Yaikov împotriva Rusiei

Reclamantul s-a născut în 1974 și locuiește în Miass, regiunea Chelyabinsk. Reclamantul este o persoană cu handicap mental. La 19 septembrie 2003, reclamantul a fost arestat cu suspiciune că a comis o crimă. În aceeași zi mama reclamantului a informat investigatorul că reclamantul a suferit de o boală mentală. În perioada cuprinsă între 19 septembrie și 25 octombrie 2003 în timpul interogativelor efectuate în prezența consilierului, reclamantul a mărturisit și, în plus, a mărturisit asasinarea altor cinci persoane. La 20 septembrie 2003, Curtea de Oraș Kopeysk din regiunea Chelyabinsk a retras reclamantul în custodie la cererea investigatorului. La 14 noiembrie 2003, Curtea de district Tsentralniy din Chelyabinsk a prelungit detenția reclamantului.

După aceea, s-a prelungit la 18 februarie, 23 aprilie și 17 septembrie 2004, din cauza faptului că a fost suspectat de o infracțiune deosebit de gravă, ar putea absoarbe, depășire, interferă cu martorii sau obstrucționează ancheta într-un alt mod. La 17 septembrie 2004, detenția reclamantului a fost prelungită până la 25 noiembrie 2004. 10. La 4 martie 2004, investigatorul a ordonat o examinare psihiatrică a reclamantului. 11. La 16 iulie 2004, comisia de experți a concluzionat că la momentul examinării reclamantului se afla într-o fază acută a bolii și nu a fost în măsură să-și răspundă pentru acțiunile sale. Prin urmare, a fost imposibil să se determine starea mentală a reclamantului la momentul infracțiunilor.

Experții au declarat că reclamantul a constituit un pericol pentru societate și are nevoie de un tratament obligatoriu la o instituție psihiatrică de tip specializat, cu o supraveghere intensificată. 12. La 22 octombrie 2004, cauza reclamantului a fost trimisă de către investigator în instanță. 13. La 11 noiembrie 2004, Curtea Regională Chelyabinsk a organizat o audiere preliminară și a prelungit detenția reclamantului. 14. Audierile judiciare din cauza reclamantului au început la 17 noiembrie 2004. 15. La 11 februarie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a ordonat tratamentul obligatoriu al reclamantului într-o instituție psihiatrică de tip specializat, cu supraveghere intensificată până la îmbunătățirea condiției sale, urmată ulterior de examinarea expertului.

Curtea a afirmat, de asemenea, că până la plasarea sa în spital, măsurile preventive ar trebui să rămână neschimbate. Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „Curtea nu are motive să se îndoiască de concluziile experților medicali [din 16 iulie 2004]. Luând în considerare starea mentală de Y. și natura actelor comise care prezintă un pericol pentru societate și necesitatea unui tratament obligatoriu într-un spital psihiatric specializat cu supraveghere intensivă, instanța consideră că, în conformitate cu art. 97 alineatul (1) litera (g) din Codul Penal, ar trebui să fie plasat în acest tip de spital pentru tratament obligatoriu. Cu toate acestea, problema de a-l elibera de la executarea condamnării sau a responsabilității penale nu poate fi rezolvată în prezent, deoarece nu a fost posibilă soluționarea problemei de sănătate a Y. în raport cu presupusele acte din cauza unei tulburări temporare, și anume episodul depresiv de grad sever.

În aceste circumstanțe Y. ar trebui plasat în spitalul mental până la îmbunătățirea bolii sale... Măsura preventivă ar trebui să rămână neschimbată până la plasarea sa în spitalul mental.” 16. Avocatul reclamantului a apelat. În special, ea susține că reclamantul ar trebui eliberat, deoarece tratamentul obligatoriu al reclamantului într-o instituție psihiatrică de tip specializat cu supraveghere intensificată ar înrăutăți starea de sănătate. El ar trebui tratat într-un spital mental de tip general, menționând că mai mult de șapte luni au trecut de la ultima examinare medicală. 17. La 15 aprilie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a prelungit detenția reclamantului până la 22 iulie 2005, din cauza faptului că a fost suspectat de o infracțiune penală deosebit de gravă, iar examinarea cauzei sale cu privire la fond era încă în așteptare.

18. La 12 mai 2005, Curtea Supremă a Rusiei a anulat decizia din 11 februarie 2005 și a trimis cazul pentru o nouă examinare în fața instanței de primă instanță. Curtea Supremă a remarcat că instanța de primă instanță a aplicat în mod incorect dispozițiile Codului de procedură penală privind tratamentul medical obligatoriu al infractorilor care au comis o infracțiune în stare de nebunie în cazul reclamantului, deoarece starea sa de mentalitate în momentul comisiei infracțiunilor nu a fost încă stabilită. Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „După examinarea materialelor cazului, motivele declarațiilor de recurs ... instanța constată că decizia ar trebui anulată din cauza încălcării normelor de procedură penală.

Prezentul caz penal a fost transmis Curtea Regională în vederea aplicării măsurilor obligatorii de natură medicală. Curtea a examinat acest caz în conformitate cu articolele 441-442 din Codul de Procedură Penală ... Și l-am găsit pe Y. având o boală mentală, în prezent în stare acută, a comis actele ... și l-a plasat într-o instituție psihiatrică de tip specializat, cu supraveghere intensificată pentru tratamentul obligatoriu până la îmbunătățirea condiției sale, urmată ulterior de examinarea expertului. Cu toate acestea, în conformitate cu art. 443 alineatul (1) din Codul penal [Codul de procedură penală] măsurile menționate la art. 99 din Codul penal ar putea fi aplicate numai în ceea ce privește persoana care a comis un act, interzis de dreptul penal, în stare de nebunie, sau o persoană care a devenit bolnavă mentală după comiterea infracțiunii, ceea ce face imposibil de a-l condamna sau de a-l executa.

Numai în astfel de circumstanțe este posibil să se ia în considerare cazul în conformitate cu aceste norme ... în conformitate cu articolele 440-443 din Codul de Procedură Penală. Rezultatul rezultă din materialele cazului, în special din rezultatele examinării experților, pe care Y. nu intră în niciuna dintre aceste categorii de persoane până la îmbunătățirea condiției sale acute nu este posibil să se stabilească dacă a comis un act, interzis de legea penală, în stare de nebunie, sau a intrat într-o stare de tulburare mentală după comiterea crimei, ceea ce face imposibilă să-l condamne sau să execute sentința. Cu toate acestea, instanța a acceptat acest caz și a considerat-o în conformitate cu articolele 440-443 din Codul de Procedură Penală, în același timp, instanța în hotărârea sa constată că Y. a comis actul, interzis de legea penală ... Cu toate acestea, după cum s-a menționat înainte, nu rezultă din raportul de experți că se afla într-o stare de nebunie...

În același timp, aceasta rezultă din raportul experților ... că Y. suferă de starea acută a bolii și are nevoie de tratament într-o instituție psihiatră. În conformitate cu art. 435 din Codul de Procedință Penală, atunci când se stabilește că persoana la care a fost aplicată detenția în reținere în mod preventiv a suferit de o boală mentală, o instanță, la cererea procurorului și în conformitate cu procedura prevăzută la art. 108 din Codul de Procedință Penală, ia o decizie de autorizare a transferului acestei persoane la un spital psihiatric ... Măsura preventivă rămâne nemodificată.” 19. La 23 iunie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a programat o nouă audiere a cazului reclamantului pentru 7 iulie 2005. 20. La 7 iulie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a returnat procurorul cazul pentru a vindeca încălcările anumitor reguli procedurale.

Curtea a prelungit, de asemenea, detenția reclamantului în reținere. Decizia a rămas tăcut în ceea ce privește motivele pe care aceste concluzii au fost bazate și, de asemenea, în ceea ce privește perioada de detenție autorizată sau data următoarei revizuiri. Reclamantul a făcut apel. În special, el a indicat că perioada de detenție a expirat. 21. La 21 iulie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a prelungit detenția reclamantului până la 22 octombrie 2005, din cauza faptului că a fost suspectat de o infracțiune penală deosebit de gravă. 22. La 26 septembrie 2005, Curtea Supremă a Rusiei a respins recursul reclamantului. În legătură cu gravitatea taxelor, Comisia a remarcat că nu există motive care să facă necesară anularea sau modificarea măsurii preventive.

23. La 10 octombrie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a prelungit detenția reclamantului până la 22 ianuarie 2006, din cauza faptului că a fost suspectat de o infracțiune penală deosebit de gravă, iar examinarea cauzei sale cu privire la fond era încă în așteptare. 24. La 25 octombrie 2005, investigatorul a suspendat ancheta penală până la îmbunătățirea condiției reclamantului. Procurorul adjunct al Regiunii Chelyabinsk a cerut instanței să transfere reclamantul într-o instituție psihiatră, în baza articolului 435 din Codul de Procedură Penală. 25. În aceeași dată Curtea de district Tsentralniy din Chelyabinsk, care se bazează pe art. 435 din Codul de Procedură Penală, a ordonat transferul reclamantului la o instituție psihiatrică până la îmbunătățirea condiției sale.

Curtea a remarcat că, deoarece nu a abordat problema tratamentului medical obligatoriu al reclamantului, nu a fost autorizat în această etapă să determine tipul de instituție la care a trebuit transferat reclamantul. Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „Se rezultă din raportul expertului medical că Y. suferă de starea acută a bolii. În prezent, el nu este capabil să înțeleagă caracterul de fapt al acțiunilor sale și să le controleze. Luând în considerare starea sa mentală actuală, nu este posibil să-și stabilească starea mentală în momentul material în ceea ce privește actele de care este acuzat. Luând în considerare starea mentală actuală, prezența tulburărilor de spirit, experiențele alucinatorii, lipsa criticilor față de propriul său stare mentală, Y. reprezintă un pericol pentru societate și are nevoie de tratament într-o instituție psihiatrică de tip specializat, cu supraveghere intensificată până la îmbunătățirea condiției sale.

În conformitate cu art. 435 din Codul de Procedință Penală, instanța poate transfera o persoană care este reținută în reținere într-o instituție psihiatrică internată atunci când se stabilește că persoana suferă de o boală psihiatrică. Curtea ia hotărârea despre transferul lui Y. la spitalul mental. Cu toate acestea, instanța nu se ocupă de problema tratamentului medical obligatoriu al reclamantului; astfel, nu este autorizată în această etapă să determine tipul instituției pe care reclamantul a trebuit să le transfere la … Decide să transfere reclamantul la o instituție psihiatră ...” 26. Avocatul reclamantului a apelat. Ea a susținut, în special, că nu a fost notificată de audiere și că reclamantul nu mai era în starea acută a bolii.

27. La 17 noiembrie 2005, Curtea Regională Chelyabinsk a susținut decizia privind transferul reclamantului. 28. Administrarea închisorii de încarcerare IZ-74/3 din Chelyabinsk a cerut instanței să determine tipul de instituție psihiatrică la care a trebuit transferat reclamantul. 29. La 13 ianuarie 2006, reclamantul a fost transferat la spitalul psihiatric Smolensk de un tip specializat cu supraveghere intensificată. 30. La 17 ianuarie 2006, Curtea de district Tsentralniy din Chelyabinsk, având în vedere rezultatele examinării experților din 16 iulie 2004, a hotărât că reclamantul trebuie transferat într-o instituție psihiatrică de tip specializat, cu supraveghere intensificată.

Partea relevantă a deciziei se citește după cum urmează: „... Luând în considerare raportul expertului medical din 16.07.2004 ... Tribunalul consideră necesar să transfere Y. la o instituție psihiatră de tip specializat, cu supraveghere intensificată până la îmbunătățirea stării sale ...” 31. La 2 februarie 2006, Curtea Regională Chelyabinsk a susținut decizia din 17 ianuarie 2006. 32. La 22 martie 2006, Curtea de district Tsentralniy din Chelyabinsk a susținut hotărârea investigatorului din 25 octombrie 2005 de suspendare a procedurii. Reclamantul a făcut apel. 33. La 9 iunie 2006, Curtea Regională Chelyabinsk a susținut decizia din 22 martie 2006. 34. La 22 septembrie 2006, comisia medicală a spitalului psihiatric Smolensk a concluzionat că starea reclamantului s-a îmbunătățit astfel încât să poată fi transferat înapoi la autoritățile judiciare și de investigare.

35. La 17 noiembrie 2006, Curtea de district Sychevskiy din regiunea Smolensk a adoptat decizia de a opri tratamentul medical obligatoriu al reclamantului. 36. La 28 decembrie 2006, ancheta a fost reluată și reclamantul a semnat o întreprindere de a nu părăsi orașul și a fost eliberată. 37. La 10 ianuarie 2007, procurorul a hotărât să efectueze un examen cu experți psihiatrici ambulatori al reclamantului. Reclamantul nu a reușit să apară și reprezentantul său a solicitat o examinare internat. 38. La 7 martie 2007, Curtea de District Tsentralniy din Chelyabinsk a ordonat examinarea experților psihiatrici internați ai reclamantului. 39. La 19 aprilie 2007, comisia de experți a prezentat rezultatele examinării.

Comisia experților a concluzionat că, la momentul crimelor, reclamantul se afla într-o stare de nebunie. Experții au afirmat că reclamantul a constituit un pericol pentru societate și are nevoie de un tratament obligatoriu într-o instituție psihiatrică de tip specializat, cu o supraveghere intensificată. 40. La 25 iulie 2007, cauza reclamantului a fost trimisă în instanță. 41. Prin decizia din 21 august 2007, Curtea Regională Chelyabinsk a programat audierea cazului reclamantului pentru 22 august 2007. 42. La 22 august 2007, Curtea Regională Chelyabinsk a ordonat detenția reclamantului timp de trei luni în legătură cu raportul expertului din 19 aprilie 2007 și cu faptul că a fost suspectat de o infracțiune penală deosebit de gravă.

43. La o dată neespecificată, avocatul reclamantului a depus o cerere de efectuare a unui examen suplimentar de experți psihiatrici al reclamantului. La 22 august 2007, Curtea Regională Chelyabinsk a acordat cererea avocatului. 44. La 17 noiembrie 2007, Curtea Regională Chelyabinsk a prelungit detenția reclamantului până la sfârșitul procesului de către instanța de judecată. S-a referit la gravitatea acuzațiilor împotriva lui și la faptul că el și-a schimbat locul de reședință fără notificarea în mod corespunzător a autorităților investigatoare. La 14 ianuarie 2008, Curtea Supremă a Rusiei a susținut decizia din 17 noiembrie 2007. 45. La 6 decembrie 2007, comisia de experți a prezentat rezultatele examinării psihiatrice, care a confirmat concluziile atinse în raportul din 19 aprilie 2007 și incapacitatea reclamantului de a participa la ședințe ale instanței.

46. La 18 februarie 2008, Curtea Regională Chelyabinsk a hotărât să returneze cazul procurorului pentru a corecta inexactitudinea în descrierea faptelor cauzei. În aceeași zi, instanța a prelungit, de asemenea, detenția reclamantului la încarcerare până la 22 mai 2008. 47. La 12 mai 2008, Curtea Regională Chelyabinsk a programat audierea cazului reclamantului pentru 23 mai 2008 și a prelungit detenția reclamantului la înaintare până la 22 august 2008. 48. La 20 august 2008, Curtea Regională Chelyabinsk a prelungit detenția reclamantului până la 22 noiembrie 2008. Acesta s-a referit din nou la faptul că el și-a schimbat locul de reședință fără a fi notificat în mod corespunzător autorităților investigatoare.

49. La 11 septembrie 2008, Curtea Regională Chelyabinsk a constatat că reclamantul a agresat și ucis sexual șase femei și a furat bunurile unuia dintre ele. Deoarece reclamantul a comis infracțiunile în starea de nebunie, instanța l-a eliberat de responsabilitate penală și a ordonat tratamentul său obligatoriu într-o instituție psihiatrică de tip specializat, cu supraveghere intensificată. Reclamantul a făcut apel. 50. La 25 decembrie 2008, Curtea Supremă a Rusiei a susținut decizia din 11 septembrie 2008.

