CtEDO 13.06.2017 Auto

ILıCAK c. TURQUIE

RESPONDENT
TUR
HOTĂRÂRE
13.06.2017
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Affaire communiquée
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2017
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro
Citează această cauză
ILıCAK c. TURQUIE (CtEDO, 2017)
HUDOC · oficial

Comunicat la 13 iunie 2017 a doua secțiune Cerere nr. 1210/17 Ayșe Nazl Faptele cauzei, astfel cum au fost prezentate de reclamantă, pot fi rezumate după cum urmează. Excursia profesională a recurentei recurenta este o fostă deputată a partidului Fazilet Partsi (Partea Vertu), un partid politic dizolvat în 2001 de Curtea Constituțională pe motiv că a devenit un centru Înainte de tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, aceasta prezenta un program de dezbatere politică la Can Erzincan TV, un canal de televiziune închis ca urmare a Decretului legislativ nr. 668 din 27 iulie 2016 privind starea de urgență. În ultimii ani care au precedat tentativa de lovitură de stat din 15 iulie 2016, recurenta a fost cunoscută pentru punctul său critic de vedere cu privire la politicile guvernului aflat la putere. Încercarea de lovitură de stat din 15 iulie 2016 În noaptea de 15-16 iulie 2016, un grup de persoane aparținând forțelor armate turce, denumit Consiliul de pace din țară A încercat să răstoarne parlamentul, guvernul și președintele republicii alese în mod democratic. În timpul tentativei de lovitură de stat, soldații controlați de pustnici au bombardat mai multe clădiri strategice ale statului, inclusiv Parlamentul și complexul prezidențial, au atacat hotelul unde se afla președintele Republicii, l-au luat ostatic pe șeful de stat major, au atacat stații de televiziune și au împușcat protestatari. În acea noapte marcată de violență, peste 300 de persoane au fost ucise și peste 2 000 de persoane au fost rănite. În urma tentativei de lovitură de stat, autoritățile naționale au acuzat rețeaua Fethullah Gülen, un cetățean turc care locuia în Pennsylvania, Statele Unite ale Americii, considerat a fi șeful unei organizații teroriste numite FETÖ/PDY Organizația teroristă guleniste Structura de stat paralel mai multe anchete penale au fost inițiate de către procurorii competenți împotriva unor membri prezumați ai acestei organizații. Între timp, la 20 iulie 2016, guvernul a declarat starea de urgență pentru o perioadă de trei luni și, la 21 iulie 2016, autoritățile turce au notificat Secretarului General al Consiliului Europei o derogare de la convenție în temeiul articolului 15. L În cadrul unei anchete penale inițiate împotriva unor membri prezumați ai FETÖ/PDY, la 26 iulie 2016, reclamanta a fost arestată la Bodrum. Poliția i-a percheziționat reședința din etă și i-a confiscat calculatorul și anumite documente. Apoi, reclamanta a fost condusă direct la Hotărârea de Securitate din Istanbul, unde a fost reținută. La 29 iulie 2016, procurorul districtual al Republicii Istanbul a pus sub semnul întrebării faptul că a încercat să răstoarne guvernul sau să-l împiedice pe acesta să își îndeplinească funcțiile, să fie membru al unei organizații teroriste și să facă propaganda unei astfel de organizații. Din procesele-verbale reiese că reclamanta a fost interogată în special cu privire la activitățile sale în cadrul Canalului Can Erzincan TV și la reportajele sale cu unii foști ofițeri, presupusi membri ai FETÖ/PDY. În cursul audierii sale, reclamanta a susținut că nu știa, înainte de tentativa de lovitură de stat, că lanțul menționat anterior avea legături cu FETÖ/PDY. . În plus, Comisia a negat că a avut cunoștință, înainte de punerea în aplicare, de planurile de puști, și a negat, de asemenea, că a încercat să pregătească publicul pentru o posibilă lovitură de stat. La 22 septembrie 2016, recurenta, suspectată de a fi membru al unei organizații teroriste și că a asistat la o astfel de organizație cu bună știință și intenționată, a fost adusă în fața 1 Tribunalul de Pace din Istanbul, care a pus întrebări cu privire la faptele care i-au fost reproșate și la acuzațiile aduse împotriva sa. reclamanta a afirmat că aceasta a condus numai activități jurnalistice și că nu a avut nici o legătură cu organizația teroristă. La sfârșitul ședinței, judecătorul, având în vedere în special conținutul cuvintelor și reportajelor recurentei cu membri prezumați ai FETÖ/PDY fiind parte a magistraturii (judecători și procurori) și a poliției naționale care, în opinia sa, constituiau propagandă a organizaiei teroriste ; natura infracțiunilor în cauză și faptul că acestea se numără printre infracțiunile enumerate la art. 100 alin. (3) din Codul de procedură penală (CPP) ; starea și riscul de deteriorare a elementelor de probă; și riscul ca măsurile alternative la detenție să fie insuficiente pentru a asigura participarea persoanei vizate la procedura penală. La 4 august 2016, recurenta a formulat o opoziție împotriva ordonanței de detenție provizorii luate împotriva sa. printr-o decizie din 12 august 2016, 2 La 12 octombrie 2016, recurenta a formulat o nouă acțiune pentru a obține eliberarea sa. printr-o decizie din 20 octombrie 2016, judecătorul de pace d . