SHOLOMYTSKYY v. UKRAINE

Comunicat la 26 iunie 2015 CIFTH SECȚIUNE Cererea nr. 12260/15 Leonid Valentynovych SHOLOMYTSKYY împotriva Ucrainei depusă la 3 martie 2015 DECLARAREA FACTELOR Reclamantul, dl Leonid Valentynovych Sholomytskyy, este un național ucrainean, care s-a născut în 1957 și este în prezent reținut în centrul de detenție anterioară Kyiv. El este reprezentat în fața Curții de către dl D.O. Morgun, un avocat care practică în Kiev. Circumstanțele cazului Faptele cazului, astfel cum a prezentat reclamantul, pot fi rezumate după cum urmează. La 16 mai 2014, reclamantul a fost desemnat în postul primului director adjunct al societății de stat „Kyiv Armoured Tank Enterprise” (“Companhia de stat”). În aceeași zi, el a asumat responsabilitatile directorului societății de stat care a fost în concediu în acel moment. La 10 iulie 2014, Biroul Procurorului Militar din regiunea Tsentralny a deschis o anchetă cu privire la abuzul de competențe de către funcționarii societății de stat care au cauzat pierderi grave. Biroul Procurorului a primit informații care, la 24 iunie 2014, oficialii societății de stat au transferat fără motiv 12 milioane UAH către o altă entitate juridică pentru mărfuri care nu au fost livrate. Între 27 iunie și 16 iulie 2014 reclamantul a fost supus examinărilor medicale și tratamentul în spital. A fost diagnosticat cu aneurism saccular al arterei cerebrale mijlocii și a fost recomandat chirurgie (pentru a clipi aneurismul și prevenirea posibilă hemoragie cerebrală). De asemenea, reclamantul a fost diagnosticat cu numeroase afecțiuni: hipertensiune arterială de risc mediu, stenocardie, cardioscleroză, ateroscleroză cerebrală, encefalopatie, ulcer peptic în etapa de remisiune instabilă, diateză, hiperplasie prostată, chist renal minor, fibroză pulmonară difusă și emfizem pulmonar. În seara 16 iulie 2014 anchetatorul Oficiului Procurorului Militar din regiunea Tsentralny a arestat reclamantul pe suspect de abuz de competențe. În ceea ce privește motivele de arestare, raportul de arestare a citat art. 208 1 din Codul de Procedură Penală („CP”). După arestarea reclamantului, investigatorul a solicitat Curtea de district Pecherskyy din Kyiv („curtea de primă instanță”) care solicită să pună reclamantul în custodie. La 17 iulie 2014, instanța de primă instanță a permis cererea investigatorului și a ordonat detenția preliminară a reclamantului. Curtea a constatat că reclamantul a fost suspectat în mod rezonabil de o crimă gravă și că materialul prezentat i-a sugerat că ar putea absoarbe sau împiedica stabilirea adevărului prin intermediul influenței martorilor. Ca măsură de prevenție alternativă, instanța a stabilit o cauțiune, stabilind-o în valoare de 180 UAH Mii și observand că această sumă a fost determinată pe baza gravității taxelor, a circumstanțelor cazului, a situației familiale și a situației financiare ale reclamantului. Reclamantul a apelat, susținând că arestarea sa de către investigator în temeiul articolului 208 din CCP a fost nefondată, riscurile necesități de deținere ulterioră a reclamantului nu au fost stabilite, reclamantul are nevoie de asistență medicală gravă și cantitatea cauțiunii este exorbitante. La 6 august 2014, Curtea de Apel a susținut decizia din 17 iulie 2014, având în vedere faptul că detenția preliminară a procedurii a fost ordonată în mod legal și cantitatea cauțiunii era adecvată. La 1 septembrie 2014, procurorul militar șef a constatat că ancheta privind cazul penal a fost efectuată ineficient, deoarece rolul celorlalți funcționari ai societății de stat nu a fost examinat și destinațiile finale ale fondurilor transferate de funcționari ai societății de stat nu au fost stabilite. Prin urmare, el a alocat cazul departamentului de investigație al Procurorului Militar șef pentru investigații suplimentare. La 5 septembrie 2014, instanța de primă instanție a respins că nu a justificat cererea reclamantului de modificare a măsurii preventive, declarând că motivele pentru menținerea reclamantului în custodie au fost stabilite în decizia sa din 17 iulie 2014. La 11 septembrie 2014, instanța a examinat cererea investigatorului de prelungire a detenției preliminare a reclamantului și a hotărât că reclamantul ar trebui să