- Instanța
- Curtea Europeană a Drepturilor Omului
- Data
- 30 iunie 2015
- Stat pârât
- LVA
- Concluzia
- Inadmisibil
Pancers împotriva Letoniei
Traducere în română Auto
Reclamantul, dl Viktors Pancers, este un național leton, născut în 1965 și trăiește în Riga. El este reprezentat în fața Curții de către dl A. Vidžups, un avocat care practică în Riga. Guvernul leton (“Guvernul”) este reprezentat de agentul lor, dna K. Līce. Faptele cazului, astfel cum au prezentat părțile, pot fi rezumate după cum urmează. La 23 august 2002, Curtea de District de la Riga City Vidzeme a autorizat detenția reclamantului la reținere. Termenul de detenție a reclamantului a fost prelungit ulterior în mai multe ocazii. La 20 septembrie 2002, reclamantul a fost acuzat oficial de fraudă și sumă la scară largă. Acuzațiile împotriva reclamantului au fost modificate ulterior în mai multe ocazii.
Proiectul de inculpare a fost finalizat la 12 martie 2004 și cazul a fost transferat pentru judecată la Curtea Regională de la Rīga. În aceeași zi procurorul public responsabil pentru procesul penal împotriva reclamantului a informat directorul închisoarei Matīsa că termenul de detenție a reclamantului a fost prelungit. Audierile din instanța de primă instanță au avut loc între 10 ianuarie și 1 august 2005. La 1 august 2005, Curtea Regională de la Rīga a adoptat hotărârea în cazul penal împotriva reclamantului și a altor opt acuzați. Reclamantul a fost condamnat pentru mai multe infracțiuni: sumă repetată; abuz de o poziție oficială; achiziție, posesie și vânzare de cocaină; spălare de bani și fraudă repetată.
El a fost achitat de acuzațiile de incitare la supunere, achiziționarea ilegală și vânzarea unei arme de foc, precum și falsificarea unui caz penal împotriva unei trei persoane. Reclamantul a fost condamnat la închisoare de șase ani și o lună. Curtea a indicat, de asemenea, că reclamantul va continua să fie reținut în detenție. Reclamantul și doi dintre condamnatorii săi au apelat. 10. Curtea Supremă a inițiat audieri de recurs la 23 mai 2006. Audierile au continuat timp de trei zile, după care judecătorul președinte a amânat continuarea procesului până la 30 iunie 2006. 11. La 30 iunie 2006, Curtea Supremă, în calitate de instanță de recurs, a adoptat o decizie prin care a anulat în totalitate hotărârea instanței de primă instanță și a trimis cazul la instanța de primă instanță.
Curtea de recurs a considerat că hotărârea instanței de primă instanță nu a fost motivată în mod corespunzător și s-a bazat, de asemenea, pe dovezi care nu au fost prezentate în cursul audierii. Curtea a decis, de asemenea, asupra detenției reclamantului în timpul retragerii și a considerat necesară prelungirea termenului detenției reclamantului timp de trei luni suplimentare. Partea operativă a hotărârii instanței de recurs a indicat că termenul de detenție a reclamantului în reținere trebuie să fie prelungit cu trei luni „de la data intrării în vigoare a deciziei”. 12. La 2 iulie 2006, reclamantul a depus o plângere cu privire la punctele de drept cu privire la continuarea sa detenție la Curtea Supremă.
La 17 august 2006, Curtea Supremă a informat reclamantul că recursul său a fost primit la 7 iulie 2006. 13. La 27 august 2006, reclamantul a prezentat un recurs suplimentar asupra punctelor de drept împotriva hotărârii Curții Supreme de a-l păstra în detenție. 14. La 7 noiembrie 2006, Senatul Curții Supreme, după examinarea apelurilor asupra punctelor de drept prezentate de reclamant și de codefendenți, precum și avizul procurorului, a anulat integral decizia instanței de recurs din 30 iunie 2006 și a trimis cazul în judecată. La 23 octombrie 2007, Curtea Supremă a început audierea cu privire la recursul reclamantului împotriva hotărârii instanței de primă instanță. Tribunalul de recurs a refuzat să ordone eliberarea reclamantului de la detenție, susținând că detenția sa a fost ordonată prin verdict al instanței de primă instanță.
