineatul (3) din Convenție, reclamantul denunță durata detenției sale provizorii, pe care o consideră excesivă, susținând că hotărârile judecătorești care au ordonat punerea sa și menținerea sa în detenție provizorie nu au fost suficient de motivate. Pe teritoriul articolului 5 alineatul (4) coroborat cu art. 13 din convenție, reclamantul se plânge că nu a avut posibilitatea de a contesta efectiv legalitatea detenției provizorii în fața unei instanțe independente și imparțiale. De asemenea, consideră că procedura desfășurată de acesta în fața Curții Constituționale în scopul contestarii legalității detenției provizorii a acestuia nu a fost conformă cu cerințele convenției, întrucât, în opinia sa, această înaltă instanță nu a respectat cerința de termen scurt Reclamantul se plânge, de asemenea, de o încălcare a libertății sale de exprimare, în opinia sa contrar articolului 10 din Convenție, din cauza punerii sale în custodie provizorie și a menținerii sale în detenție provizorie. 4 din Convenție, o procedură efectivă prin care putea contesta legalitatea detenției sale? În special procedura în fața Curții Constituționale prin care reclamantul a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele art. 5 alin. (4) din Convenție Durata acestei proceduri a fost compatibilă cu condiția de termen scurt a acestui articol? Reclamantul a fost pus în detenție provizorie cu încălcarea art. 5 alin. (1) din Convenție? ? Mai precis, dovezile conținute în dosar în momentul plasării în detenție au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantului, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție? În plus, durata detenției provizorii a reclamantului era compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil A fost afectată libertatea de exprimare a reclamantului? În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul art. 10 alin. (2) din Convenție?

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă