CASE OF COSTEL GACIU v. ROMANIA
- Instanță
- CtEDO
- Concluzie
- Violation of Article 3 - Prohibition of torture (Article 3 - Degrading treatment) (Substantive aspect);Violation of Article 14+8 - Prohibition of discrimination (Article 14 - Discrimination) (Article 8 - Right to respect for private and family life;Article 8-1 - Respect for family life)
CASE OF COSTEL GACIU v. ROMANIA (CtEDO, 2015)
Reclamantul s-a născut în 1972 și locuiește în Gherla. La 29 martie 2009, reclamantul a fost arestat pe baza suspiciunilor de conspirație pentru a comite crime și șantaj și a fost plasat în centrul de detenție al poliției județului Cluj. La 28 iulie 2009, el a fost transferat la închisoarea de securitate maximă Gherla, unde a rămas până la 2 februarie 2011, atunci când detenția anterioară a fost înlocuită de instanțe cu o interdicție de părăsire a orașului. Reclamantul a susținut că, pentru o perioadă de patru luni, între 29 martie și 28 iulie 2009, el a fost deținut în centrul de detenție al poliției județului Cluj într-un centru de 4 mp. M celula subterană cu alte trei prizonieri. Celula nu avea ferestre sau ventilație și zidurile erau acoperite cu mucegai. Nu avea acces liber la apă și celula era extrem de nehigienică. El susține în continuare că accesul la toaletă a fost dat în conformitate cu un program zilnic care, în opinia sa, constituie tortura psihologică. În închisoarea Gherla, reclamantul a fost reținut în celule cu suprapopulație severă. El a susținut că pentru o anumită perioadă a împărtășit o 38 mp. M celula cu alți 26 de prizonieri. De asemenea, celula lipsă de ventilație deoarece fereastra a fost acoperită cu două rânduri de bare metalice și plase metalice suplimentare. Reclamantul a susținut acuzațiile sale cu declarații de la domnul S.O.A., care s-a ținut într-o celulă vecină din unitatea de poliție a județului Cluj, și de la domnul F.F., care a fost, de asemenea, ținut la centrul de poliție a județului Cluj în același timp cu reclamantul, și care, după aceea, a împărtășit o celulă cu el în închisoarea Gherla. Acestea au confirmat în întregime acuzațiile reclamantului. 10. În centrul de detenție al poliției din Cluj, reclamantul a împărtășit o celulă de 4,14 mp. m cu un alt prizonier (după 2,07 mp). m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Celula nu a fost furnizată cu instalații sanitare cum ar fi toaletă, chiuvetă sau duș. Cu toate acestea, centrul avea două băi comune unde deținuții aveau acces la toaletă la cerere și la dușuri de două ori pe săptămână. Celula nu avea fereastra spre exterior, dar ventilația a fost asigurată de o fereastră situată deasupra ușii și protejată cu bare și plase metalice. 11. În închisoarea Gherla, reclamantul a fost inițial ținut în carantină timp de trei zile într-un interval de 35 mp. m celulă pe care a împărtășit-o cu alți 14 prizonieri, de asemenea, în detenție preliminară (după 2.33 mp. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Celula avea șapte rânduri de paturi superioare. 12. Între 31 iulie și 19 august 2009, încă în carantină, reclamantul a împărtășit o celulă de 43,25 mp. m cu alte douăzeci și cinci deținuți (după 1.66 mp. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Această celulă avea opt rânduri de paturi superioare. 13. La 19 august 2009, reclamantul a fost transferat timp de șase zile la o celulă de măsurare de 16,38 mp. m împreună cu alți cinci prizonieri (după 2.73 mp. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Celula avea trei rânduri de paturi superioare. 14. Între 24 august și 9 noiembrie 2009 reclamantul a fost deținut într-o celulă de 15.96 mp. m cu alți patru prizonieri (după 3.19 mp. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Celula avea trei rânduri de paturi superioare. La 9 noiembrie 2009, reclamantul a fost mutat din această celulă la cererea sa. Între 9 noiembrie 2009 și 22 septembrie 2010 el a fost plasat într-o celulă care a măsurat 51.52 mp. m și a găzduit 15 prizonieri (după 3.43 mp. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Celula avea nouă rânduri de paturi superioare. 15. Între 22 și 29 septembrie 2010, reclamantul a împărtășit o celulă care măsoară 46 mp. m cu alte douăzeci și doi de prizonieri (după două pătrate. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). Celula avea nouă rânduri de paturi superioare. 16. Din 29 septembrie 2010 până la eliberarea sa la 2 februarie 2011 reclamantul a împărtășit o celulă de 15.96 mp. m cu alți patru prizonieri (după 3.19 mp. m de spațiu personal pentru fiecare deținut). 17. Toate celulele reclamantului au fost ținute cu mai multe tabele și cu o fereastră de 2 m x 1,40 m care a asigurat lumina și ventilația naturale. 18. La 22 aprilie și 24 iulie 2010, reclamantul a solicitat să fie autorizat vizite conjugale de la soția sa. Cerințele sale au fost refuzate de către autoritățile penitenciare, motivând că nu s-a acordat niciun drept la astfel de vizite pentru prizonieri în detenția prealabilă. 19. Reclamantul s-a plâns de aceste două refuzuri înaintea judecătorului post-condamnării în închisoarea Gherla. El se bazează pe art. 82 din Legea nr. 275/2006 privind executarea condamnărilor, cu condiția ca prizonierii în închisoare să beneficieze de aceleași drepturi ca și prizonierii condamnați. La 10 iunie 2010, judecătorul a respins plângerea reclamantului, declarând că, în conformitate cu art. 44 literele a) și b) din regulamentul de punere în aplicare a Legii nr. 275/2006 reclamantul, fiind prizonier la încarcerare, nu a avut dreptul la vizite conjugale. 20. Reclamantul s-a plâns împotriva acestei decizii în fața Curții de District Gherla. El a subliniat faptul că refuzul vizitelor conjugale a constituit o discriminare în încălcarea Constituției române și a jurisprudenței Curții. La 26 iulie 2010, Curtea de district Gherla a respins plângerea reclamantului cu efect final, declarând că decizia luată de judecătorul responsabil pentru executarea condamnărilor la 10 iunie 2010 s-a bazat corect pe Legea nr. 275/2006, care prevedea dreptul la vizite conjugale numai pentru prizonieri condamnați. Curtea de district a susținut în cele din urmă că decizia atacată este, de asemenea, în conformitate cu jurisprudența Curții, care a afirmat că restricțiile privind vizitele conjugale nu au fost, ca atare, în încălcarea articolului 8 din Convenție. 21. Potrivit regulamentelor în vigoare în momentul în care reclamantul a avut dreptul la un maxim de șaptezeci și două de vizite pe parcursul întregii perioade de detenție de un an și zece luni. A fost vizitat de soția lui de șase și șapte ori. Restul vizitelor erau de către tatăl și sora lui. Toate vizitele au avut loc într-o zonă desemnată pentru vizite, separată de un perete de sticlă și vorbind unul cu celălalt prin telefon, sub supraveghere vizuală a gardienilor de închisoare.