GÜVEN c. TÜRKİYE

Publicat la 15 ianuarie 2024 A DOUA SECȚIUNE Cerere nr. 55120/20 Leyla GÜVEN împotriva Türkiye introdusă la 23 noiembrie 2020 comunicată la 18 decembrie 2023 OBIECTUL DE LIMBARE Cererea se referă la condamnarea penală a reclamantei pentru apartenență la o organizație teroristă și decăderea mandatului său parlamentar din cauza acestei condamnări. În 2009, s-a desfășurat o anchetă penală împotriva membrilor prezumați ai unei organizații numite KCK (Kovan Kurdistan Koma Civaken Prin actul de acuză din 9 iunie 2010, procurorul Republicii Diyarbakýr a solicitat condamnarea mai multor persoane, inclusiv reclamanta, pentru a fi membru al respectivei organizații. martie 2017, Curtea de Justiie din Diyarbakr a condamnat-o pe reclamantă la o pedeapsă cu închisoarea de șase ani și trei luni pentru încălcarea dreptului comunitar reproșată.

Această hotărâre a fost confirmată, în primul rând, printr-o hotărâre din 18 aprilie 2018 pronunțată de Tribunalul de Primă Instană din Gaziantep și apoi printr-o hotărâre din 17 septembrie 2019 pronunțată de Curtea de Casație. La 17 decembrie 2019, recurenta sesizează Curtea Constituțională cu privire la o cale de atac individuală. Printr-o decizie sumară din 3 septembrie 2020, Curtea Constituțională a declarat această acțiune inadmisibilă. Între timp, în urma votului legislativ din 24 iunie 2018, recurenta a fost aleasă deputată în Marea Cameră Națională de la Türkie ( La 4 iunie 2020, prin notificarea hotărârilor judecătorești prin care se condamnă recurenta la Adunarea Plenară a Adunării Naționale, Adunarea Națională a fost decăzută din mandatul său parlamentar, în conformitate cu art. 84 din Constituție.

Recurenta, invocând articolele 9, 10 și 11 din convenție, susține că a fost condamnată pentru activitățile sale politice legitime și susține, de asemenea, că dreptul său de a fi ales, garantat prin art. 3 din Protocolul nr 1 la convenție, a fost încălcat din cauza decăderii mandatului său parlamentar. A fost afectată libertatea de exprimare a recurentei, în sensul articolului 10 alineatul (1) din Convenție din cauza condamnării sale? În cazul în care această încălcare a fost prevăzută de lege și necesară, în sensul articolului 10 alineatul (2) (Alińak și alții c. Turcia, n 3452/97, §§ 30-37, 4 mai 2006) Dreptul recurentei de a fi aleasă, consacrat prin art. 3 din Protocolul nr. 1 la Convenție, a fost încălcat în speță din cauza decăderii mandatului său parlamentar?

În special, această măsură poate fi considerată proporțională cu obiectivele legitime urmărite în speță

Publié le 15 janvier 2024

DEUXIÈME SECTION

Requête n o 55120/20 Leyla GÜVEN contre la Türkiye introduite le 23 novembre 2020 communiquée le 18 décembre 2023

OBJET DE L’AFFAIRE

La requête concerne la condamnation pénale de la requérante pour appartenance à une organisation terroriste et la déchéance de son mandat parlementaire en raison de cette condamnation. En 2009, une enquête pénale fut diligentée contre les membres présumés d’une organisation dénommée KCK ( Koma Civakên Kurdistan – « Union des communautés kurdes »), considérée par le procureur de la République comme une « branche urbaine » de l’organisation terroriste PKK (Parti des travailleurs du Kurdistan). Par un acte d’accusation du 9 juin 2010, le procureur de la République de Diyarbakır requit la condamnation de plusieurs personnes, dont la requérante, pour être membre de ladite organisation. Le 27 mars 2017, la cour d’assises de Diyarbakır condamna la requérante à une peine d’emprisonnement de six ans et trois mois pour l’infraction reprochée.

Ce jugement fut confirmé, d’abord par un arrêt du 18 avril 2018 rendu par la cour d’appel de Gaziantep et puis par un arrêt du 17 septembre 2019 rendu par la Cour de cassation. Le 17 décembre 2019, la requérante saisit la Cour constitutionnel d’un recours individuel. Par une décision sommaire du 3 septembre 2020, la Cour constitutionnelle déclara ce recours irrecevable. Entre temps, à l’issue du scrutin législatif du 24 juin 2018, la requérante fut élue députée à la Grande Assemblée nationale de Türkiye (« l’Assemblée nationale »), en tant que membre du parti HDP (Parti démocratique des peuples). Le 4 juin 2020, par la notification des décisions judiciaires condamnant la requérante à l’assemblée plénière de l’Assemblée nationale, l’intéressée fut déchue de son mandat parlementaire, conformément à l’article 84 de la Constitution.

La requérante, invoquant les articles 9, 10 et 11 de la Convention, soutient qu’elle a été condamnée pour ses activités politiques légitimes. Elle affirme également que son droit d’être élu, garanti par l’article 3 du Protocole n o 1 à la Convention, a été violé à raison de la déchéance de son mandat parlementaire.

QUESTIONS AUX PARTIES

1. Y a-t-il eu atteinte à la liberté d’expression de la requérante, au sens de l’article 10 § 1 de la Convention en raison de sa condamnation ? Dans l’affirmative, cette atteinte était-elle prévue par la loi et nécessaire, au sens de l’article 10 § 2 ( Alınak et autres c. Turquie , n o 34520/97, §§ 30-37, 4 mai 2006) ? 2. Le droit de la requérante d’être élue, consacré par l’article 3 du Protocole n o 1 à la Convention, a-t-il été violé en l’espèce en raison de la déchéance de l’intéressé de son mandat parlementaire ? En particulier, cette mesure peut‑elle être considérée comme proportionnée aux buts légitimes poursuivis en l’espèce ?