Besle împotriva Turciei

Publicat la 15 ianuarie 2024 SECȚIUNILE A DOUA RĂSPUNSURI N 12957/21 și 45384/21 Hurșit BESLE împotriva Türkiye introduse la 9 februarie 2021 și, respectiv, la 3 august 2021 comunicate la 18 decembrie 2023 Cererile se referă la arestarea provizorie a reclamantului (la momentul respectiv a faptelor membre ale Consiliului Municipal din Șahinbey (Gaziantep) aparținând HPC (Partea Republicană a Poporului, partidul cel mai mare al opoziției)), pentru apartenență la o organizație teroristă și pentru finanțarea terorismului. La 16 iulie 2020, judecătorul de pace de la Gaziantep a ordonat arestarea provizorie a persoanei respective. La o dată necunoscută, Parchetul de la Gaziantep a inițiat o acțiune penală în fața tribunalului din Gaziantep și a solicitat condamnarea reclamantului pentru finanțarea terorismului.

Printr-o ordonanță din 11 mai 2021, tribunalul din Gaziantep a dispus revocarea măsurii de detenție provizorie și a decis înlocuirea acestei măsuri cu o interdicție de a părăsi orașul. Procedura penală inițiată împotriva reclamantului este în curs de desfășurare în fața acestei instanțe. Reclamantul sesizează Curtea Constituțională cu privire la două acțiuni individuale cu privire la arestarea sa provizorie, care, prin decizii sumare pronunțate la 28 decembrie 2020 și la 21 mai 2021, au fost declarate inadmisibile. Reclamantul denunță o încălcare a dreptului său la libertate și la securitate. Fără a invoca un articol specific, a declarat că a fost pus în detenție provizorie în lipsa unor dovezi concrete care să îi permită privarea de libertate.

De asemenea, susține că deciziile privind menținerea sa în detenție provizorie nu au fost motivate în niciun fel. Reclamantul a fost privat de libertatea sa prin încălcarea articolului 5 alineatul (1) din Convenție? În special, dovezile conținute în dosar în momentul plasării în detenție a ui au fost suficiente pentru a convinge un observator obiectiv că acesta ar fi putut comite infracțiunile care i-au fost reproșate ( Ödreten și Kanaat c. Turcia, n 42201/17 și 42212/17, §§ 79-94, 18 mai 2021) Instanțele interne au dat motive relevante și suficiente pentru a justifica reținerea provizorie a reclamantului, în conformitate cu art. 5 alineatul (3) din convenție (Buvadji c. Republica Moldova [GC], n 23755/07, §§ 115-123, 5 iulie 2016)

Publié le 15 janvier 2024

DEUXIÈME SECTION

Requêtes n os 12957/21 et 45384/21 Hurșit BESLE contre la Türkiye introduites respectivement le 9 février 2021 et le 3 août 2021 communiquées le 18 décembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

Les requêtes concernent la détention provisoire du requérant (à l’époque des faits membre du conseil municipal de Șahinbey (Gaziantep) appartenant au CHP (Parti républicain du peuple, le plus grand parti d’opposition)), pour appartenance à une organisation terroriste et pour financement du terrorisme. Le 16 juillet 2020, le juge de paix de Gaziantep ordonna la mise en détention provisoire de l’intéressé. À une date inconnue, le parquet de Gaziantep engagea une action pénale devant la cour d’assises de Gaziantep et requit la condamnation du requérant pour financement du terrorisme. Par une ordonnance du 11 mai 2021, la cour d’assises de Gaziantep ordonna la révocation de la mesure de détention provisoire et décida le remplacement de cette mesure par une interdiction de quitter la ville.

La procédure pénale engagée contre le requérant est actuellement en cours devant cette instance. Le requérant saisit la Cour constitutionnelle de deux recours individuels au sujet de sa détention provisoire, lesquels furent, par des décisions sommaires rendues le 28 décembre 2020 et le 21 mai 2021, déclarés irrecevables. Le requérant dénonce une violation de son droit à la liberté et à la sûreté. Sans invoquer un article spécifiquement, il allègue qu’il a été mis en détention provisoire en l’absence des éléments de preuve concrets permettant sa privation de liberté. Il soutient en outre que les décisions relatives à son maintien en détention provisoire n’étaient aucunement motivées.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Le requérant a-t-il été privé de sa liberté en violation de l’article 5 § 1 de la Convention ? La détention du requérant a-t-elle été ordonnée et prorogée selon les voies légales ? Plus spécifiquement, les preuves contenues dans le dossier au moment du placement en détention de l’intéressé étaient-elles suffisantes pour persuader un observateur objectif que celui-ci avait pu commettre les infractions qui lui étaient reprochées ( Öğreten et Kanaat c. Turquie , n os 42201/17 et 42212/17, §§ 79-94, 18 mai 2021) ? 2. Les juridictions internes ont-elles donné des raisons pertinentes et suffisantes pour justifier la détention provisoire du requérant, conformément à l’article 5 § 3 de la Convention ( Buzadji c. République de Moldova [GC], n o 23755/07, §§ 115-123, 5 juillet 2016) ?