fie reținut în arest până la 9 noiembrie 2014. Curtea a considerat că această măsură preventivă avea ca scop asigurarea respectării obligațiilor procedurale ale reclamantului și împiedicând-l să-și evite absoarbe sau să influențeze martorii; aceste riscuri au fost examinate mai devreme și circumstanțele relevante nu s-au schimbat; starea de sănătate a reclamantului nu exclude posibilitatea de a-l ține în custodie. Ca măsură de prevenire alternativă, instanța a stabilit o cauțiune care îl stabilește în aceeași sumă ca anterior. La 30 septembrie 2014, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului ca fiind nefondat și a susținut decizia din 11 septembrie 2014. În aceeași zi, investigatorul a informat reclamantul că el a fost suspectat în plus de aprovizionare greșită a fondurilor, asistent în falsificarea documentelor oficiale și folosind-le. La 7 noiembrie 2014, instanța de primă instanță a permis cererea procurorului și a prelungit detenția anterioară a reclamantului până la 9 decembrie 2014. Curtea, ținând cont de gravitatea acuzațiilor și de circumstanțele presupuselor infracțiuni, a concluzionat că există riscuri pe care reclamantul le-ar putea abscinde, că ar putea distruge și deteriora documentele sau dovezile fizice și că ar putea influența martorii. În plus, ancheta cauzei nu a fost finalizată și caracteristicile pozitive ale reclamantului nu erau suficiente pentru a atenua măsura preventivă. În același timp, instanța a menținut cauțiunea ca măsură preventivă alternativă, stabilind-o în aceeași sumă ca anterior. La 28 noiembrie 2014, procurorul a aprobat factura de inculpare în cazul reclamantului. La 2 decembrie 2014, Curtea de Apel a respins recursul reclamantului împotriva hotărârii din 7 noiembrie 2014 ca nefondat care a afirmat că există motive adecvate pentru prelungirea detenției anterioare a reclamantului și cantitatea cauțiunii au fost determinate în mod corespunzător. Constituția relevantă a dreptului intern din 28 iunie 1996 Partea relevantă a articolului 29 din Constituție menționează: „... în cazul unei necesități urgente de prevenire sau de oprire a unei infracțiuni, organismele autorizate prin lege pot deține o persoană în custodie ca măsură temporară preventivă, motivele rezonabile pentru care trebuie verificate de către o instanță în termen de șaptezeci și două de ore. Persoana reținută este eliberată imediat dacă, în termen de șaptezeci și două de ore de la momentul de detenție, el sau ea nu a fost furnizat cu o hotărâre motivată în ceea ce privește detenția. ... Oricine a fost reținut are dreptul de a contesta în orice moment detenția sa în instanță. ...” Codul de procedură penală din 13 aprilie 2012 art. 188 1 din Codul prevede că un procuror sau un investigator (în urma aprobării procurorului) se poate aplica unei instanțe care solicită un mandat de arestare împotriva unui suspect sau acuzat. art. 189 2 și 3 din Codul prevede că cererea de mandat de arestare ar trebui luată în considerare imediat într-o audiere închisă cu participarea unui procuror. art. 208 1 din Codul prevede că un oficial competent are dreptul de a aresta o persoană fără hotărâre a judecătorului de investigare sau a instanței în cazul în care persoana respectivă este suspectată de infracțiune pedepsită de închisoare și: (1) în cazul în care persoana respectivă a fost prinsă atunci când a comis o infracțiune sau în încercarea de a-l comite; (2) în cazul în care imediat după comisionarea unei infracțiuni un martor ocular, inclusiv o victimă, sau totalitatea semnelor evidente pe organism, pe haine sau la locul evenimentului indică că persoana respectivă tocmai a comis o infracțiune. COMPLAINTĂ Reclamantul plânge în temeiul articolului 5 1 litera (c) din Convenție că investigatorul l-a arestat ilegal. 1 și 3 din Convenție Hotărârile instanței privind detenția anterioară au fost arbitrare și nesubstanțiate. Întrebări aduse părților A fost arestarea și detenția reclamantului între 16 și 17 iulie 2014 pe baza deciziei investigatorului compatibile cu art. 5 alin. (1) lit. (c) din Convenție? Retragerea reclamantului s-a bazat pe hotărârile din instanță adoptate între iulie și decembrie 2014 în conformitate cu cerințele articolului 5 1 litera (c) și 3 din Convenție?