16. La 22 septembrie 2008, reclamantul a fost eliberat din închisoare după ce și-a încheiat sentința. 17. La 27 februarie 2009, Curtea Supremă a adoptat o hotărâre. Acesta a susținut hotărârea instanței de primă instanță în totalitate, cu excepția unui episod de fraudă, din care reclamantul a fost achitat. Condamnarea finală a reclamantului a rămas neschimbată. 18. Într-o decizie finală din 28 octombrie 2009 Senatul Curții Supreme a respins apelurile privind punctele de drept care au fost depuse de procuror, de reclamant și de doi co-apăratori ai reclamantului. Reclamantul a contestat interpretarea probelor de către instanța de recurs și echitatea condamnării sale în general. 19. Secțiunea 570 din Legea de Procedință Penală (în vigoare începând cu 1 octombrie 2005 și la momentul material) prevede că: (1) o plângere de casă sau protest se depune cel târziu în termen de l0 zile de la data în care o hotărâre sau hotărâre a unei instanțe de judecată este disponibilă…
(4) Un recurs sau un protest prezentat în conformitate cu procedura prevăzută la alineatul (1) din prezentul articol suspendă executarea unei hotărâri sau intrarea în vigoare a unei decizii." 20. Dispozițiile juridice relevante și jurisprudența internă în ceea ce privește dreptul la încheierea procedurii penale într-un „temp rezonabil” au fost rezumate în cazul Trūps c. Letonia (dec.), nr. 58497/08, 20 noiembrie 2012.
1. The applicant, Mr Viktors Pancers, is a Latvian national, who was born in 1965 and lives in Riga. He is represented before the Court by Mr A. Vidžups, a lawyer practising in Riga.
The Latvian Government (“the Government”) are represented by their Agent, Ms K. Līce.
The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows.
On 23 August 2002 the Rīga City Vidzeme District Court authorised the applicant’s detention on remand. The term of the applicant’s detention was subsequently extended on several occasions.
On 20 September 2002 the applicant was officially charged with large scale fraud and bribery. The charges against the applicant were subsequently amended on several occasions.
The bill of indictment was finalised on 12 March 2004 and the case was transferred for adjudication to the Rīga Regional Court. On the same day the public prosecutor in charge of the criminal case against the applicant informed the director of Matīsa prison that the term of the applicant’s detention had been prolonged. The hearings in the first-instance court took place between 10 January and 1 August 2005.
On 1 August 2005 the Rīga Regional Court adopted judgment in the criminal case against the applicant and eight other defendants. The applicant was convicted of several crimes: repeated bribery; abuse of an official position; acquisition, possession and sale of cocaine; money laundering and repeated fraud. He was acquitted of the charges of incitement to bribery, illegal acquisition and sale of a firearm as well as falsification of a criminal case against a third person.
The applicant was sentenced to imprisonment of six years and one month. The court also indicated that the applicant was to be continued to be held in detention.
The applicant and two of his co-defendants appealed.
The Supreme Court started the appeal hearings on 23 May 2006. Hearings continued for three days, after which the presiding judge postponed the continuation of the trial until 30 June 2006.
On 30 June 2006 the Supreme Court, acting as an appeal court, adopted a decision by which it quashed the first-instance court’s judgment in its entirety and remitted the case to the first-instance court. The appeal court considered that the first-instance court’s judgment had not been adequately motivated and had furthermore relied on evidence which had not been presented during the hearing. The court also ruled on the applicant’s detention on remand and found it necessary to prolong the term of the applicant’s detention for three further months. The operative part of the decision of the appeal court indicated that the term of the applicant’s detention on remand was to be prolonged by three months “starting from the date of entry into force of the decision”.
On 2 July 2006 the applicant lodged a complaint on points of law about his continued detention with the Supreme Court. On 17 August 2006 the Supreme Court informed the applicant that his appeal had been received on 7 July 2006.
On 27 August 2006 the applicant submitted an additional appeal on points of law against the Supreme Court’s decision to retain him in detention.
On 7 November 2006 the Senate of the Supreme Court, after having examined the appeals on points of law submitted by the applicant and codefendants, and an opinion of the prosecutor, quashed the appeal court’s decision of 30 June 2006 in full and remitted the case to the appeal court. The Senate pointed out that upon identifying procedural flaws in the firstinstance court’s judgment the appeal court itself had a duty to examine the case on the merits and adopt a new judgment.
On 23 October 2007 the Supreme Court started hearings concerning the applicant’s appeal against the judgment of the firstinstance court. The appeal court refused to order the applicant’s release from detention, arguing that his detention had been ordered by the verdict of the firstinstance court.
On 22 September 2008 the applicant was released from prison after having completed his sentence.
On 27 February 2009 the Supreme Court adopted a judgment. It upheld the judgment of the firstinstance court in full save for one episode of fraud, of which the applicant was acquitted. The applicant’s final sentence remained unchanged.
In a final decision of 28 October 2009 the Senate of the Supreme Court rejected the appeals on points of law that had been lodged by the prosecutor, the applicant and two of the applicant’s co-defendants. The applicant had disputed the interpretation of evidence by the appeal court and the fairness of his conviction in general.
Section 570 of the Law of Criminal Procedure (in force from 1 October 2005 and at the material time) provides that: (1) A cassation complaint or protest shall be lodged not later than within l0 days after the day when a court’s judgment or decision becomes available… (4) An appeal or protest submitted pursuant to the procedure specified in paragraph 1 of this Article shall suspend the execution of a judgment or the entry into force of a decision."
The relevant legal provisions and the domestic case-law in relation to the right to completion of the criminal proceedings within a “reasonable time” have been summarised in the case Trūps v. Latvia (dec.), no. 58497/08, 20 November 2012.