5. The applicant was born in 1974 and lives in Miass, Chelyabinsk Region. 6. The applicant is a mentally disabled person. On 19 September 2003 the applicant was arrested on a suspicion of having committed a murder. On the same day the applicant’s mother informed the investigator that the applicant suffered from a mental disease. 7. In the period from 19 September until 25 October 2003 during the questionings conducted in the presence of counsel the applicant confessed, and furthermore confessed to murders of another five persons. 8. On 20 September 2003 the Kopeysk Town Court of the Chelyabinsk Region remanded the applicant in custody upon the investigator’s request. 9. On 14 November 2003 the Tsentralniy District Court of Chelyabinsk extended the applicant’s detention.

It was subsequently extended on 18 February, 23 April and 17 September 2004 on the grounds that he was suspected of an especially serious criminal offence, might abscond, reoffend, interfere with the witnesses or obstruct the investigation in some other way. On 17 September 2004 the applicant detention was extended until 25 November 2004. 10. On 4 March 2004 the investigator ordered a psychiatric expert examination of the applicant. 11. On 16 July 2004 the commission of experts concluded that at the time of examination the applicant was in an acute phase of the disease and was not able to account for his actions. It was therefore impossible to determine the applicant’s state of mind at the time of the offences.

The experts stated that the applicant posed a danger to society and needed a compulsory treatment at a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision. 12. On 22 October 2004 the applicant’s case was sent by the investigator to the court. 13. On 11 November 2004 the Chelyabinsk Regional Court held a preliminary hearing and extended the applicant’s detention. 14. The court hearings in the applicant’s case started on 17 November 2004. 15. On 11 February 2005 the Chelyabinsk Regional Court ordered compulsory treatment of the applicant in a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision until the improvement of his condition subsequently followed by the expert examination.

The court also stated that until his placement to the hospital the preventive measure should remain unchanged. The relevant part of the decision reads as follows: “The court has no reason to doubt the conclusions of the medical experts [of 16 July 2004]. Taking into account the mental state of Y. and the nature of committed acts posing a danger to society and the need for compulsory treatment in a specialized psychiatric hospital with intensive supervision, the court considers that in accordance with Articles 97, 99(1) (g), 101 (4) of the Criminal Code he should be placed in this kind of hospital for compulsory treatment. However the question of releasing him from execution of sentence or criminal responsibility cannot be currently resolved, as it was not possible to resolve the question of sanity of Y. in relation to the alleged acts due to a temporary disorder, namely the depressive episode of severe degree.

In these circumstances Y. should be placed in the mental hospital until the improvement of his condition ... The preventive measure should remain unchanged until his placement in the mental hospital.” 16. The applicant’s counsel appealed. In particular she argued that the applicant should be released, as the compulsory treatment of the applicant in a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision would worsen his state of health. He should be treated in a mental hospital of a general type, noting that more than seven months had passed since the last medical examination. 17. On 15 April 2005 the Chelyabinsk Regional Court extended the applicant’s detention until 22 July 2005 on the grounds that he was suspected of an especially serious criminal offence and the consideration of his case on the merits was still pending.

18. On 12 May 2005 the Supreme Court of Russia quashed the decision of 11 February 2005 and remitted the case for fresh examination to the first instance court. The Supreme Court noted that the first instance court had wrongly applied the provisions of the Code of the Criminal Procedure on compulsory medical treatment of offenders who had committed a crime in the state of insanity to the applicant’s case since his state of mind at the time of the commission of the crimes had not yet been established. The relevant part of the decision reads as follows: “Having examined the materials of the case, grounds of appeal statements ... the court finds that the decision should be quashed due to the violation of rules of criminal procedure.

The present criminal case was transmitted to the Regional Court with a view of application of the compulsory measures of a medical nature. The court considered this case according to the Articles 441-442 of the Code of Criminal Procedure ... and found that Y. having a mental disease, currently in acute state, committed the acts ... and placed him in a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision for compulsory treatment until the improvement of his condition subsequently followed by the expert examination. However according to the Article 443 (1) of the Criminal Code [Code of Criminal Procedure] the measures indicated in Article 99 of the Criminal Code could be applied only in respect of the person who has committed an act, prohibited by the criminal law, in the state of insanity, or to a person who became mentally ill after committing the crime, which makes it impossible to sentence him or to execute it.

Only in such circumstances is it possible to consider the case according to these rules ... provided by Articles 440-443 of the Code of Criminal Procedure. It follows from the materials of the case, in particular from the results of the expert examination, that Y. does not fall into any of these categories of persons as until improvement of his acute condition it is not possible to establish whether he committed an act, prohibited by the criminal law, in the state of insanity, or has plunged into a state of mental disorder after committing the crime, which makes it impossible to sentence him or to execute the sentence.

Nevertheless the court accepted this case and considered it according to Articles 440-443 of the Code of Criminal Procedure, at the same time the court in its decision notes that Y. committed the act, prohibited by the criminal law ... However as it mentioned before it does not follow from the expert report that he was in a state of insanity ... At the same time it follows from the experts report ... that Y. suffers from the acute state of the disease and is in need of the treatment in a psychiatric institution.

According to Article 435 of the Code of Criminal Procedure when it is established that a person to whom detention on remand has been applied as a preventive measure suffers from a mental illness, a court, upon a prosecutor’s request and in accordance with the procedure laid down in Article 108 of the of Code of Criminal Procedure, shall take a decision authorising a transfer of that person to a psychiatric hospital ... The preventive measure shall remain unchanged.” 19. On 23 June 2005 the Chelyabinsk Regional Court scheduled another hearing of the applicant’s case for 7 July 2005. 20. On 7 July 2005 the Chelyabinsk Regional Court returned the case to the prosecutor in order to cure the violations of certain procedural rules.

The court also extended the applicant’s detention on remand. The decision remained silent as to the grounds on which such conclusions were based and also as to the period of such authorised detention or the date of its next review. The applicant appealed. In particular he indicated that the period of his detention had expired. 21. On 21 July 2005 the Chelyabinsk Regional Court extended the applicant’s detention until 22 October 2005 on the grounds that he was suspected of an especially serious criminal offence. 22. On 26 September 2005 the Supreme Court of Russia dismissed the applicant’s appeal. Referring to the gravity of the charges, it noted that there were no reasons which would make it necessary to cancel or change that preventive measure.

23. On 10 October 2005 the Chelyabinsk Regional Court extended the applicant’s detention until 22 January 2006 on the grounds that he was suspected of an especially serious criminal offence and the consideration of his case on the merits was still pending. 24. On 25 October 2005 the investigator suspended the criminal investigation until the improvement of the applicant’s condition. The deputy prosecutor of the Chelyabinsk Region asked the court to transfer the applicant to a psychiatric institution, relying on Article 435 of the Code of Criminal Procedure. 25. On the same date the Tsentralniy District Court of Chelyabinsk, relying on Article 435 of the Code of Criminal Procedure, ordered the applicant’s transfer to a psychiatric institution until the improvement of his condition.

The court noted that since it did not deal with the issue of compulsory medical treatment of the applicant it was not authorized at that stage to determine the type of the institution the applicant had to be transferred to. The relevant part of the decision reads as follows: “It follows from the medical expert’s report that Y. suffers from the acute state of the disease. Currently he is not able to understand the factual character of his actions and control them. Taking into account his current mental state it is not possible to establish his mental state at the material time in respect of the acts he is accused of. Taking into account his current mental state, the presence of the mood disorders, the hallucinatory experiences, the lack of criticism towards his own mental state, Y. represents a danger to society and is in need of the treatment in a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision until the improvement of his condition.

According to Article 435 of the Code of Criminal Procedure the court can transfer a person who is detained on remand to an inpatient psychiatric institution when it is established that the person suffers from a psychiatric illness. he court takes the decision about the transfer of Y. to the mental hospital. However the court does not deal with the issue of compulsory medical treatment of the applicant; thus it is not authorised at that stage to determine the type of the institution the applicant had to be transferred to … Decides to transfer the applicant to a psychiatric institution ...” 26. The applicant’s counsel appealed. She argued, in particular, that she had not been notified of the hearing and the applicant was not in the acute state of the disease anymore.

27. On 17 November 2005 the Chelyabinsk Regional Court upheld the decision on the applicant’s transfer. 28. The administration of the remand prison IZ-74/3 of Chelyabinsk asked the court to determine the type of psychiatric institution the applicant had to be transferred to. 29. On 13 January 2006 the applicant was transferred to the Smolensk psychiatric hospital of a specialized type with intensified supervision. 30. On 17 January 2006 the Tsentralniy District Court of Chelyabinsk taking into account the results of the expert examination of 16 July 2004 decided that the applicant had to be transferred to a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision.

The relevant part of the decision reads as follows: “... Taking into account the medical expert’s report of 16.07.2004 ... the court considers it necessary to transfer Y. to a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision until the improvement of his condition ...” 31. On 2 February 2006 the Chelyabinsk Regional Court upheld the decision of 17 January 2006. 32. On 22 March 2006 the Tsentralniy District Court of Chelyabinsk upheld the investigator’s decision of 25 October 2005 to suspend the proceedings. The applicant appealed. 33. On 9 June 2006 the Chelyabinsk Regional Court upheld the decision of 22 March 2006. 34. On 22 September 2006 the medical commission of the Smolensk psychiatric hospital concluded that the applicant’s condition had improved so that he could be transferred back to the judicial and investigation authorities.

35. On 17 November 2006 the Sychevskiy District Court of the Smolensk Region passed the decision to stop the compulsory medical treatment of the applicant. 36. On 28 December 2006 the investigation was resumed and the applicant signed an undertaking not to leave the town and was released. 37. On 10 January 2007 the prosecutor decided to conduct an outpatient psychiatric expert examination of the applicant. The applicant failed to appear and his representative requested an inpatient examination. 38. On 7 March 2007 the Tsentralniy District Court of Chelyabinsk ordered the applicant’s inpatient psychiatric expert examination. 39. On 19 April 2007 the commission of experts delivered the results of the examination.

The commission of experts concluded that at the time of the crimes the applicant was in a state of insanity. The experts stated that the applicant posed a danger to society and needed a compulsory treatment in a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision. 40. On 25 July 2007 the applicant’s case was sent to the court. 41. By decision of 21 August 2007 the Chelyabinsk Regional Court scheduled the hearing of the applicant’s case for 22 August 2007. 42. On 22 August 2007 the Chelyabinsk Regional Court ordered the applicant’s detention for three months with reference to the expert’s report of 19 April 2007 and to the fact that he was suspected of an especially serious criminal offence.

43. On an unspecified date the applicant’s counsel lodged a request for conducting an additional psychiatric expert examination of the applicant. On 22 August 2007 the Chelyabinsk Regional Court granted the request of the lawyer. 44. On 17 November 2007 the Chelyabinsk Regional Court extended the applicant’s detention until the end of consideration of the case by the trial court. It referred to the seriousness of the charges against him and the fact that he had changed his place of residence without due notification of the investigation authorities. On 14 January 2008 the Supreme Court of Russia upheld the decision of 17 November 2007. 45. On 6 December 2007 the commission of experts delivered the results of the psychiatric examination, which confirmed the conclusions reached in the report of 19 April 2007 and the applicant’s inability to take part in the court’s hearings.

46. On 18 February 2008 the Chelyabinsk Regional Court decided to return the case to the prosecutor to correct the inaccuracy in the description of the facts of the case. On the same day the court also extended the applicant’s detention on remand until 22 May 2008. 47. On 12 May 2008 the Chelyabinsk Regional Court scheduled the hearing of the applicant’s case for 23 May 2008 and extended the applicant’s detention on remand until 22 August 2008. 48. On 20 August 2008 the Chelyabinsk Regional Court extended the applicant’s detention on remand until 22 November 2008. It referred again to the fact that he had changed his place of residence without due notification of the investigation authorities.

49. On 11 September 2008 the Chelyabinsk Regional Court found it established that the applicant had sexually assaulted and murdered six women and stole the belongings of one of them. Since the applicant had committed the crimes in the state of insanity, the court relieved him of criminal responsibility and ordered his compulsory treatment in a psychiatric institution of a specialized type with intensified supervision. The applicant appealed. 50. On 25 December 2008 the Supreme Court of Russia upheld the decision of 11 September 2008.