Communicated on 26 June 2015

FIFTH SECTION

Application no. 12260/15

Leonid Valentynovych SHOLOMYTSKYY

against Ukraine

lodged on 3 March 2015

STATEMENT OF FACTS

The applicant, Mr Leonid Valentynovych Sholomytskyy, is a Ukrainian national, who was born in 1957 and is currently detained in the Kyiv pre-trial detention centre. He is represented before the Court by Mr

D.O.

Morgun, a lawyer practising in Kyiv.

A.

The circumstances of the case

The facts of the case, as submitted by the applicant, may be summarised as follows.

On 16 May 2014 the applicant was appointed to the post of the First Deputy Director of State Company ‘Kyiv Armoured Tank Enterprise’ (“the State Company”). On the same day he assumed the responsibilities of the Director of the State Company who was on leave at that time.

On 10 July 2014 the Military Prosecutor’s Office of Tsentralny Region opened an investigation into the abuse of powers by officials of the State Company causing serious losses. The prosecutor’s office received information that on 24 June 2014 the officials of the State Company groundlessly transferred UAH

12 millions to another legal entity for merchandise which had not been delivered.

Between 27 June and 16 July 2014 the applicant was undergoing medical examinations and treatment in hospital. He was diagnosed with saccular aneurism of medium cerebral artery and was recommended surgery (to clip the aneurism and prevent possible cerebral haemorrhage). The applicant was also diagnosed with numerous conditions: hypertension of medium risk, stenocardia, cardiosclerosis, cerebral atherosclerosis, encephalopathy, peptic ulcer in the stage of unstable remission, diathesis, prostate hyperplasia, minor kidney cyst, diffusive pulmonary fibrosis and pulmonary emphysema.

In the evening of 16 July 2014 the investigator of the Military Prosecutor’s Office of Tsentralny Region arrested the applicant on suspicion of abuse of powers. As regards the grounds for the arrest, the arrest report cited Article 208

§

1 of the Code of Criminal Procedure (“the CCP”).

Following the applicant’s arrest, the investigator applied to the Pecherskyy District Court of Kyiv (“the first-instance court”) requesting to place the applicant in custody.

On 17 July 2014 the first-instance court allowed the investigator’s request and ordered the applicant’s pre-trial detention. The court found that the applicant had been reasonably suspected of a serious crime and that the material presented to it suggested that he could abscond or impede the establishment of truth by way of influencing witnesses. As alternative preventive measure, the court set a bail, fixing it in the amount of UAH

12

180

000 and noting that such amount was determined on the basis of the seriousness of the charges, the circumstances of the case, the family situation and financial status of the applicant.

The applicant appealed, arguing that his arrest by the investigator under Article 208 of the CCP had been groundless, the risks necessitating the applicant’s further detention had not been established, the applicant needed serious medical care and the amount of bail was exorbitant.

On 6 August 2014 the Kyiv Court of Appeal upheld the decision of 17 July 2014, considering that pre-trial detention was ordered lawfully and the amount of bail was appropriate.