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . La 14 noiembrie 2016, recurenta sesizează Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală și, în special, denunța o încălcare a dreptului său la libertate și la securitate și la dreptul său la libertatea de exprimare. Procedura referitoare la această cale de atac este încă în curs de desfășurare în fața Curții Constituționale. La 14 aprilie 2017, Parchetul din Jurisdicție a prezentat în fața tribunalului un act de acuză împotriva mai multor persoane, inclusiv reclamanta, pe care a acuzat-o că a încercat să răstoarne ordinea constituțională, Marele Parlament Național al Turciei și guvernul prin forță și violență, de a face parte dintr-o organizație teroristă și de a comite infracțiuni în numele acesteia. Acesta solicită condamnarea recurentei de trei ori la condamnarea pe viață agravată și la închisoare pe viață, cu o durată de până la 15 ani. Procedura penală este în prezent pendinte în fața instanțelor naționale. Dreptul și practica internă relevantă La alineatele (6), (7) și (8) din Codul penal (CP) au la dispoziție următoarele: Oricine comite o infracțiune în numele unei organizații [legal], chiar și fără a fi membru al acestei organizații, va fi condamnat în calitate de membru al organizației respective. Pedeapsa pentru apartenența la organizație poate fi redusă la jumătate. Acest alineat nu se aplică decât organizațiilor armate. Oricine asistă o organizație [legal] în mod intenționat și intenționat, chiar și fără a face parte din structura ierarhică a organizației, va fi condamnat ca membru al organizației. În funcție de natura ajutorului, pedeapsa pentru apartenența la organizație poate fi redusă cu o treime. Oricine face propagandă în favoarea organizației [creată în vederea comiterii de infracțiuni], prin legitizare, prin aptologie sau prin încurajarea utilizării unor metode cum ar fi forța, violența sau amenințarea, este pedepsit cu închisoarea între unu și trei ani. Oricine încearcă să răstoarne Marea Adunare Națională a Turciei prin forță și violență sau de la: împiedicarea parțială sau totală a funcțiilor sale va fi condamnat la reținere pe viață agravată. Oricine încearcă să răstoarne guvernul Republicii Turcia prin forță și violență sau prin lamaie împiedica parțial sau pe deplin exercitarea funcțiilor sale va fi condamnat la reținere pe viață agravată. La art. 314 § 1 și 2 din CP, care prevede travaliul unei organizații ilegale, se citește după cum urmează: Oricine constituie sau conduce o organizație pentru a comite infracțiunile prevăzute în a patra și a cincea secțiune a prezentului capitol va fi condamnat la o pedeapsă între 10 și 15 ani de închisoare. Orice membru al unei organizații menționate la primul paragraf va fi condamnat la o pedeapsă între 5 și 10 ani de închisoare. Detenția provizorie este reglementată de art. 100 și următoarele din CPP. În conformitate cu art. 100 din CPP, o persoană poate fi pusă în detenție provizorie în cazul în care există elemente faptice care permit ca persoana în cauză să fi comis o infracțiune și în cazul în care plasarea sa în detenție este justificată de unul dintre motivele enumerate în această dispoziție, și anume : fuga sau riscul de evadare a suspectului și riscul ca acesta să ascundă sau să modifice dovezile sau influența martorilor. Pentru anumite infracțiuni, în special crime împotriva securității statului și ordinii constituționale, existența unor suspiciuni puternice asupra persoanei este suficientă pentru a justifica detenția provizorie. 101 din CPP prevede că detenția provizorie este dispusă în stadiul de land de către un judecător unic la cererea procurorului republicii și în stadiul de judecată de către instanța competentă, din oficiu sau la cererea procurorului. Ordinele de plasare și de menținere în detenție provizorie pot face obiectul unei opoziții. Deciziile referitoare la acestea trebuie să fie motivate în drept și în fapt. GRIEFS Invocând art. 5 alineatul (1) și art. 3 din Convenție, recurenta declară că nu există nicio dovadă în ceea ce privește existența unor motive plauzibile de a comite o infracțiune care să facă necesară plasarea sa în detenție provizorie. Aceasta susține că hotărârile judecătorești care au dispus punerea sa și menținerea sa în detenție provizorie nu au fost suficient de motivate și că au fost întemeiate pe niciun element de probă concret și, de asemenea, denunță durata detenției sale provizorii, pe care o consideră excesivă. Pe teren la art. 5 alineatul (4) din convenție, recurenta se plânge că nu a avut posibilitatea de a contesta efectiv legalitatea detenției provizorii în fața unei instanțe independente și imparțiale. În special, Comisia consideră că procedura desfășurată în fața Curții Constituționale nu a fost conformă cu cerințele convenției, întrucât, în opinia sa, această înaltă instanță nu a respectat cerința de termen scurt În cele din urmă, din perspectiva articolului 10 din Convenție, recurenta denunță o încălcare a libertății sale de exprimare, datorită punerii și menținerii sale în detenție provizorie. Procedura în fața Curții Constituționale prin care recurenta a încercat să conteste legalitatea detenției sale provizorii a fost conformă cu cerințele articolului 5 alineatul (4) din convenție, în special, durata acestei proceduri era compatibilă cu condiția de termen scurt a articolului menționat? A fost recurenta pusă în custodie provizorie cu încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție? Mai precis, dovezile conținute în dosar în momentul detenției erau suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că aceasta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate? Instanțele interne au dat motive pertinente și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantei, în conformitate cu art. 5 alin. (3) din Convenție? În plus, durata detenției provizorii a reclamantei a fost compatibilă cu condiția de judecată într-un termen rezonabil, în sensul aceluiași alineat din art. 5 din Convenție? A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei? În acest caz, această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) din convenție

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă