CtEDO 06.11.2012 AI

GACIU c. ROUMANIE

RESPONDENT
ROU
HOTĂRÂRE
06.11.2012
Pe scurt
Instanță
CtEDO
Concluzie
Partiellement irrecevable
RĂSFOIEȘTE: CtEDO · 2012
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
GACIU c. ROUMANIE (CtEDO, 2012)
HUDOC · oficial

Cererea nr.

39633/10

Costel GACIU

împotriva Roumâniei

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (a treia secțiune), ședințând pe 6 noiembrie 2012 într-o Cameră compusă din

:

Josep Casadevall,

președinte,

Alvina Gyulumyan,

Ján Šikuta,

Luis López Guerra,

Nona Tsotsoria,

Kristina Pardalos,

Johannes Silvis,

judecători,

și Santiago Quesada,

grefier de secțiune,

Având în vedere cererea sus-menționată introdusă pe 8 iulie 2010,

După deliberare, pronunță următoarea decizie

:

FAPTE

1.

Reclamantul, d-l Costel Gaciu, este cetățean român născut în 1972 și locuind la Iclod.

A.

Circumstanțele cauzei

2.

Faptele cauzei, așa cum au fost prezentate de reclamant, pot fi rezumate după cum urmează.

1.

Reținerea reclamantului și plasarea în arest preventiv

3.

Pe 29 martie 2009, reclamantul a fost plasat în arest preventiv în sediul poliției județene Cluj („

IPJ Cluj

") pentru o durată de douăzeci

patru de ore. Era suspectat de asociere infractoare și șantaj.

4.

În ziua următoare, judecătorul E.J., din tribunalul județean Cluj, a ordonat plasarea reclamantului în arest preventiv. A justificat măsura de privare de libertate prin existența unor indici suficienți după opinia sa pentru a confirma implicarea reclamantului în fapte de asociere infractoare și șantaj. În sprijinul deciziei, a adăugat că pedepsele pe care le risca persoana în cauză depășeau patru ani (art. 148 f) CPP), că exista risc de obstaculizare a administrației justiției (art. 148 b) CPP) și că exista de asemenea risc de presiuni asupra părților vătămate (art.

148 e) CPP).

2.

Condițiile de detenție în sediul IPJ Cluj și în penitenciarul Gherla

5.

Din dosar rezultă că reclamantul a continuat să fie deținut în sediul IPJ Cluj până la 28 iulie 2009, data transferului la penitenciarul Gherla. Persoana în cauză afirmă că, în IPJ Cluj, era deținut într-o celulă insalubră, lipsită de ventilație, apă curentă și toalete. Celula sa, de aproximativ 4 m², ar fi găzduit patru deținuți și ar fi asemănă cu o pivniță pentru că ar fi fost situată la subsol. O dată transferat la penitenciarul Gherla, reclamantul ar fi fost obligat să împartă cu douăzeci

șase alți deținuți o celulă de 28 m² lipsită de ventilație adecvată (o singură fereastră ar fi fost echipată cu o sită). Persoana în cauză afirmă de asemenea că, în acest penitenciar, a fost închis cu un deținut periculos din iulie până în noiembrie 2009, situație care ar fi reprezentat o amenințare permanentă pentru el.

3.

Prelungirea arestului preventiv

6.

Arestul preventiv al reclamantului a fost prelungit, pentru perioade de treizeci de zile, până la 26 ianuarie 2011, dată la care tribunalul județean Cluj a ordonat înlocuirea arestului preventiv cu o măsură de interdicție pentru reclamant de a părăsi orașul înainte de finalizarea procedurii penale. Această sentință a fost executată pe 2 februarie 2011. În cursul acestei proceduri, reclamantul a fost asistat de un avocat la alegere.

7.

Tribunalul județean Cluj s-a pronunțat din oficiu, la intervale de treizeci de zile, asupra legalității și oportunității menținerii reclamantului în arest preventiv și a apreciat de fiecare dată că condițiile prevăzute de art. 148 b), e) și f) CPP erau îndeplinite. Pentru a ajunge la această concluzie, a considerat că existau suficiente dovezi în special, declarațiile părților vătămate, mărturiile co-inculpaților și a terților, înregistrări de conversații telefonice, rapoarte de expertiză medico-legală ale anumitor părți vătămate, etc., ale implicării reclamantului într-o amplă operațiune de șantaj exercitată asupra mai multor persoane care au apelat la împrumuturi de bani între persoane fizice. Victimele ar fi contractat aceste împrumuturi în condiții dezavantajoase, la rate foarte ridicate care au făcut rambursarea aproape imposibilă, și ele ar fi, în urma amenințărilor și agresiunilor fizice din partea membrilor grupului, trebuit să vândă o parte din bunurile lor mișcătoare sau imobile sau să efectueze lucrări în interesul creditorilor lor.

8.

Tribunalul județean și-a motivat deciziile prin risc de obstaculizare a administrației justiției, prin gravitatea faptelor și prin rezonanța dosarului în orașul Dej. Conform tribunalului, aceleași dovezi confirmau că reclamantul și alți inculpați au proferit amenințări de moarte la adresa mai multor martori sau părți vătămate și că au chiar agresat unii dintre ei, instaurând un climat de teroare la Dej unde grupul lor era cunoscut ca fiind dintre cei mai violenți. Procesele-verbale ale ședințelor tribunalului județean au fost confirmate, pe cale de recurs a reclamantului, de curtea de apel Cluj, din aceleași motive.

9.

Dintre aceste hotărâri ale curții de apel, trebuie subliniat cel pronunțat pe 28 ianuarie 2010, adică zece luni după plasarea reclamantului în arest preventiv

: făcând referire la jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului privitoare la art. 5 § 3 al Convenției, curtea de apel apreciase că, ținând seama de complexitatea dosarului, motivele justificând privarea de libertate a reclamantului se dovedeau pertinente și suficiente și că tribunalul județean dovedit o diligență deosebită în desfășurarea procedurii.

10.

Printr-o sentință ante cedere din 27 octombrie 2010, confirmată printr-o hotărâre din 3 noiembrie 2010 a curții de apel Cluj

: tribunalul județean Cluj analizase încă o dată condițiile justificând menținerea reclamantului în arest preventiv și concluzionase că acestea persistau. Cât privește riscul de obstaculizare a administrației justiției (art. 148 b) CPP) și riscul de presiuni asupra părților vătămate (art. 148 e) CPP), tribunalul apreciase că, chiar dacă reclamantul nu mai acționase în acest sens de când fusese plasat în arest preventiv, faptele originare ale inculpării sale au generat un sentiment de aneancă în comunitatea locală și au constituit o amenințare pentru ordinea publică. Apreciease în plus că înlocuirea menținerii în arest cu o altă măsură (cum ar fi interdicția de a părăsi orașul) nu era considerată posibilă la acest stadiu pentru că detenția era justificată și prin interesul unei bune administrații a justiției și prin amenințarea la adresa ordinei publice.

11.

Pe 26 ianuarie 2011, tribunalul județean Cluj a ordonat înlocuirea arestului preventiv al reclamantului cu măsura de interdicție de a părăsi orașul. Pentru a ajunge la această concluzie, a apreciat că, chiar dacă condiția prevăzută de art. 148 f) CPP subsista, celelalte două condiții dispăruser, reamintind la această privire concluzia din 27 octombrie 2010. Făcând referire la jurisprudența

Wemhoff c.

Germania

(27 iunie 1968, § 14, seria A nr.

7), constatase că, după o perioadă de arest preventiv de aproximativ douăzeci și doi de luni, riscurile de obstaculizare a administrației justiției sau de comitere a altor delicte nu mai subsistau și că măsura de interdicție de a părăsi orașul în decursul procesului penal era mai potrivită. Prin același ordin, tribunalul a ordonat reclamantului să nu se apropie de părțile vătămate sau de membrii familiilor acestora și să nu încerce să comunice cu ei. Această sentință a fost confirmată printr-o hotărâre a curții de apel Cluj din 2

februarie 2011, dată la care reclamantul a fost eliberat.

4.

Procedura privitoare la acordul dreptului de vizite conjugale

12.

Între timp, pe 31 mai 2010, în timp ce era închis în penitenciarul Gherla, reclamantul sesizase judecătorul de instrucție cu o cerere tendentă obligarea administrației penitenciarului să-i acorde dreptul de a beneficia de vizite conjugale. Invoca art. 82, alineate 5 și 7, ale legii nr.

275/2006 și depunea la dosar o copie a actului de căsătorie. Prin aceeași acțiune, reclamantul cerea tribunalului să ordone administrației penitenciarului Gherla să-i permită să participe la procedurile civile pendinte ce-l privesc.

13.

Printr-o sentință ante cedere din 10 iunie 2010, judecătorul delegat al penitenciarului Gherla, bazând-se pe art. 44 a) și b) al regulamentului de aplicare a legii nr.

275/2006, respingea cererea reclamantului sub motiv că persoanele private de libertate necondemante definitiv nu puteau beneficia de dreptul la vizite conjugale. În motivarea acestei sentințe, magistratul exprima îndoieli cu privire la concordanța textului art. 82, aliniate 5 și 7, ale legii nr.

275/2006 cu textul art. 44 din regulamentul de aplicare, dar concluziona că administrația penitenciarului respectase dispoziții legislației în vigoare. Prin aceeași sentință, tribunalul ordona administrației penitenciarului Gherla să asigure transferul reclamantului în fața diferitelor jurisdicții civile de fiecare dată când persoana în cauză doreia să participe la procedurile ce-o priveau. Reclamantul formează un recurs împotriva acestei sentințe ante cedere.

14.

Printr-o sentință definitivă din 26 iulie 2010, tribunalul de primă instanță Gherla respingea recursul reclamantului ca lipsit de temei. Apreciase că cele două condiții prevăzute de art. 44 a) și b) pentru acordul dreptului de vizite conjugale trebuiau îndeplinite în mod cumulativ și că reclamantul nu le îndeplinea pe nici una. Adăugase că o simplă restrângere a unui asemenea drept nu prejudicia dreptul la viață privată al persoanei în cauză.

15.

O nouă acțiune a reclamantului având același obiect a fost respinsă pe 27

decembrie 2010 de judecătorul delegat al penitenciarului Gherla, din aceleași motive expuse în sentința din 26 iulie 2010. Niciun recurs nu a fost format de reclamant împotriva acestei sentințe ante cedere.

B.

Dreptul intern și internațional relevant

16.

Concluziile Comitetului European pentru Prevenirea Torturii și a Pedepselor sau Tratamentelor Inhumane și Degradante (CPT) ca urmare a vizitelor efectuate în penitenciare ale Roumâniei, precum și observațiile cu caracter general ale CPT sunt rezumate în hotărârile

Bragadireanu c. Roumânia

(nr.

22088/04, §§ 73-76, 6 decembrie 2007),

Brândușe c. Roumânia

(nr.

... (extrase)),

Măciucă c. Roumânia

(nr.

25763/03, §

15, 26 mai 2009),

Viorel Burzo c.

Roumânia

(nr.

75109/01 și 12639/02, §

68, 30 iunie 2009) și

Jiga c.

Roumânia

(nr.

14352/04, §§

50-52, 16 martie 2010).

17.

În raportul pe publicat pe 11 decembrie 2008 ca urmare a vizitei din iunie 2006 în mai multe stabilimente penitenciare ale Roumâniei, CPT a precizat

:

§

70

: (...)

Comitetul este extrem de preocupat de faptul că lipsa de paturi rămâne o problemă constantă nu doar în stabilimentele vizitate ci și la nivel național, și aceasta, din prima vizită în Roumânia în 1995. Este marea vreme ca măsuri de amploare să fie luate pentru a pune capăt definitiv acestei situații inacceptabile. CPT apelează la autoritățile române pentru ca o acțiune prioritară și decisivă să fie întreprinsă ca fiecare deținut găzduit într-un stabiliment penitenciar să dispună de un pat.

În schimb, Comitetul se bucură că, puțin după vizita din iunie 2006, norma oficială de spațiu de viață pe deținut în celule a fost adusă de la 6

m3 (ceea ce revenia la o suprafață de mai mult sau mai puțin 2

m² pe deținut) la 4

m² sau 8

m3. CPT recomandă autorităților române să ia măsurile necesare pentru a respecta norma de 4

m² spațiu de viață pe deținut în celulele colective din toate stabilimentele penitenciare ale Roumâniei.

"

18.

Dispoziții pertinente în caz ale legii nr.

275/2006 privind executarea pedepselor, care a fost publicată în Monitorul Oficial pe 20

iulie

2006 și a intrat în vigoare pe 18 octombrie 2006, se citesc după cum urmează

:

art. 82

Executarea custodirii preventive și a arestului preventiv

(...) 5.

Dispoziții prevăzute în capitolele III-VII ale titlului IV, privitoare la condițiile în care persoanele condamnate execută pedepsele de închisoare, drepturile și obligațiile acestor persoane, munca, activități educative, culturale, terapeutice, de psihoterapie și asistență socială, cu excepția dreptului de a părăsi penitenciarul și sanțiunilor disciplinare, se aplică de asemenea în cazul [custodirii preventive și arestului preventiv]

"

19.

Regulamentul de aplicare al legii nr.

275/2006, publicat pe 16

ianuarie 2007 în Monitorul Oficial și modificat de legea 83 din 13 mai 2010, se citește după cum urmează în părțile sale relevante :

art. 44

Condițiile acordului unei vizite conjugale

1.

Pot beneficia de vizita prevăzută de art. 43, primul paragraf, al prezentului regulament persoanele private de libertate care îndeplinesc în mod cumulativ condițiile următoare

:

a)

sunt condamnate definitiv și execută pedeapsa

;

b)

nu sunt obiectul unei investigații penale în curs

; (...)

"

20.

Dispoziții generale ale dreptului intern relevant în caz în materia arestului preventiv sunt descrise în cauzele

Konolos c.

Roumânia

(nr.

26600/02, §§ 19 și 24, 7 februarie 2008),

Samoilă și Cionca c.

Roumânia

(nr.

33065/03, §§ 36-40, 4 martie 2008) și

Calmanovici c.

Roumânia

(nr.

42250/02, § 40, 1

iulie 2008).

21.

Invocând art. 3 al Convenției, reclamantul se plânge de condițiile proaste de detenție, în special de insalubritate, în sediul poliției județene Cluj. Spune că a fost deținut într-o celulă lipsită de ventilație, toalete și apă curentă timp de patru luni. Într-o scrisoare adresată grefei Curții pe 28

septembrie

2010, reclamantul adaugă că dispunea în aceste locuri de un spațiu de viață de aproximativ 1 m

2

(adică 4 m² pentru patru deținuți), și că celula, situată la subsol, asemăna cu o pivniță. De altfel, se plânge de condițiile materiale de detenție în penitenciarul Gherla, în special de suprapopulare (douăzeci și șase deținuți într-o celulă de 38 m²) și ventilație insuficientă. Se plânge în final de a trebuit să împartă, timp de patru luni, o celulă a penitenciarului cu un deținut pe care-l considera periculos.

22.

Invocând apoi art. 5 al Convenției, reclamantul se plânge de prelungiri succesive ale arestului preventiv timp de mai mult de un an din motive pe care le califică drept stereotipe. Se plânge și de imposibilitate de a redacta apărarea cu ajutorul unui calculator, a cărui utilizare ar fi fost formal interzisă în detenție.

23.

Invocând de altfel art. 6 § 1 al Convenției, denunță o atingere la dreptul la proces echitabil din cauza în special a imposibilității care i-ar fi fost creată de a participa la alte proceduri civile ce-l privesc.

24.

Invocând în fine în esență art. 8 al Convenției, se plânge că nu i s-au acordat, în cursul a douăzeci și unu de luni de arest preventiv, dreptul la vizite conjugale, chiar deși nu ar fi fost condamnat și ar fi beneficiat de prezumția de nevinovăție.

A.

Privitor la pretensiile bazate pe art. 3 al Convenției (privitoare la condițiile materiale de detenție)

25.

Reclamantul se plânge de condițiile materiale de detenție în sediul poliției județene Cluj și în penitenciarul Gherla, în special de suprapopulare, insalubritate și ventilație proastă a celulei sale.

26.

Invocă la această privire art. 3 al Convenției, care se citește așa

:

Niciun nu poate fi supus torturii nici la pedepse sau tratamente inhumane sau degradante.

"

27.

În starea actuală a dosarului, Curtea nu se considera în stare să se pronunțe asupra admisibilității acestor pretensii și apreciază necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art. 54 § 2 b) al regulamentului.

B.

Privitor la pretenția bazată pe art. 8 al Convenției

28.

Reclamantul se plânge că nu i s-au acordat, în cursul a douăzeci și unu de luni de arest preventiv, dreptul de vizită conjugală. Invocă art. 8 al Convenției, care se citește după cum urmează

:

1.

Orice persoană are dreptul la respect pentru viața privată și de familie, locuința și corespondență.

2.

Nu poate fi orice ingerință a unei autorități publice în exercitarea acestui drept decât în măsura în care această ingerință este prevăzută de lege și constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru securitate națională, siguranța publică, bunăstarea economică a țării, apărarea ordinei și prevenirea infracțiunilor penale, protecția sănătății sau moralei, sau protecția drepturilor și libertăților altora.

"

29.

În starea actuală a dosarului, Curtea nu se considera în stare să se pronunțe asupra admisibilității acestei pretensii și apreciază necesar să comunice această parte a cererii guvernului pârât, în conformitate cu art.

54 §

2

b) al regulamentului.

C.

Privitor la pretenția bazată pe art. 5 § 3 al Convenției (privitoare la dreptul de a fi judecat în termen rezonabil sau de a fi eliberat în cursul procedurii)

30.

Reclamantul se plânge de prelungirea pretinz abuzivă și de durata arestului preventiv. Invocă art. 5 § 3 al Convenției, care se citește după cum urmează în partea sa relevantă în caz

:

Orice persoană arestată sau reținută, în condițiile prevăzute de paragraful

1

c) al prezentului articol (...) are dreptul de a fi judecată în termen rezonabil, sau de a fi eliberată în cursul procedurii. Eliberarea poate fi subordonată unei garanții care să asigure prezența persoanei în caus la ședință.

"

31.

Curtea observă că, în caz, perioada care trebuie luată în considerare a început pe 29 martie 2009, data plasării reclamantului sub mandat de arestare, pentru a se încheia pe 2 februarie 2011, data eliberării. Arestul preventiv al reclamantului deci a durat aproximativ un an și nouă luni.

32.

Curtea reamintește apoi că art. 5 § 3 al Convenției cere ca arestul preventiv înainte de judecată să nu depășească termen rezonabil și că autoritățile judiciare competente să examineze în mod regulat persistența motivelor „

pertinente

" și „

suficiente

" legitimând privarea de libertate (

Assenov și alții c. Bulgaria

, 28

octombrie

1998, §

154,

Recueil des arrêts et décisions

33.

În jurisprudența sa, Curtea a dezvoltat patru motive fundamentale acceptabile pentru arestul preventiv al unui acuzat suspectat de a comite o infracțiune

: risc de fugă al acuzatului, risc ca acuzatul, o dată eliberat, să obstaculizeze administrația justiției sau să comită noi infracțiuni sau risc ca eliberarea să tulbure ordinea publică. De asemenea a apreciat că jurisdicțiile pronunțând asupra oportunității menținerii unui reclamant în arest preventiv trebuiau să se dedice la examinarea unui ansamblu de elemente relevante concrete, proprii să confirme existența necesității acestei măsuri (vezi, inter alia,

Georgiou c. Grecia

(dec.), nr.

8710/08, 22 martie 2011).

34.

Curtea reamintește de asemenea că revine în primul rând autoritățile judiciare naționale să vegheze ca, într-o cauză dată, arestul preventiv al unui acuzat să nu depășească termen rezonabil. La această țintă, le trebuie, ținând seama corespunzător de principiul prezumției de nevinovăție, să examineze toate circumstanțele de natură să manifeste sau să infirme existența acestei cerințe de interes public justificând o derogare de la regula fixată la art.

5 și să o consemneze în deciziile lor privitoare la cereri de eliberare. Este în esență pe baza motivelor figurând în aceste decizii și pe baza faptelor necontestare indicate de persoana în cauză în mijloacele sale că Curtea trebuie determina dacă a existat sau nu încălcare al art. 5 § 3 (

McKay c.

Regatul Unit

[GC], nr.

X, și

Erimescu c.

Roumânia

(dec.), nr.

33762/05, 18 ianuarie 2011).

35.

În caz, trebuie observat că decizia de plasar reclamantul în arest preventiv a fost luată pe 30 martie 2009 de tribunalul județean Cluj după examinare minuțioasă a cererii parchetului și a pieselor dosarului. Cât privește perioada de la 30 martie

2009 la 2 februarie 2011, Curtea constată că același tribunal procedat din oficiu și la intervale regulate la control legalității și oportunității menținerii în arest. În deciziile sale, tribunalul motivase necesitatea măsurii arestului preventiv prin referințe la texte de lege și indicase motivele de fapt care justificau, după opinia sa, necesitatea măsurii. De asemenea luat în considerare comportamentul persoanei împotriva căreia existau indici că ar fi amenințat și agresat părțile vătămate, motiv pertinent pentru justificarea menținerii măsurii arestului preventiv. De altfel, dat fiind lapsul de timp restrâns între aceste decizii, era loisibil tribunalului să țină câteodată raționamente apropiate, bazandu-se pe motive identice pentru justificarea menținerii reclamantului în arest (

Georgiou

, decizie precitată, și

Ciogescu c.

Roumânia

(dec.), nr.

14608/11, 29 mai 2012).

36.

Trebuie notat de asemenea că tribunalele examinaseră în mod aprofundat situația reclamantului și apreciaseră că, ținând seama de elementele de dovezi existente împotriva sa, detenția era justificată. După opinia Curții, tribunalele naționale dăduser motive pertinente și suficiente pentru justificarea menținerii reclamantului în arest preventiv.

37.

Curtea constatat în final că tribunalul județean Cluj, în sentința ante cedere din 26 ianuarie 2011 punând capăt arestului preventiv al reclamantului, reevaluase toți elementele dosarului și apreciase că măsura privării de libertate nu mai era oportună. Curtea apreciază că această concluzie nu este în contradicție cu deciziile anterioare de prelungire a arestului deoarece în orice moment al procedurii autoritățile interne au dreptul reevalue liber elementele justificând prelungirea unei detenții și caracterul pertinent și suficient al motivelor trecerii timpului. În caz, tribunalul județean examinase noțiunea de amenințare la adresa ordinei publice ținând seama de trecerea timpului între comiterea faptelor și data ordinului.

38.

La lumina celor de mai sus, Curtea apreciază că această pretenție este în mod evident neîntemeiată și trebuie respinsă, în aplicarea art.

35 §§

3 a) și 4 al Convenției.

D.

Privitor la alte pretensii

39.

În privința celorlalte pretensii (coabitarea cu deținuți periculoși, imposibilitate de redacta apărarea în penitenciar și lipsa accesu la tribunal), ținând seama de întregul ansamblu al elementelor în posesia sa și în măsura în care ea este competentă pentru cunoașterea acuzațiilor formulate, Curtea nu reluat nicio aparență de încălcare a drepturilor și libertăților garantate de Convenție sau Protocoalele acesteia.

De aceea, această parte a cererii este în mod evident neîntemeiată și trebuie respinsă, în aplicarea art. 35 §§ 3 și 4 al Convenției.

Pentru aceste motive, Curtea, cu unanimitate,

Amână

examinarea pretensiilor reclamantului bazate pe art. 3 (privitoare la condițiile materiale de detenție) și pe art. 8 al Convenției

;

Declară

cererea inadmisibilă pentru rest.

Santiago Quesada

Josep Casadevall

Grefier

Președinte

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
Sursă