On 1 September 2014 the Chief Military Prosecutor found that the investigation of the criminal case was conducted ineffectively since the role of the other officials of the State Company had not been examined and the ultimate destinations of the funds transferred by officials from the State Company had not been established. He therefore allocated the case to the investigative department of the Chief Military Prosecutor’s Office for further investigation.

On 5 September 2014 the first-instance court rejected as unsubstantiated the applicant’s request for changing the preventive measure, stating that the reasons for keeping the applicant in custody had been set out in its decision of 17 July 2014.

On 11 September 2014 the first-instance court considered the investigator’s request for extension of the applicant’s pre-trial detention and decided that the applicant should be held in custody until 9 November 2014. The court considered that that preventive measure had the aim of ensuring the applicant’s compliance with his procedural obligations and preventing him from absconding or influencing witnesses; those risks had been examined earlier and the relevant circumstances had not changed; the applicant’s state of health did not exclude the possibility of holding him in custody. As alternative preventive measure, the court set a bail fixing it in the same amount as previously.

On 30 September 2014 the Kyiv Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal as unsubstantiated and upheld the decision of 11

September 2014.

On the same day the investigator informed the applicant that he was additionally suspected of misappropriation of funds, assisting in forging official documents and using them.

On 7 November 2014 the first-instance court allowed the prosecutor’s request and extended the applicant’s pre-trial detention until 9 December 2014. The court, taking into account the gravity of the charges and the circumstances of the alleged offences, concluded that there existed the risks that the applicant could abscond, that he could destroy and damage documents or physical evidence and that he could influence witnesses. Furthermore, the investigation of the case was not completed and the applicant’s positive characteristics were not sufficient to mitigate the preventive measure. At the same time, the court maintained the bail as alternative preventive measure, fixing it in the same amount as previously.

On 28 November 2014 the prosecutor approved the bill of indictment in the applicant’s case.

On 2 December 2014 the Kyiv Court of Appeal dismissed the applicant’s appeal against the decision of 7 November 2014 as unfounded stating that there had been appropriate reasons for the extension of the applicant’s pre-trial detention and the amount of bail had been determined properly.

B.

Relevant domestic law

1.

Constitution of 28 June 1996

The relevant part of Article 29 of the Constitution reads:

“... In the event of an urgent necessity to prevent or stop a crime, bodies authorised by law may hold a person in custody as a temporary preventive measure, the reasonable grounds for which shall be verified by a court within seventy-two hours. The detained person shall be released immediately if, within seventy-two hours of the moment of detention, he or she has not been provided with a reasoned court decision in respect of the detention. ...

Everyone who has been detained has the right to challenge his or her detention in court at any time. ...”

2.

Code of Criminal Procedure of 13 April 2012

Article 188

§

1 of the Code provides that a prosecutor or an investigator (upon prosecutor’s approval) may apply to a court seeking an arrest warrant against a suspect or accused. Article 189

§§

2 and 3 of the Code provides that the request for arrest warrant should be considered immediately in a closed hearing with the participation of a prosecutor.

Article 208

§

1 of the Code provides that a competent official has the right to arrest an individual without decision of the investigating judge or the court if that individual is suspected of crime punishable by imprisonment and:

(1)

if that individual was caught when committing a crime or when attempting to commit it; or

(2)

if immediately after the commission of a crime an eye-witness, including a victim, or the totality of obvious signs on the body, on the clothes or at the scene of the event indicate that that individual has just committed a crime.

COMPLAINTS

1.

The applicant complains under Article 5

§

1 (c) of the Convention that the investigator arrested him unlawfully.

2.

The applicant complains under Article 5

§§

1 and 3 of the Convention the court decisions concerning his pre-trial detention were arbitrary and unsubstantiated.

QUESTIONS TO THE PARTIES

1.

Was the applicant’s arrest and detention between 16 and 17 July 2014 on the basis of the investigator’s decision compatible with Article 5

§

1 (c) of the Convention?

2.

Was the applicant’s detention based on the court decisions adopted between July and December 2014 compatible with the requirements of Article 5

§

1 (c) and 3 of the Convention?